Vocea Diasporei/Să ne trăiești, domnule Președinte!
Acest nou președinte ales al tuturor românilor reprezintă noua expresie a respectului pentru ordine, cinste și disciplină, dorit de majoritatea alegătorilor. O țară ca afară! Oponentul său, Viorel Ponta a demonstrat vizibil incapacitatea sa tehnică de a face față unei personalități autentice, ale cărui valori sunt opozante oportunismului, improvizației ca instrument de lucru, atacului la persoană, fuduliei și tupeului, tehnicilor evazive de a amâna probleme, abilității de reinterpreta cu aplomb(ori a întoarce lucrurile) verdicte naturale și în fond, indiscutabile. Tînărul Ponta a înțeles cel târziu în momentul comunicării rezultatelor alegerilor prezidențiale că adevărata performanță a unui politician de anvergură constă în stăpînirea de sine, afișată sistematic de Johannis, exemplul tipic al personalității ardeleanului sătul de farse și minciuni. Performanța lui Johannis se bazează pe sisteme de valori antagonice celor afișate cu obrăznicie și dispreț în penibila campanie electorală pesedistă. Johannis are evident un alt calibru, îi este superior lui Ponta în logică, calm, prestanță, ținută, sinceritate, autenticitate, chiar și prin aspect și nu numai. Nemții în general sunt în natura lor, altfel construiți decît românii, iar valorile lor morale nu au de lucru cu mioritismul, oportunismul, ori cu simptomul mândriei exagerate, ori al sentimentului persecuției. Niciun neamț nu ar considera necesar să se mândrească, să zicem, cu faptul că este catolic, ori protestant. S-ar simți penibil! Un neamț se va mîndri întotdeauna cu rezultatele muncii sale asidue, cu disciplina, cu curățenia casei, a curții, cu familia sa intactă, cu salariul consistent câștigat din muncă cinstită, cu spitalele landului său, cu investițiile în cultură, cu performanțele economiei reflectate în autostrăzi, infrastructură și în cele din urmă cu ajutorarea azilanților politici și economici ale acestei lumi.
În lipsă de rezultate economice și sociale, PSD-ul și-a construit o fațadă artificială ce s-a dovedit mai mult decît a fi transparentă, s-a umflat sistematic și propagandistic în propriile pene, de parcă ar fi redescoperit la un curs de psihologie practică cum se pune la o adică, coada la prună! Proverbiala fudulie fără consistență, a lipsei unor rezultate politice de esență favorabile nației în rândurile acestui partid, nu a făcut altceva decît să întărească în ochii alegătorului, dezgustul pentru ridicol !
Atunci când 85 la sută dintre români sunt ortodocși, faptul că ignori cu bună știință catolicismul, biserica unită cu Roma, penticostalii, orice alte culte, a face un act de mândrie de prost gust din faptul că aparții unui cult, care chipurile ar fi mai bun cacelelalte, nu este decît expresia neputinței de a oferi o imagine fermă a unei administrații: stat de drept, economie funcțională, salarii decente, asigurări medicale finanțabile, buget pentru apărare, ori străduința de a asigura locuri de muncă stabile, pensii și demnitate socială pentru cei în vârstă. Ungurii noștri protestanți și romano-catolici, nu s-au sinchisit deloc de flăcăul Ponta, cum era de fapt de așteptat. Coaliție UDMR în stânga, ori în dreapta... ce importă, pentru ei Ponta este un sudist oacheș, guraliv și greu de suportat. Basta!
Apoi un partid autocrat, volatil în structura sa și condus ierarhic într-un mod slugarnic, ori mai degrabă feudal, cu principii de conducere fondate pe nepotism, pupincurism și corupție, având obrăznicia și penibilitatea de a se considera în mod aristocratic, demn ori aptpentru guvernarea unui stat cu probleme majore ca România, se elimină rapid de la sine. Imaginea pesedeului a fost puternic deformată din interior. Cum spunea bunica pe vremuri ... "li s-a urcat la cap"!. Și noi știm prea bine, cum e cu fudulia și ... prelegerea. O lecțieneașteptată pentru strategii cu vorba iute de la Dunărea de jos!
Colac peste pupăză, oamenii nu sunt nicidecum proști și nici creduli la infinit, nici măcar massa largă de alegători pesediști din sudul și estul țării, pe care toate guvernele de până acum i-au lăsat la mîna baronilor locali și le-au asigurat multora o existență nedemnă, dar comodă - pe banii guvernului și din fondurile altor județe care au privatizat la timp, da... pînă și aceștia au calitatea de a aprecia labila situație economică a țării, ori a zonei lor. Nu se mai putea așa ca pînă acum! Domnilor pesediști, ați subestimat inteligența românilor și răbdarea lor, indiferent de regiunea lor istorică de proveniență. Constanța, Iașiul, Bucovina nu sunt excepții, ci exemple clare ale protestului civic, al normalității în afara Transilvaniei, Banatului ori a Bucureștiului.
