Ioan Vodă cel Viteaz a fost un personaj aparte în istoria românilor. Armean de origine, mercenar și aventurier, a ajuns pe tronul Moldovei, devenind o figură controversată. Unii îl consideră geniu militar, alții - un erou, în timp ce o parte îl văd ca pe un individ crud și monstruos.

Ioan Vodă( 1521-1574) este unul dintre cei mai carismatici și totodată controversați domnitori din istoria românilor. Armean la origine, acesta reușește să ajungă pe tronul Moldovei, într-o conjunctură dificilă pentru principatul est-carpatic. În cei doi ani de domnie, din 1572 și până în 1574, Ioan Vodă a reușit să-și asigure nemurirea, cel puțin în cărțile de istorie.

Personalitatea sa a fost privită din numeroase unghiuri, atât de contemporani, dar și de istorici. Pare mai degrabă un individ plăsmuit de legendă, dar care se pare a reușit să creeze și o aură de erou militar, încă din timpul vieții sale.

Pentru boieri și egumeni a fost cu siguranță Ioan Vodă „cel Cumplit”, în timp ce pentru romanticii naționaliști din secolele XIX și XX, a devenit Ioan Vodă „cel Viteaz”.

Nu știm cu siguranță dacă a fost ori una, ori cealaltă, ori, așa cum se întâmplă de multe ori în istorie, puțin din amândouă.

Ce știm cu certitudine este că a fost mai degrabă Ioan Vodă „Armeanul”, un aventurier care a impresionat prin calitățile sale militare, prin forța fizică și mai ales prin încercările sale de reformă, care l-au plasat din punctul unora de vedere în rândul vizionarilor medievali ai acestor Principate prinse între interesele politice și economice ale marilor puteri vecine.

Un mercenar rătăcitor care schimba religiile după cum bătea vântul

Ioan Vodă - sau Ioan Armeanul cum era cunoscut în epoca sa, mai ales înainte de a lua tronul Moldovei - s-a născut în 1521. Locul nașterii nu este cunoscut, dar se știe că mama sa era o armeancă din celebrul neam de negustori Serpega. Unele povești spun că a fost copilul din flori al lui Ștefăniță, cu bogata armeancă Serpega. Este probabil însă că această legătură a fost fabricată tocmai pentru a avea drept la tron.

În orice caz, Ion Armeanul a fost un personaj exotic al istoriei românilor. Un mercenar și un aventurier care avea să scrie istorie în numai doi ani de domnie.

Până să ajungă domnitor, adică până în jurul vârstei de 40 de ani, a umblat prin Europa și prin Orient. A fost mercenar, negustor, fugar, puțin din toate. Se presupune că a locuit o vreme în Polonia, unde s-a și căsătorit cu Maria Rostowski, fiica unui pan polonez. Mai apoi, nu se știe din ce motiv, fuge în nordul Mării Negre, în Hanatul Crimeei.

Servește drept mercenar în armata hanului, apoi pleacă în Rusia, apoi în Germania, unde de asemenea luptă ca soldat plătit. Ioan Armeanul impresiona prin forța sa fizică, prin ținuta impunătoare dar și prin priceperea sa militară.

„Bărbat înalt de stat, frumos la chip, cu ochi mici şi ameninţători, cu un trup puternic, plin de putere”, scria despre acesta istoricul polonez Gorecki.

L-a impresionat până și pe han cu forța sa fizică și cu priceperea pe câmpul de luptă. În bătălia de pe Volga în 1561, contra rușilor, Ioan Armeanul a smuls strigăte de admirație din partea tătarilor, după ce minuni de vitejie a făcut în luptă.

În cele din urmă ajunge în Imperiul Otoman, unde ajunge să devină negustor de nestemate. A făcut o avere frumușică, ceea ce i-a permis cu 220.000 de galbeni să cumpere mazilirea lui Vodă Lăpușneanu, un personaj deja detestat de boieri, și să câștige tronul Moldovei.

Ioan Armeanul nu era câtuși de puțin religios. Schimba confesiunile după cum îi dictau interesele. A fost rând pe rând, catolic, protestant, musulman. A fost nevoit să treacă la ortodoxie pentru a putea deveni domnitor al Moldovei.

