Vocea BBC România, Dorian Galor, înapoi acasă. Este cel mai longeviv jurnalist român al celebrului post de radio VIDEO
Venit în țară pentru a-și revedea locurile natale pe care le-a părăsit în 1965, fostul jurnalist BBC Dorian Galbinski (Galor) a ținut o prelegere la Universitatea Ovidius din Constanța, ocazie cu care și-a prezentat și Memoriile.
Dorian Galbinski (Galor) s-a născut într-o familie de evrei, la 29 august 1944, în comuna Regele Ferdinand (ulterior Mihail Kogălniceanu), județul Constanța. Aici se refugiaseră părinții lui, din cauza bombardării portului Constanța de către trupele aliate.
În 1963, Galbinski a început studiile la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași. A emigrat împreună cu familia în Israel în februarie 1965. Aici, timp de un an, a urmat cursuri de Arheologie și Civilizație franceză la Universitatea Tel Aviv, după care a fost încorporat în armată pentru serviciul militar obligatoriu de trei ani. Astfel, în iunie 1967 a participat ca tanchist la Războiul de Șase Zile, din Sinai. După eliberarea din armată, Dorian Galbinski a lucrat timp de un an la Banca Națională a Israelului.
Volumul său „Viața trece ca un glonț. Memoriile unui reporter BBC“ (Humanitas, 2021), devenit bestseller, este câștigătorul primei ediții a Premiului „Romulus Rusan“ pentru cartea de literatură a memoriei (2022).
Dorian Galbinski, cel mai longeviv jurnalist român la BBC și bestsellerul său SURSA YouTube
„Cel mai important lucru pe care-l lași în urmă este numele. De aceea m-am apucat de scris aceste memorii”, avea să declare Dorian Galbinski la decernarea premiului.
Dincolo de autobiografie, volumul se dovedește a fi „o beletristică de excepție, o istorie foarte bună a comunismului și o analiză formidabilă de științe politice”.
„Am avut în viață extrem de mult noroc” - întâlnirea șansei cu necesitatea la BBC
Joi, 16 noiembrie 2023, cartea lui Dorian Galbinski a fost lansată în cadrul unui eveniment organizat de Facultatea de Istorie și Științe Politice a Universității Ovidius din Constanța, în prezența autorului.
El a povestit că în decembrie 1970, pe când se afla în Israel, în urma unui concurs pentru ocuparea unui post de redactor la Secția română a BBC World Service, a plecat la Londra.
„Când am citit anunțul mi-am zis: grozav! Nu am diplomă universitară, nu am voce de radio, căci trăiam cu impresia că-ți trebuie voce groasă, precum a crainicilor, nu știam să bat la mașină, engleza nu o știam, dar vorbeam perfect franceza – deci, nu întruneam nici una dintre condiții”, avea să-și amintească Dorian Galbinski despre cum a ajuns să lucreze la BBC.
Era concentrat în armată în acea perioadă, iar la întoarcerea acasă avea să afle de la soție că socrul său a trimis în numele ginerelui un răspuns la anunț, pe principiul că „nu pierzi nimic dacă încerci“.
Două săptămâni mai târziu, cei de la BBC i-au cerut CV-ul, iar în timp ce se afla din nou la concentrare, i-au cerut să dea examen, pe care însă l-a ratat.
I s-a mai dat o șansă, ocazie cu care a ajuns la Londra, unde i s-a cerut să traducă un text, să scrie un eseu și să vorbească la microfon. Ulterior, șeful său avea să-i mărturisească faptul că a fost angajat doar datorită vocii sale, în speranța că va face progrese și cu limba engleză.
Doi ani mai târziu, Galbinski era angajat permanent.
Astfel avea să devină cel mai longeviv membru al secției, fiind prezent la microfon, sub pseudonimul Dorian Galor, timp de aproape 38 de ani, până la 1 august 2008, când Secția Română și-a încetat transmisiunile.