Prezența lui Ponta ca prim-ministru în continuarea mandatului său nu este o întâmplare, ci o ultimă refulare - fiindcă tînărul ar avea teoretic suficient potențial retoric demn de o cauză mai bună. Fiind într-adevăr inteligent emoțional, dispunând categoric de o retorică de scandal lipsită evident de morala creștină de care făcea atâta caz în dezbateri, fiind el însuși exponentul penibil al mentalitatății moșierilor și boierilor din scursele secole fanariote din Țara Românească, elemente de atac verbal, ce i le atribuia cu tupeu contracandidatului său din Ardeal. I-auzi brîul!
Dar zarurile sunt aruncate! Victor Viorel Ponta va purta cu el de acum înainte imaginea perdantului guraliv, obraznic și necopt.
Cred că viața i-a servit o lecție dură, după merit. Cu siguranță, are șanse bune ca în anii următori să mai învețe câte ceva. De exemplu retorică, bun simț, politețe ori drept civil. Dar PSD-ul îl va trece în rezervă. Va avea nevoie de un nou lider, de o nouă imagine, altfel vor pierde și alegerile din 2016. Este soarta politicianului care a jucat o carte mult prea mare pentru propriul potențaial și a pierdut cu brio. Nu la mustață precum Geoană! Orice alte victime politice de coaliție PSD ce vor fi servite de premier publicității ca țapi ispășitori, nu vor face altceva decît să coboare și mai mult reputația sa în ochii electoratului. Mda, peștele de la cap se împute... Nu știu sigur care e varianta germană, fiindcă nu sunt echivalențe ... "Aber mein lieber Ponta, du musst deinem Mann stehen!", pe românește: "dragul meu Ponta, fii bărbat și ... du-te odată, acceptă consecințele!" Recunoaște franc că ai buctat pe cinste și fă pe viitor pe procurorul, dacă te va mai investi cineva vreodată!
Opozantul etnic german ne-a oferit în schimb o perspectivă. Locuri de muncă! Fără corupție! Perspectiva normalității! Nu a fost nici măcar cazul ca Johannis să își afirme apartenența la vreun cult mai puțin ierarhic decât ortodoxismul bigot de cartier ori din stâna cu oile bălaie, fiindcă ardeleanul Klaus Johannis oferă ceea ce multora le lipsește: valori sigure, stabile: caracter, personalitate și seriozitate, o siguranță de sine, autenticitate, adică atuurile care prea tânărului premier cu aspirații mărețe ori grandomane, i-au lipsit cu desăvârșire. Că Victor Viorel Ponta este un oportunist, este mai mult decît evident. Va încerca cu siguranță să intre cumva în grațiile lui Johannis, dar șansele sale de a rămâne în scaunul său (devenit incomod) de premier sunt ireale. Johannis nu-l va ierta, va fi intransigent. Johannis aduce un stil nou, efectiv. Este doar o chestiune de timp și iată cum Ponta ne va scuti de noi derapaje pe viitor.
Neamțul nostru, sibianul căsătorit cu o româncă inteligentă, plăcută și carismatică este deja o personalitate a Ardealului, care cu excepția unui obscur și pe bună dreptate uitat Petru Groza, nu a reușit pînă acum să impună lideri autentici - ori carismatici în capitala vechiului regat. O ironie a sorții este chiar faptul de a nu fi nici măcar "mândru român ortodox". Este o dovadă de unitate cu Banatul și Ardealul fiindcă la 100 de ani de la Unirea Ardealului, Bucovinei, Banatului, Basarabiei cu țara, un președinte ne-ortodox și mai ales neromân, devine o performanță democratică pentru care ne invidiază deja alte nații. Coja, Vadim și alții ca ei, vor tuna și fulgera. Mare brînză! Să le fie de bine și să fie ei sănătoși! Fiindcă cine are nevoie de naționalitate și de religie ca propagandă trâmbițată pe burta goală, împinge mai puțin norocoșii acestei nașii în final la bataia de joc, la pupatul de moaște în speranța de mai bine, când copilul tău - cu greu crescut curăță vesela în dosurile unei pițerii în sudul Italiei, ori adună căpșuni prin Andaluzia. Și asta într-un stat care se vrea laic! Numai rezultatul conteaza! Destul am fost umiliți acasă și în străinătate! E timpul ca românii să vină acasă, să aibă o șansă reală în țara lor.
