Curând, clinicienii și endocrinologii din întreaga lume au început să deybată dacă nivelurile suficiente de vitamina D ar putea avea un impact pozitiv asupra ratelor de mortalitate legate de coronavirus. Unii au considerat nutrientul un tratament eficient încă ascuns vederii; alții s-au gândit că e o pierdere de timp. În martie, consilierii științifici ai guvernului au examinat dovezile existente și au decis că nu sunt suficiente pentru a acționa. Dar în aprilie, zeci de medici au scris la British Medical Journal descriind corectarea deficiențelor de vitamina D ca „un pas sigur și simplu” care „conține în mod convingător un remediu potențial, semnificativ, fezabil, pentru reducerea Covid-19”.

În spitalele din Newcastle, pacienților cu deficiențe de vitamina D li s-au administrat doze orale extrem de mari de, adesea de până la 750 de ori mai mari decât doza zilnică recomandată de Public Health England. În iulie, clinicienii au scris jurnalului Clinical Endocrinology pentru a le împărtăși rezultatele inițiale. Dintre primii 134 de pacienți cu coronavirus cărora li s-a administrat vitamina D, 94 au fost externați, 24 primeau încă îngrijire în regim de internre, iar 16 au murit. Clinicienii nu au asociat în mod clar nivelurile de vitamina D cu ratele globale de deces, însă doar trei pacienți cu niveluri ridicate de nutrienți au murit, dar toți erau fragili și aveau 90 de ani.

Din ce în ce mai mult, alții au urmat exemplul medicilor din Newcastle și au început să ia singuri vitamina. În primele luni ale pandemiei, până la 1.000 de angajați NHS au primit pachete gratuite de sănătate – inclusiv vitamina C, vitamina D și zinc – printr-o inițiativă voluntară, numită Frontline Immune Support Team, după solicitarea informală a clinicienilor. Și pe măsură ce vânzările de suplimente de vitamina D au crescut semnificativ, unii medici au recomandat-o în mod informal pacienților. Într-o scrisoare, Asociația britanică a medicilor de origine indiană i-a sfătuit pe membrii săi să ia nutrienții, deși nu exista o politică oficială. „Credem că deficiența de vitamina D3 este un factor de risc major pentru infecția severă cu coronavirus, pentru care există dovezi acumulate”, se spunea în scrisoare. „Oamenii născuți cu o piele mai închisă la culoare primesc mai puțină lumină UV în straturile mai adânci, în care se produce D3 și, prin urmare, sunt predispuși la o deficiență mai severă de vitamina D, la sfârșitul iernii, în latitudinile nordice, decât omologii lor cu ten mai deschis.

Până în aprilie, Public Health England și-a revizuit recomandările privind vitamina D, instituţia fiind preocupată de expunerea redusă a oamenilor la soare, în timpul lockdown-ului. Astfel că, dacă odată sugerase ingerarea de doze mici doar pe parcursul iernii, acum îi sfătuia pe toți să ia zilnic vitamina D, pe tot parcursul anului. O recomandare care anterior se adresase doar persoanelor de culoare, celor din casele de îngrijire și copiilor cu vârsta cuprinsă între unu și patru ani. Dar nu a existat o campanie de informare pentru a informa publicul despre schimbare și nici nu li s-a spus celor cu risc mai mare să își mărească aportul, iar majoritatea oamenilor nu au avut cunoştinţă despre efectul potențial al nutrienților.

În 1940, când guvernul lui Churchill s-a temut că oamenii sunt în mod special expuși riscului de rahitism musculo-scheletic, companiilor de margarină li s-a ordonat să își fortifice produsele cu vitamina D „pentru a proteja starea nutrițională a națiunii”. (Pe atunci, se credea că nutrienții au un impact mai degrabă asupra sănătății oaselor și a mușchilor, decât asupra imunităţii sau metabolismului.) Până în 2013, îmbunătăţirea margarinei a fost cerută de lege. Devenise standard în industrie să includă nutrienții în compozițiile de grăsime, dar nu există nicio obligație legală de a face acest lucru.

