La 7 mai 1775, Imperiul Austriac a anexat nord-vestul Moldovei, denumind zona Bukowina. Aici erau ctitorite unicele podoabe de cultură și artă: mânăstirile bucovinene.

Moldova de Sus cu ținuturile Sucevei și Cernăuțiului a reprezentat încă de la începutul statalității moldovene (1359) nucleul noului voievodat. Aici vor fi primele capitale ale țării (Siret, Suceava), aici, la Rădăuți, va fi necropola primilor Mușatini și tot aici vor fi ctitorite acele unice podoabe de cultură și artă: mânăstirile bucovinene, prinosul de credință și iubire de țară adus de către un Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare sau Petru Rareș.

Până în 1774, teritoriul actual al Bucovinei era o parte din Țara de Sus a Țării Moldovei, individualitatea regiunii conturând-se după includerea în Imperiul Habsburgic.

Austriecii au reușit prin șantaj și intimidări să forțeze Imperiul Otoman să semneze, la 7 mai 1775, convenția, compusă din patru puncte, prin care nordul Moldovei, cu vechea capitală Suceava și mormântul marelui Ștefan de la Putna, intra în componența Imperiului Habsburgic.

În realitate, Bucovina a fost obiectul unui rapt la fel de odios ca cel al Basarabiei din 1812 în favoarea celeilalte mari puteri creștine, limitrofă Principatelor Românești, Imperiul Habsburgic, scrie Dan Falcan în Historia.

Singurul care s-a opus acestei tranzacții turco-austriece cu complicitatea rușilor, este domnul Moldovei, Grigore al III-lea Ghica (1774-1777) care în decembrie 1774, a protestat vehement la Poartă împotriva smulgerii Bucovinei din trupul Moldovei, amintind că respectivul teritoriu nu a făcut niciodată parte din Pocuția, iar ocuparea sa nu poate fi considerată un „act amical” din partea Austriei.

Această fermă poziție a lui Grigore al III-lea Ghica a fost și factorul determinant al morții sale, Ion Nistor reproduce în Istoria Bucovinei însemnările unui corespondent din Istanbul privind cauza asasinării domnitorului Moldovei din ordinul sultanului: „districtul Bucovinei a fost principala cauză a asasinării principelui Ghica. Acest domn nu voia cu niciun preț să consimtă la cesiunea Bucovinei în favoarea Austriei. Precum se vede, el se comporta ca un suveran independent”.

Cei 144 de ani de stăpânire austriacă în Bucovina au avut un bilanț contradictoriu pentru populația românească. Pe de o parte, teritoriul scos de sub influența otomană a cunoscut o lungă perioadă de pace, chiar și în timpul războaielor napoleoniene, fiind ferit de invaziile turcilor sau ale rușilor. Integrată în Imperiul Habsburgic, Bucovina a fost influențată direct și mai rapid de ideile moderne europene.

Administrația austriacă a modernizat instituțiile, a introdus separarea justiției de administrație, a stimulat dezvoltarea economiei, încurajând agricultura, meșteșugurile și comerțul. Pe de altă parte, românii ortodocși au fost ținta unor abuzuri ale administrației, care au generat migrații, masive în anumite perioade, spre Moldova. Emigrația spre Moldova s-a accentuat după desființarea provinciei Bucovina și înglobarea ei în Galiția (1786).

Teritoriu devine ducat în 1849, unindu-se ulterior cu România la 15/28 noiembrie 1918, pentru ca, pe 28 iunie 1940, urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, partea sa de nord împreună cu Basarabia și Ținutul Herța, să fie ocupate de U.R.S.S.

În 1991, după destrămarea U.R.S.S., nordul Bucovinei și Ținutul Herța devin parte a Ucrainei (regiunea Cernăuți).

„Când spun Bucovina mă gândesc la farmecul și suferința istoriei noastre, în care încap deopotrivă catedrale, muzici superioare, îngeri căzuți pictați pe icoane, costume populare, ouă încondeiate și liniile drepte ale pășunilor pe dealuri“. Tot Bucovina îi amintește de „dascălii din școlile românești care predau, în nord, limba română după catalog și programe chirilice; însă și la nevoile de limbă maternă ale ucrainenilor din sud, egale nevoilor de limbă maternă ale românilor din nord“, mărturisește Dorin Popescu, fost diplomat al statului român la Cernăuți (2007-2011).

Bucovina este o regiune istorică ce cuprinde un teritoriu de peste 10.000 kilometri pătrați care acoperă zona adiacentă orașelor Cajvana, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Frasin, Milișăuți, Rădăuți, Siret, Solca, Suceava, Vatra Dornei și Vicovu de Sus din România, precum și Cernăuți, Cozmeni, Zastavna, Vășcăuți pe Ceremuș, Vijnița, Sadagura și Storojineț din Ucraina.