Oana Zăvoranu se judecă pe rolul Înaltei Curți, în civil, unde încercă să ia înapoi un apartament situat în sectorul 1 al Capitalei, pe care l-a vândut pe un preț de nimic la „sfaturile” vrăjitoarelor Melissa (Rada Mincă) și Vanessa (Roxana Lider), la serviciile cărora apelase pentru a scăpa de „farmece”. Imobilul a fost revândut de către un apropiat al vrăjitoarelor, Sava Craiff Buzea, unui cumpărător de bună credință, așa că actrița a pierdut și pe fond și în apel, însă acum a făcut recurs la instanța supremă, scrie Ziare.com .

Scandalul din 2012 care a început cu arestarea vrăjitoarelor Melissa și Vanessa și a culminat cu reținerea pentru luare de mită a procurorului de caz, Maximilian Bălășescu, a avut-o în prim-plan pe Oana Zăvoranu în calitate de parte vătămată.

Pe scurt, vrăjitoarele Melissa și Vanessa au convins-o pe actriță că singura cale de a scăpa de așa-zisele „farmece” pe care i le-ar fi făcut mama ei, Märioara Zăvoranu, dar și de a trece cu bine peste despărțirea de „Pepe”, fostul ei iubit, este să își vândă toate bunurile.

Între aceste bunuri erau un autoturism de lux marca Porsche (despre care vrăjitoarele i-au spus că e „blestemat”), precum și apartamentul din Sectorul 1 pe care actrița îl revendică acum în civil.

• „În cazul părţii vătămate (Zăvoranu Ioana – n.r.), aceasta a fost determinată de către inculpaţi să încheie mai multe contracte de vânzare a unor bunuri mobile şi imobile sau contracte de împrumut cu garanţie imobiliară, la un preţ subevaluat în raport cu valoarea de piaţă a acestora, în realitate regăsindu-ne, de fapt, în faţa unei activităţi de cămătărie disimulată.
• Mai mult decât atât, în perioada februarie - septembrie 2011, partea vătămată a fost deposedată de o serie de bunuri mobile şi imobile şi mai multe sume de bani şi ulterior, şantajată şi ameninţată de către inculpaţi în condiţiile în care aceştia se cunoşteau între ei, iar unii erau în relaţii apropiate de rudenie”, rețineau procurorii în rechizitoriu.

Într-un final, în anul 2016, vrăjitoarele Melissa și Vanessa au fost condamnate la câte 3 ani de închisoare cu suspendare pentru înșelăciune. Cel mai „șifonat” din toată povestea a ieșit procurorul de caz, Maximilian Bălășescu, prins că a luat mită pentru a închide dosarul.

După condamnarea celor două vrăjitoare, Oana Zăvoranu a deschis mai multe procese în civil pentru recuperarea apartamentului pe care a fost înșelată să îl vândă, fără a avea succes.

Tribunalul București i-a respins acțiunea pe fond în 26.10.2018, soluție menținută și la Curtea de Apel București pe 28.05.2021.

Recursul Oanei Zăvoranu va fi judecat pe 08.02.2024 la Înalta Curte, care va pronunța soluția definitivă.

Curtea de Apel: „Reclamanta a pierdut dreptul de proprietate în 2011”

Ziare.com a consultat motivarea hotărârii din 2021 a Curții de Apel București pentru a vedea de ce i-au respins judecătorii revendicarea Oanei Zăvoranu.

