Când DNA l-a chemat pe Liviu Dragnea să descrie cum, în complicitate cu fosta soție, a plătit din banii Direcției de Protecție a Copilului Teleorman niște lucrătoare la PSD, am sperat că, de fapt, era vorba de dosarul Hotelului Turris din Turnu Măgurele. M-am înșelat.

De atunci încoace, am continuat să sper că acel dosar, închis în martie 2014 de către Parchetul General, condus atunci de Tiberiu Nițu, va fi redeschis. Până acum, cel puțin, m-am înșelat din nou.

Nu mă miră că procurorii lui Nițu au clasat o evaziune fiscală evaluată la 17 milioane de lei în 2010, dar care se dublase în 2013. Dar, mă miră că un dosar trântit atât de grobian a rămas cu parafa „NUP“, în timp ce Dragnea se visează azi premier.

În ce a constat dosarul Hotel Turris SA Turnu Măgurele? În 2009, Bombonica Dragnea, atunci soția lui Liviu de la PSD, a pus mâna pe 95% din acțiunile acestei societăți comerciale. Printre activele Hotel Turris SA se regăsesc, evident, un hotel, dar și alte imobile. În același an 2009, într-o ședință a Adunării Generale a Acționarilor a societății, acționarii (adică majoritarul, Bombonica Dragnea) decid să „restituie“ acționarului majoritar (aceeași Bombonica Dragnea) activele societății, deci clădirea hotelului și alte imobile. Evaluate, toate, la peste 110 milioane lei. Tranzacția este menționată inclusiv într-una din declarațiile de avere ale lui Liviu Dragnea din 2009, care a notat suma exactă la care erau evaluate imobilele: 110.770.151,33 lei. Ba mai mult, în aceeași declarație de avere, Liviu Dragnea își asuma și el proprietatea Hotel Turris SA, când nota: „Ocazional, folosesc unul din autoturismele SC Hotel Turris SA Turnu Măgurele, unde familia deține acțiuni/cotă de participare 95,34%“. Așadar, „familia“.

În 2010, ANAF a analizat „restituirea“ imobilelor către Bombonica Dragnea și a constatat că, de fapt, la mijloc era doar o schemă de evaziune fiscală. Practic, „restituirea“ masca o tranzacție comercială imobiliară, dar care avea avantajul că ocolea impozitul de 16%. La 110 milioane lei, impozitul reprezenta peste 17 milioane de lei. Ce e drept, Bombonica încercase să evite impozitul inclusiv prin subevaluarea de aproape 500 de ori a imobilelor: de la 110 milioane lei la 240.000 lei.

Schema penibil de simplă nu a convins ANAF, care a depus o plângere penală pentru evaziune fiscală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman în noiembrie 2011. După ce, în mai 2012, Ponta a devenit premier, dosarul s-a mutat la Parchetul General. Pentru că procurorii din Teleorman nu aveau competența să cerceteze un demnitar. Care demnitar nu putea fi decât Liviu Dragnea.

După ruperea USL, în primăvara lui 2014, Parchetul General a clasat dosarul. Între timp, Dragnea a și divorțat de Bombonica, femeia care și-a dat singură hotelul „familiei“, fără să plătească taxe la stat.

Ce e drept, hotelul din Turnu Măgurele al „familiei“ era prea puțin pentru Liviu de la PSD, el își dorește acum să dețină hotelul România, ca premier. Pe care să-l conducă precum un hotel Teleorman populat de cameriste docile (Justiția ar chema-o pe una din ele) și chelneri slugarnici (ANAF ar fi numele ospătarului favorit), care să-i fie loiali chiar și când ar lipsi ca să tragă un chef în Brazilia.  O opinie de Cătălin Prisăcariu

Distribuie Distribuie Comentarii