Zoaiele Vaticanului, dezvăluite public/Mărturiile din procesul Sfântului Scaun sunt demne de un thriller de Dan Brown
Procesul financiar extins al Vaticanului nu a produs încă nicio condamnare sau vreo nouă dezvăluire, procurorii lucrând la o primă rundă de audieri a celor zece suspecți acuzați că au fugit de la Sfântul Scaun cu zeci de milioane de euro.
Dar mărturiile de până acum au oferit o mulțime de perspective asupra modului în care funcționează Vaticanul, cu o distribuție de personaje demne de un thriller Dan Brown sau de o tragicomedie shakespeariană, notează The Independent . Audierile recente au arătat că o birocrație bisericească a folosit spionajul, a permis străinilor cu calificări neverificate să obțină acces la Palatul Apostolic și s-a bazat pe o mantră omniprezentă de a-l scuti pe papă de responsabilitate- până când gâtul cuiva a fost în joc.
Despre ce este procesul?
Ancheta a pornit de la investiția de 350 de milioane de euro a Secretariatului de Stat într-o proprietate din Londra, care a fost așa o dezamăgire încât Vaticanul a vândut clădirea anul acesta cu o pierdere cumulată de peste 200 de milioane de euro.
Procurorii i-au acuzat pe brokerii italieni, pe vechiul administrator financiar al Vaticanului și pe oficialii Vaticanului că au escrocat Sfântul Scaun cu zeci de milioane de euro în taxe și comisioane și cu 15 milioane de euro pentru a prelua în sfârșit controlul asupra clădirii Londrei.
Papa Francisc a dorit un proces pentru a-și arăta disponibilitatea de a reprima presupusa conduită financiară greșită. Cu toate acestea, după trei ani, ancheta a aruncat în centrul atenției unele dintre propriile decizii ale lui Francisc și modul în care monseniorii Vaticanului au gestionat un portofoliu de active de 600 de milioane de euro cu puțină supraveghere sau expertiză externă.
Ancheta inițială a dat naștere unor legături, inclusiv una în care un cardinal cândva puternic, Angelo Becciu, este acuzat de delapidare pentru că a donat 125.000 de euro din banii Vaticanului unei organizații caritabile din Sardinia condusă de fratele său.
Legat de el este un alt coinculpat, Cecilia Marogna, un analist de securitate care este acuzat că a deturnat 575.000 de euro pe care Becciu intenționa să-i folosească drept plată pentru eliberarea unei călugărițe columbiene ținută ostatică de militanții al-Qaida. Amândoi neagă faptele greșite, la fel ca și ceilalți inculpați.
O poveste cu spioni
Povestea lui Marogna, detaliată pentru prima dată săptămâna trecută, este o poveste remarcabilă care, dacă ar fi coroborată, ar fi un capitol propriu din istoria diplomației Vaticanului.
Ea și Becciu spun că ea a obținut intrarea în Palatul Apostolic pe baza unui e-mail pe care l-a scris lui Becciu în 2015, legat de preocupări de securitate. Pe baza cunoașterii geopoliticii și a legăturilor aparente cu serviciile italiene de informații, ea a devenit consilier al lui Becciu, apoi numărul doi în secretariatul de stat.
Potrivit declarației sale, Marogna a devenit un canal către Becciu pentru orice și oricine, de la emisarii ruși care doreau returnarea relicvelor sfinte până la eforturile liderului separatist al Cataloniei de a stabili un canal de comunicare cu Vaticanul.
Becciu a mărturisit că a apelat la Marogna în 2017, după ce o călugăriță columbiană fusese răpită în Mali, iar Marogna a sugerat că o firmă de informații britanică ar putea ajuta la eliberarea ei. Becciu a mărturisit că Francisc a aprobat cheltuirea a până la un milion de euro pentru operațiune și a insistat ca aceasta să fie ținută secretă chiar și față de șeful de informații al Vaticanului.
Povestea sugerează că Becciu, cu aprobarea papei, a creat o operațiune paralelă de informații a Vaticanului, folosind un freelancer italian.
Nu este singurul caz de spionaj care ridică semne de întrebare cu privire la statutul Vaticanului ca stat suveran: Becciu a mărturisit, săptămâna trecută, că Francisc însuși a ordonat înlăturarea primului auditor general al Vaticanului pentru că a angajat o firmă externă pentru a spiona ierarhia Vaticanului, pe care el o suspecta de fapte greșite.