• „Obiectul litigiului inițiat de reclamanta (Zăvoranu Ioana – n.r.) prin cererea principală îl reprezintă acțiunea în revendicare imobiliară, demarată împotriva pârâtei (Mihăileanu Aristeia Ileana – n.r.), prin care apelanta reclamantă urmărește să reintre în posesia bunului imobil reprezentat de apartamentul nr. 18 (…) din Bucureşti, sector 1.
• Poziția exprimată de apelanta reclamantă permanent în decursul litigiului este aceea că deține, încă, dreptul de proprietate asupra bunului imobil revendicat, titlul de care se prevalează fiind reprezentat de contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 376/06.05.1999, prin care reclamanta (Zăvoranu Ioana – n.r.) a cumpărat imobilul (…).
• Acţiunea în revendicare este acţiunea reală prin care proprietarul unui bun cere restituirea sa de la cel care îl stăpâneşte fără drept.
• Pârâta chemată în judecată de reclamantă, (Mihăileanu Aristeia Ileana – n.r.), exhibă drept titlu de proprietate contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 713/27.07.2012, prin care a cumpărat același bun imobil de la vânzătorul (S* T* – n.r.).
• Conform înregistrărilor de carte funciară, apelanta reclamantă (Zăvoranu Ioana – n.r.) nu mai figurează înscrisă ca proprietar al imobilului revendicat din data de 30.06.2011, în timp ce apelanta pârâtă (Mihăileanu Aristeia Ileana – n.r.) figurează înscrisă în cartea funciară ca proprietar al imobilului revendicat și în prezent, în mod neîntrerupt, din data de 30.07.2012.
• Sub aspectul situației de fapt, Curtea reține, în consens cu prima instanță, că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1590/29.06.2011, apelanta reclamantă (Zăvoranu Ioana – n.r.) a vândut imobilul în litigiu către intimatul chemat în garanție (Buzea Sava Craiff – n.r.).
• Ulterior, intimatul chemat în garanție (Buzea Sava Craiff – n.r.) înstrăinează bunul revendicat în acest dosar către apelantul chemat în garanţie (S* T* – n.r.) prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1574/10.11.2011.
• La rândul său, apelantul chemat în garanţie (S* T* – n.r.) înstrăinează apartamentul către apelanta pârâtă (Mihăileanu Aristeia Ileana – n.r.) prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 713/27.07.2012.
• În perioada cuprinsă între cumpărarea imobilului de către apelantul chemat în garanţie (S* T* – n.r.) (10.11.2011) şi vânzarea către apelanta pârâtă (Mihăileanu Aristeia Ileana – n.r.) (27.07.2012), apelanta-reclamantă a iniţiat o acţiune având ca obiect nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat cu intimatul (Buzea Sava Craiff – n.r.).
• Această acţiune a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti la data de 22.12.2011 şi a fost soluţionată după cumpărarea apartamentului de către apelanta pârâtă, prin sentinţa civilă din 15.10.2015, devenită definitivă, prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare prin care apelanta reclamantă Zăvoranu Ioana vânduse imobilul către intimatul chemat în garanție (Buzea Sava Craiff – n.r.).
• Observând conținutul sentinței civile menționate, devenită definitivă prin respingerea căilor de atac, curtea constată că instanța de judecată nu a dispus și repunerea părților acelui litigiu în situația anterioară, prin reîntoarcerea dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantei, constatându-se doar nulitatea actului de înstrăinare perfectat de reclamantă.
• De altfel, instanța învestită cu acțiunea în nulitate nici nu putea dispune, în acel litigiu, repunerea părților în situația anterioară, de vreme ce dreptul de proprietate asupra apartamentului nu se mai afla în patrimoniul cumpărătorului din actul constatat nul, fiind transmis anterior către apelantul chemat în garanţie (S* T* – n.r.) și, ulterior, către apelanta pârâtă (Mihăileanu Aristeia Ileana – n.r.).
• Curtea constată, de asemenea, că ultimul contract de vânzare cumpărare, nr. 713/27.07.2012, încheiat între apelantul (S* T* – n.r.) și apelanta (Mihăileanu Aristeia Ileana – n.r.) (act juridic care, de altfel, reprezintă și titlul de proprietate exhibat de apelanta pârâtă (Mihăileanu Aristeia Ileana – n.r.) în această cauză având ca obiect revendicare imobiliară) nu a fost atacat în nicio procedură judiciară.
• Contrar celor susținute de apelanta reclamantă în cererea sa de apel, prima instanţă a procedat la compararea titlurilor exhibate de părţile litigante. Procedând la compararea de titluri a stabilit tribunalul că apelanta pârâtă are un titlu mai caracterizat, impunându-se respingerea acţiunii în revendicare.
• Este perfect adevărat că în cadrul unei acţiuni în revendicare de drept comun, în ipoteza în care titlurile de proprietate ale părţilor provin de la autori diferiţi, soluţia propusă este aceea de a se proceda la compararea drepturilor autorilor de la care provin cele două titluri, dându-se câştig de cauză părţii care a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil. Aici, ipoteza dedusă judecăţii este una particulară.
• Astfel, sub un prim aspect, Curtea consideră, în dezacord cu tribunalul, că apelanta reclamantă nu (mai) poate exhiba un titlu de proprietate. Apelanta reclamantă a vândut dreptul său de proprietate asupra apartamentului în litigiu prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1590/29.06.2011, dreptul de proprietate ieșind din patrimoniul său.
• Este real că acest contract de vânzare cumpărare a fost desființat (constatându-se nulitatatea) pe cale judiciară, însă instanțele de judecată nu au dispus și repunerea părților în situația anterioară, deci dreptul de proprietate înstrăinat prin actul anulat nu s-a reîntors în patrimoniul apelantei reclamante.
• De altfel, această situație juridică se reflectă și în evidențele de carte funciară unde, începând cu data de 30.06.2011, apelanta reclamantă Zăvoranu Ioana nu mai figurează înscrisă ca proprietar al imobilului revendicat, în timp ce apelanta pârâtă (Mihăileanu Aristeia Ileana – n.r.) figurează înscrisă în cartea funciară ca proprietar al imobilului revendicat și în prezent, în mod neîntrerupt, din data de 30.07.2012.
• Din această perspectivă, Curtea reține că apelanta reclamantă nu justifică, în realitate, în patrimoniul să, la data demarării prezentului litigiu, un drept de proprietate asupra apartamentului revendicat.
• Contrar celor susținute de apelanta reclamantă inclusiv la concluziile pe fondul apelurilor, Curtea constată că notările în cartea funciară sunt cele care generează opozabilitatea față de terți. Or, în cazul în litigiu, nu era notată în cartea funciară nicio sarcină cu privire la imobilul în discuție și nici existența vreunui litigiu referitor la acesta.
• Din aceste elemente de fapt, Curtea consideră că în mod temeinic a stabilit prima instanță că pârâta (Mihăileanu Aristeia Ileana – n.r.) a fost de bună-credință la momentul încheierii contractului de vânzare – cumpărare ce reprezintă titlul său de proprietate.
• În raport de aceste considerente, reţinând ca temeinică hotărârea instanţei de fond, Curtea va respinge ca nefondat apelul principal declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 1928/15.12.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă”, se arată în motivarea hotărârii Curții de Apel București.

