Titanic în momentul plecării în singura cursă

Primele zile ale călătoriei au fost fără evenimente deosebite. „Mă simţeam ca într-ovacanţă de vară la mare. Mă trezeam dimineaţa devreme pentru micul dejun, apoi mă întâlneam ca să joc squash, iar apoi înotam în piscină", a povestit un pasager, colonelul Archibald Gracie.

Cu câteva minute înainte de miezul nopţii de 14/15 aprilie, la ora locală 23.40, marinarul de serviciu a dat alarma: „Veniţi rapid! Am lovit un aisberg. E CQD (Come Quick! Danger! - Veniţi repede! Pericol), bătrâne!". Edith Brown, una dintre ultimele supravieţuitoare de pe Titanic, care s-a stins din viaţă în 1997, povestea în biografia ei: „Tata ne-a spus să ne punem vesta de salvare şi ceva călduros. Totul, spunea el, era pentru precauţie. Lovisem un aisberg, dar nu era mare brânză. Stewardul ne-a spus că nu e nimic grav.

Orchestra cânta melodii vesele, iar toată lumea spunea: «e insubmersibilă»".

Curând, oamenii au început să fie urcaţi în bărcile de salvare. Prioritate aveau femeile, copiii şi pasagerii de lux. Vacarmul iscat şi ţipetele celor care se înecau nu au putut fi descrise în cuvinte, au mai declarat supravieţuitorii. Şi totuşi, în timp ce groaza se instalase în sufletele şi pe buzele tuturor, de pe puntea Titanicului răsunau acorduri line.

Scena scufundării a fost asemănată de colonelul Archibald Gracie cu Infernul lui Dante. „Noi, cei ce am supravieţuit, nu vom putea uita niciodată ţipetele disperate dinaintea morţii din mii de gâtlejuri, bocetele, gemetele şi ultimele încercări de a găsi o gură de aer înainte de momentul când se duceau la fund", a povestit Gracie. Şi totuşi, ceva a fost chiar mai groaznic. „Liniştea care a urmat celei mai înspăimântătoare «muzici» a fost terifiantă", a spus Eva Hart, o altă supravieţuitoare.

Cutremurătoarea dramă a familiei Straus

Una dintre cele mai emoţionante poveşti este cea a cuplului Straus, relatează Historia. Isidor Straus era patronul lanţului de magazine „Macy's" şi s-a îmbarcat pe Titanic împreună cu soţia sa, Ida, menajera acesteia şi valetul său. Povestea lor a rămas în legenda tragediei. Ida Straus a reuşit să-şi găsească loc într-una dintre bărcile de salvare, dar când a aflat că Isidor nu poate să vină cu ea s-a întors pe vapor.

„Am trăit împreună mulţi ani. Nu mă voi despărţi de soţul meu acum. Cum am trăit, aşa vom muri: împreună", a spus Ida. Nu numai ea a dat dovadă de curaj. Isidor Straus a primit acceptul de a se îmbarca la bordul unei bărci, datorită vârstei, dar a spus „Nu. Nu vreau să mi se acorde un privilegiu pe care altora nu l-aţi acorda". Singura care a supravieţuit a fost menajera, Ellen Bird, care i-a luat locul doamnei Straus în barca de salvare.

Bogaţii, privilegiaţi în faţa morţii

Pasagerii milionari de la bordul Titanicului au fost avantajaţi în faţa morţii. Cei înstăriţi s-au salvat în număr mai mare, iar săracii au murit pe capete.

La bordul transatlanticului s-au urcat printre cei mai bogaţi oameni ai momentului. John Jacob Astor IV era cel mai înstărit.

John Jacob Astor IV

Acesta s-a urcat la bordul Titanicului împreună cu soţia sa, Madeleine, care era însărcinată şi voia să nască în SUA. Astor a urcat-o pe soţie într-o barcă de salvare, a întrebat dacă poate să urce cu ea, dar când a fost refuzat a rămas demn.

Un alt pasager cu stare era Benjamin Guggenheim, fiul unor magnaţi din domeniul minier. Acesta a rămas celebru pentru faptul că a spus, înainte de a muri: „Ne-am îmbrăcat cu cele mai bune costume şi ne vom scufunda ca nişte domni“.

Printre supravieţuitorii de la clasa I s-au mai aflat Bruce Ismay, proprietarul West Star Line, Contesa de Rothes, milionara americană Molly Brown, latifundiarul britanic Cosmo Duff Gordon, Dorothy Gibson-actriţă de filme mute-, şi tatăl jurnalismului de investigaţie, William Thomas Stead.