Cum a ajuns să aibă un „nume de microfon“
Vocea sa inconfundabilă, una dintre cele mai cunoscute voci ale României, a fost ascultată de generații de români în perioada dictaturii comuniste, dar și în timpul Revoluției din 1989.
În anii ´80, când jurnaliștilor BBC li s-a cerut să-și pună „nume de microfon” pentru a-și proteja identitatea, dar și pe cei dragi, s-a născut și numele Galor. „Am vrut Gali (<val>, în traducere, din ebraică), dar am fost grăbit... După aceea am regretat. Galor în engleză înseamnă „sumedenie”, „foarte mult”. Nu știam pe atunci cuvântul...”, avea să mai mărturisească jurnalistul BBC.
În paralel, Dorian Galbinski a lucrat ca interpret și traducător independent pentru guverne britanice succesive, pentru familia regală britanică și pentru diverse companii comerciale internaționale. El a rămas să trăiască la Londra (Marea Britanie).
Memoriile unui reporter BBC
„Viața trece ca un glonț” cuprinde atât viața sa profesională, cât și pe cea personală, a autorului, începând din primii ani de viață și mai apoi, ilustrând atât cele mai fericite momente, cât și cele mai nefericite.
„Am avut o copilărie foarte fericită. Părinții mei erau mici întreprinzători și au câștigat foarte bine până în 1958... N-au făcut politică... Aveam cunoștințe care nu o duceau la fel de bine... Eu am vrut să emigrez, tata, nu, iar mama spunea că o să facă ce decidem noi. Eu voiam să plec cu tot dinadinsul... Nu știu de ce toată familia plecase, iar noi nu primeam aprobarea. Atunci am riscat și m-am autodenunțat la facultatea din Iași că am rude în străinătate. Am fost dat afară și după câteva luni am primit pașaport”, spune Galbinski.
Totul s-a întâmplat datorită unei conjuncturi. „Un membru UNESCO a propus excluderea României pentru antisemitism”, arată jurnalistul. Iar România, ca să se apere la o astfel de acuzație, a dat mii de aprobări.
„Fiecare episod m-ar fi putut arunca în închisoare... eram inconștient”
Dorian Galbinski a plecat cu un avion, cu familia, la Napoli (Italia), iar de acolo cu vaporul spre Haifa (Israel).
„Eram inconștient, spuneam bancuri politice, chiar și în clasă, spre amuzamentul colegilor și profesorilor. Sunt multe exemple în carte – oricare episod din acesta ar fi putut să mă arunce în închisoare. Am povestit cum la Londra am primit într-o seară un telefon de la o veche cunoștință, la 12-13 ani de la plecarea din Constanța. Și din vorbă în vorbă am aflat că și el lucrase pentru Securitate, la fel ca vărul său. Deși a ținut să mă asigure că de mine nu a spus niciodată nimic, timp de câteva zile am fost răvășit. Mi-am dat seama că am fost la cheremul lui, fără să-mi dau seama, la doar 17 ani...”, mărturisește el.
Despre dorința sa de plecare din România, jurnalistul avea să recunoască: „Începusem să mă sufoc... Am lucrat la un moment dat la Aeroportul Kogălniceanu, perioadă în care a venit un singur avion din Occident, din Frankfurt. Eu duceam întotdeauna hârtiile la avion. Le-am dus și atunci și le-am dat pilotului, care m-a invitat să plec cu ei... N-am scris despre acest episod, dar m-a tentat extrem...”.
Momente istorice prezentate la BBC de Dorian Galor. Istoria care se repetă
Printre cele mai incitante momente din cariera lui Dorian Galbinski s-a numărat acțiunea de la Entebbe, din Uganda, în 1976, când militanții arabi și germani au deturnat un avion plin cu pasageri francezi și israelieni, de pe ruta Atena (Grecia) - Paris (Franța). A rămas în istorie drept cea mai faimoasă operațiune de comando finalizată cu succes din toată istoria confruntărilor armate moderne. Cu această ocazie forțele speciale israeliene - Sayeret Matkal - au fost recunoscute în rândul celor mai bune trupe de comando din întreaga lume, pentru că au salvat aproximativ 250 de pasageri, țintă a unor teroriști din Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP).