Ioan Vodă „cel Cumplit“

Ioan Armeanul ajunge domnitor al Moldovei, cu voia sultanului, în 1572. Boierii nu l-au simpatizat de la început. A fost organizat chiar și un complot, înecat în sânge de noul domnitor. Cu armeanul nu era de joacă, cel puțin asta au învățat boierii, pe pielea lor. Ba chiar s-a îndreptat și împotriva clerului, o măsură nemaintâlnită până atunci la un voievod român. Boierii și egumenii cădeau ca spicele, la prima dovadă de nesupunere, complot sau trădare.

„Am văzut cum un mare vornic pieri sub cuţitul calăului chiar în ziua de Paşti. Alţi boieri îi urmară unul după altul, deşi nu toţi avuseră plăcerea de a muri înfruptaţi de ouă roşii. De pre boierii de cinste şi cei mai de jos sabia lui Ioan-vodă nu lipsea, ci cu multe feluri de morţi îi omora”, scria Bogdan Petriceicu Haşdeu.

Călugărul Azarie, afecta de caznele la care erau supuși membrii clerului, scria oripilat: „Era un om foarte primejdios, rău şi cu minte adâncă, elocvent şi învăţat în cărţi”. A ars pe rug, un vlădică bănuit de sodomie. Pentru boieri și pentru cler, Ioan Vodă era fără îndoială Ioan Vodă „cel Cumplit” sau de-a dreptul Ioan Vodă „cel Rău”.

Ioan Vodă cel Viteaz, reformatorul și vizionarul

Există însă și o altă latură a voievodul moldovean. Ioan Armeanul a fost numit și Ioan Vodă cel Viteaz, fiind considerat un adevărat vizionar al epocii sale, care ar fi făcut minuni, în doar doi ani de domnie.

În primul rând mută capitala de la Suceava la Iași. Cetatea Sucevei avea zidurile demantelate, din vremea lui Lăpușneanu, la ordinele turcilor. Iașiul avea o poziție strategică mai bună.

Ioan Vodă întreprinde o reformă fiscală importantă. Bate bănuți din aramă. Era primele monede inscripționate în limba română, având pe una dintre fețe inscripția ”Țeara Moldovei”.

Această reformă fiscală va duce la o revigorare a comerțului și reușește să umple visteria. Cu banii câștigați dotează armata, la un nivel corespunzător. Și din acest punct de vedere, militar, Ioan Vodă este văzut ca un vizionar.

Anticipează rolul artileriei pe câmpul de luptă și dotează armata cu peste 200 de tunuri de fabricație proprie. Este vorba de celebrele tunuri moldovenești, ușoare și rapid de amplasat în poziție de luptă, realizată în turnătoriile proprii după schițele domnitorului. Ba chiar amenajează și o pulberărie proprie.

Armata este bine organizată, totul bazându-se pe cavaleria de elită și pe răzeși, care acționau atât ca infanterie de șoc înarmată cu paloșuri și ghioage ghintuite, dar și ca o cavalerie ușoară, ideală pentru manevre rapide și hărțuirea inamicului.

În plus, Ioan Vodă stabilește un sistem de alianțe, cea mai importantă fiind cea cu atamanii cazacilor din zona Ucrainei de astăzi, dușmani neîmpăcați ai otomanilor și tătarilor. Reușește cu ajutorul diplomației să aducă și Hotinul, o importantă cetate, în granițele Moldovei.

Pe deasupra cunoștea mai multe limbi străine și s-a inspirat din modelul militar al popoarelor cu care avusese contact.

Cu această armată, Ioan Vodă va repurta câteva victorii spectaculoase împotriva turcilor. În 1574, boierii nemulțumiți complotează și cer turcilor ajutor. Otomanii, nemulțumiți la rândul lor că Ioan Vodă a refuzat să plătească tributul legiuit, trimit o armată, împreună cu Petru Șchiopul, noul domnitor.

La Jiliștea, cu numai 9.000 de moldoveni și 1.000 de cazaci, Ioan Vodă face praf o armată otomană și muntenească de peste 42.000 de oameni. Artileria și-a spus cuvântul. La Tighina și Cetatea Albă, Ioan Vodă distruge alte trei contingente otomane.

Trădat însă de boieri la Roșcani, Ioan Vodă, după o rezistență legendară, este învins. Se predă, cu condiția ca soldații săi să fie lăsați să plece acasă. Este prins și ucis în mod cumplit de otomani. Voievodul este legat de cămile și despicat în două.

Ioan Vodă intrase deja în istorie ca Ioan Vodă cel Viteaz, un personaj de legendă al istoriei românilor.