Un apartament și o mașină de lux, pierdute „ca prin magie”

Prin monitorizarea presei, Vanessa și Melissa identificau persoane publice, cu mare potențial financiar, care se găseau în diferite situații defavorabile, în general în conflict cu alte persoane publice, și le creau acestora falsa reprezentare că problemele au fost generate de practicile oculte inițiate de ele.

Prin aceste metode, cele două luau legătura cu victimele cărora le solicitau la început, pentru inițierea ritualului, diverse bunuri sau obiecte cum ar fi: articole personale de îmbrăcăminte, păpuși, piroane (cuie mari), cuțite, iconițe, miere de albine etc.

Ulterior, pentru desfășurarea ritualului care se prelungea în timp sub diferite pretexte, vrăjitoarele pretindeau obiecte de valoare — bijuterii, autoturisme — și diverse sume de bani din ce în ce mai mari, au explicat procurorii.

Potrivit acestora, Oana Zăvoranu a fost determinată de vrăjitoare să încheie mai multe contracte de vânzare a unor bunuri mobile și imobile sau contracte de împrumut cu garanție imobiliară la un preț subevaluat în raport cu valoarea de piață, această activitate fiind, de fapt, cămătărie disimulată.

În timpul procesului, Oana Zăvoranu a declarat că le-a dat vrăjitoarelor Melissa și Vanessa mari sume de bani și un autoturism de lux pentru a o scăpa de „farmece”.

Ea le-a spus judecătorilor că, fiind deprimată în urma despărțirii de „Pepe", a fost contactată de vrăjitoarea Vanessa, care i-a spus că vrea să o ajute să iasă din depresie, după ce aflase de la televizor de problemele pe care vedeta le avea în căsnicie. Inițial, Oana Zăvoranu ar fi refuzat, însă a acceptat apoi să o viziteze pe vrăjitoare, care i-ar fi „ghicit” că are „farmece” făcute de mama ei, Marioara Zăvoranu.

Distribuie Distribuie Comentarii