Într-o mărturie anterioară, un oficial al Vaticanului le-a spus procurorilor că înlocuitorul lui Becciu, Arhiepiscopul Edgar Peña Parra, a adus membri ai serviciilor secrete italiene la Sfântul Scaun pentru a-și curăța biroul de eventuale dispozitive de supraveghere, ocolind din nou propriii jandarmi ai Vaticanului.
O figură interesantă
Nicio figură din proces nu este la fel de interesantă ca monseniorul Alberto Perlasca, care a fost principalul manager financiar intern în secretariatul de stat, responsabil pentru echivalentul Vaticanului al unui fond suveran de avere cu active estimate la 600 de milioane de euro.
Perlasca a fost cel care a recomandat anumite investiții sau a sfătuit împotriva acestora, iar el a fost cel care a semnat contractele la sfârșitul anului 2018, oferindu-i unui broker italian Gianluigi Torzi controlul operativ asupra proprietății londoneze. Baza acuzației de extorcare împotriva lui Torzi este afirmația procurorilor conform căreia a înșelat Vaticanul pentru a obține acel control și a renunțat la el doar după ce a fost plătit cu 15 milioane de euro.
Perlasca a fost la început principalul suspect în acest caz. Dar după prima rundă de audieri din aprilie 2020, Perlasca și-a concediat avocatul, și-a schimbat povestea și a început să coopereze cu procurorii.
În ciuda implicării sale în toate afacerile investigate, Perlasca a scăpat de acuzare. Săptămâna trecută, tribunalul l-a lăsat să se alăture procesului ca parte vătămată, permițându-i să recupereze eventuale daune civile.
La câteva ore după ce președintele tribunalului, Giupseppe Pignatone, l-a admis ca parte civilă, Perlasca s-a prezentat la tribunal neanunțat, s-a așezat în primul rând al galeriei publice și a declarat „Nu mă mișc”.
Procurorul Alessandro Diddi a obiectat imediat și Pignatone i-a ordonat să plece, ceea ce a și făcut.
Scutirea Papei de responsabilitate cu orice preț
Mulți dintre inculpați au mărturisit că, în momente-cheie, Francisc nu a fost doar informat despre probleme, ci le-a și aprobat, inclusiv momentul crucial în care Vaticanul a trebuit să decidă dacă să încerce să-l dea în judecată pe Torzi pentru a obține proprietatea Londrei sau să-l plătească.
Mai mulți martori și inculpați au spus că Francisc a vrut să „întoarcă pagina” și să negocieze un acord. Procurorii spun că Francisc a fost în esență păcălit de propriii subordonați.
Dar învinuirea Papei marchează o evoluție neobișnuită, deoarece cultura Vaticanului încearcă, în general, să-l scutească pe suveranul pontif de responsabilitatea pentru orice nu merge bine.
Becciu a explicat această tradiție în timpul mărturiei sale invocând expresia latină „In odiosis non faceat nomen pontificis”, însemnând aproximativ că papa nu trebuie atras în chestiuni neplăcute.
Becciu a răspuns la o întrebare despre motivul pentru care papa a aprobat deciziile financiare doar oral, nu și în scris.
„Eu fac parte din vechea școală... unde încerci să-l protejezi pe Papa, să-i protejezi autoritatea morală fără să-l implici prea mult în chestiunile pământești. Asta nu înseamnă să nu-l informezi, ci să nu-i dai responsabilitatea pentru anumite decizii”, a explicat el.
Becciu a ținut asta secret până când Francisc l-a eliberat de secretul pontifical pentru a putea depune mărturie în propria apărare. Becciu a dezvăluit apoi că Francisc însuși a autorizat operațiunea de eliberare a călugăriței columbiene și a ordonat demisia auditorului general.
Săptămâna s-a încheiat cu mărturia unuia dintre adjuncții lui Perlasca, Fabrizio Tirabassi, care a explicat cum au fost luate deciziile de investiții și originile tranzacției imobiliare de la Londra. Avocații săi au spus că mărturia lui Tirabassi a dovedit că nu există nicio infracțiune în afacere.
„Singurul mister al acestei povești este motivul pentru care cineva a vrut să aibă un proces despre o problemă pe care ierarhii Sfântului Scaun au vrut să o rezolve cu o înțelegere”, au argumentat avocații.