Se prea poate că Johannis să aibă potențialul de a deveni un Charles de Gaulle al românilor, personal sunt convins că are tăria de a se impune politic și chiar de a deveni simpatic pe lungă durată, chiar dacă la momentul de față majoritatea comentatorilor politici nu înțeleg cum funcționează performanța morală, ori spiritul civic autentic german, criticând aiurea, spre exemplu faptul că Johannis ori esteprea greoi, ori că vorbește cântând ca la Sibiu. Ce oare este greșit, ori fals, ori anormal în aceasta? Băsescu are o privire sașie și se comportă ca elefantul în prăvălia de porțelan, cu puțin respect față de adversarii politici. Chestia cu filmulețul pisicuțului Pontademonstrează cît de mic la caracter este președintele în retragere. Și totuși va intra în istoria românilor! Premierii nu interesează pe nimeni! Și nici nu e rău că Johannis nu ne va delecta cu umorul negru, ori de dorința de a blama, refula, ori a miștocări strident șipublic pe alții, cum e cutuma printre olteni, ori alde teleormăneni bruneței, de care avem prea mulți, vorba ceea, nu ducem lipsă ... Să nu mai vorbim de bardul ce își dorea un român viu ( mă tot întreb, dacă unul mort era mai de soi, măi să fie! ). Bravo, Gyuri Pascu! I-ai spus-o. O spun cu plăcere în amintirea tuturor prietenilor mei unguri, din Oradea copilăriei mele, ce s-au pribegit și ei săracii, pe unde au văzut cu ochii!
Se schimbă timpurile, fiindcă este nevoie acută de locuri de muncă și de încredere. De spirit civic! Clasa politică de pînă acum a eșuatlamentabil, iar cea nouă are evident nevoie de o remaniere. E mult de lucru! Probabil e nevoie și de o mînă de fier, de tipul celei aconaționalului nostru Klaus Johannis, care în convingerea mea, va asigura cadrul politic pentru schimbarea în BINE. Va trebui să îl ajutăm! Nu este neamțul de tipul regelui Carol și nici Ferdinand, nu este regele nostru impus genetic fiindcă este prin naștere saxon, el ESTE al nostru, printre românii ardeleni, unguri, țipseri, ucrainieni, secui, ruteni și alții dintotdeauna împreună cu noi, acasă. Asta este România. Nu e numai a celor din Sud și Est, e și a noastră, a ardelenilor, banățenilor, bucovinenilor. Nu mai vrem să să ne simțim anexați ... Suntem un stat multi-etnic, la ce bun atâta naționalism? Iar soarele răsare și la Cluj, Timișoara, Iași, Brașov, așa cum răsar la București. Cui bono?
Sașii sunt cei mai deschiși românimii din toate timpurile dintre toate națiile ce trăiesc în țară la nord de Carpați. Costumele lor naționale seamănă cu alte noastre, vorbesc românește corect și pedant. Ne respectă! Se mixează cu români. Respect pentru ardeleni, bănățeni, bucovineni la sud de Carpați a existat întotdeauna, acum urmează probabil o transilvanizare în spirit săsesc, o afiliere a mentalitățiiromânilor dunăreni și pruteni, în spiritul valorilor occidentale. Din păcate ceaușismul a stricat multe. Barzii noștri post-revoluționari, n-au fost nici ei mai breji. Tranziția este iată, mai lungă decât ne-am fi dorit vreodata. Cum la fel, nu este deloc o întâmplare că la Suceavase votează mai nou în albastru. Există și aici o moștenire a unor principii austriece, tot un fel de nemți și ei, acolo ...
Nu suntem ca națiune nici mai buni și nici mai răi decît alții, suntem doar lipsiți de încrederea de sine, de multe ori demoralizați, timorați și mai nou, ușor dezbinați în roșu și albastru. Suntem mereu în devenire. Vom avea migranți la noi, așa cum vor pleca autohtonii.Furia a peste trei milioane de români emigrați de nevoie, ruperea familiilor lor, copii crescuți fără părinți, natalitatea redusă, lipsa de locuri de muncă, ori a perspectivelor unui trai decent, sunt realităti insuportabile pe durată, sunt probleme de anvergură ce se vor rezolva doar în timp. Și viața noastră e atât de scurtă! Nu există decît o singură cale de succes: MUNCA!
Iar ardeleanul nostru, noul nostru șef de stat, atunci când vorbește de muncă, știe ce vorbește! Să nu vă fie frică, funcționează! O știu prea bine, printre nemți, la 25 de ani de diaspora. Aller Anfang ist schwer - orice început e greu... De ce nu, în fond nu putem trăi la nesfârșit din banii din credite.
Lucian Hetco
EditorAgero