Un alt moment special a fost căderea șahului iranian Mohammad Reza Pahlavi în 1978, după 37 de ani de domnie, care a culminat mai apoi cu revoluția islamică din 1979, prin transformarea Iranului dintr-un aliat al SUA într-un dușman și înlocuirea monarhiei autoritare cu o teocrație represivă.
Au mai existat și alte episoade istorice prezentate de-a lungul timpului de jurnalistul BBC, precum asasinarea lui Sadat, acordul de pace cu Israelul și alegerea papei polonez, în 1978, când arhiepiscopul de Cracovia, Karol Wojtyła, a devenit Papa Ioan Paul al II-lea, capul creștinătății occidentale.
Unul dintre aceste momente se referă la asasinarea celui de-al treilea președinte al Egiptului, Anwar al-Sadat, în 1981, de un extremist musulman, fost ofițer în armata egipteană, pe motiv că semnase acordurile dintre Egipt și Israel, punând capăt unui aprigi ostilități. Tratativele de pace au rămas în istorie drept primul summit israeliano-arab, de la Camp David, desfășurat sub egida președintelui SUA Jimmy Carter.
Documentul prevedea retragerea Israelului din Sinai, dezafectarea bazelor aeriene din proximitatea Golfului Aqaba și libertate de navigație prin Canalul de Suez și strâmtoarea Tiran pentru vasele israeliene. Un alt acord prevedea autonomia palestinienilor din Gaza și Cisiordania, documente care au stat la baza păcii dintre Egipt și Israel, încheiată în 1979. Atât președintele Egiptului, Anwar al-Sadat, cât și premierul Israelului, Menachem Begin au fost recompensați pentru aceste tratative cu Premiul Nobel pentru Pace. Abia în 1994, a mai fost semnat un tratat de pace similar între Israel și Iordania.
Memoriile cuprind inclusiv episodul vizitei istorice a cuplului Ceaușescu în Marea Britanie, din 1978.
„Una dintre cele mai de succes secții ale BBC și-a încetat activitatea după 69 de ani”
Fără îndoială însă, unul dintre momentele care i-au marcat destinul a fost cel în care s-a închis redacția în limba română a BBC.
„În vara lui 2008, știre bombă – BBC în limba română se închide! Și la Londra, și la București, și la Chișinău. Se închide după o prezență pe unde de aproape 69 de ani. Prima emisiune fusese transmisă la 15 septembrie 1939, la numai câteva zile de la declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial”, relatează el.
Dorian Galbinski avea să mai mărturisească în memoriile sale: „Cum eu lucrasem la BBC mai mult decât oricare alt membru al redacției, 38 de ani, Răsvan (Popescu - n.r.) mi-a acordat onoarea de a citi la microfon, pentru ultima emisiune în limba română, o scurtă istorie a redacției, redactată de mine. După o trecere în revistă a activității noastre de-a lungul celor aproape șapte decenii, mi-am exprimat speranța că spiritul BBC transmis prin miile de emisiuni de-a lungul anilor va dăinui... Era 1 august 2008. Una dintre cele mai de succes secții ale serviciului mondial BBC, cum o considerau șefii corporației, după 1995, își încetase activitatea!”.
Cel mai longeviv jurnalist român la BBC a recunoscut ceva: „În viață, indiferent cât știi, cât faci, ai nevoie și de un gram de noroc! Eu consider că am avut enorm de mult noroc! Și cum spun și în carte – se spune că dacă ai un prieten bun, ești binecuvântat! Și din punctul acesta am fost binecuvântat cu niște prieteni minunați!”
Sursa: adevarul.ro