Fostului secretar pentru Brexit, David Davis, eșecul de a fortifica un grup mai larg de alimente pare inacceptabil. La fel ca specialiștii clinicieni aflați la vârful primului val al pandemiei, el nu a putut înțelege de ce vitamina D nu a fost folosită ca tratament viabil împotriva coronavirusului. Davis este un deputat conservator cu o diplomă în științe moleculare. În mai, el l-a îndemnat pe secretarul pentru sănătate, Matt Hancock, să revizuiască dovezile și să ia în considerare o schemă suplimentară, gratuită, pentru a repara deficiențele de vitamina D, citând scrisoarea trimisă BMJ. Se estimează că până la 40% din populație prezintă deficit de vitamina D în această iarnă. Davis, care are 71 de ani, și care ia zilnic un supliment de vitamina D de înaltă rezistență, a sperat că schema ar putea ajuta la diminuarea riscului, în special în rândul celor mai sensibili – vârstnici, obezi și oamenii de culoare.

În timp ce implora guvernul britanic să ia măsuri, studiile continuau în întreaga lume și dovezile eficacității vitaminei D se acumulau. Un studiu experimental francez, efectuat la un azil de bătrâni cu 66 de persoane, a sugerat că administrarea regulată de suplimente de vitamina D a fost „asociată cu o formă de Covid-19 mai puțin severă și o rată de supraviețuire mai bună”. Un studiu efectuat pe 200 de persoane, în Coreea de Sud, a sugerat că deficiența de vitamina D ar putea „scădea apărarea imună împotriva Covid-19 și poate provoca evoluţia către boli severe”. Cercetările preliminare realizate de Queen Elizabeth Hospital și University of East Anglia au descoperit o corelație între țările europene cu niveluri scăzute de vitamina D și ratele de infecție cu coronavirus. În general, țările mai apropiate de ecuator au fost mai puțin afectate de Covid-19 decât cele aflate mai departe de acesta, deși Brazilia și India sunt excepții notabile. Un alt studiu, efectuat la Singapore General Hospital, publicat în revista Nutrition, a constatat că tratarea pacienților cu o combinație de vitamina D, magneziu și vitamina B12 a fost asociată cu o „reducere semnificativă” a celor mai grave rezultate.

O serie de alte studii au dus la raportări similare, deși un singur studiu, realizat de spanioli la începutul lunii septembrie, a ajuns aproape să demonstreze incontestabil că nivelurile scăzute de vitamina D au un rol esențial în creșterea ratelor de deces. Acolo, 50 de pacienți cu Covid-19 au primit o doză mare de vitamina D, în timp ce alți 26 de pacienți nu au primit. Jumătate dintre pacienții cărora nu li s-a administrat vitamina D au trebuit să fie plasați în terapie intensivă, iar doi au murit ulterior. Un singur pacient care a primit vitamina D a necesitat internarea la ATI, dar a scăpat fără alte complicații.

Pentru Davis, toate aceste cercetări emergente au indicat eficacitatea vitaminei D, ceea ce a făcut să pară curioasă aparenta reticență a guvernelor, organizațiilor filantropice și a sectorului privat din întreaga lume de a finanța studii de înaltă calitate.

„Toate studiile observaționale arată efecte puternice ale vitaminei D asupra infecțiozității, morbidității și mortalității”, spune Davis. „Această boală există la modul serios dincoloe de 40 de grade latitudine, deoarece acolo dispare lumina UV în timpul iernii”. Oficialul mai susţine că toate aceste dovezi, luate împreună, arată „foarte, foarte clar că vitamina D are un efect material”.

Totuși, atât National Institute for Health and Care Excellence (Nice) and Public Health England, au continuat să anunțe că nu există dovezi suficiente pentru a lua măsur, după ce au analizat capacitatea potențială a vitaminei D de a reduce riscul de coronavirus. Cercetarea a fost considerată de proastă calitate – nu suficientă, nu destul de convingătoare. La vremea acestor anunţuri, Davis a devenit mai frustrat. „Dacă ai ceva care ar putea salva zeci de mii de vieți – iar în întreaga lume sute de mii, dacă nu milioane – și spui că nu există suficiente dovezi, dar indică într-o direcție pozitivă, atunci faci ceva în acest sens, nu-i așa?”

În octombrie, Davis a făcut o alianță puțin probabilă cu Rupa Huq, deputat laburist care a militat pentru rămânerea Marii Britanii în UE și fost lector în sociologie, care este, de asemenea, din ce în ce mai convins de meritele vitaminei D. Cei doi au început să facă presiuni asupra guvernului.

Cu o lună mai devreme, Davis scrisese un articol, pentru Telegraph, susținând că corectarea deficitului de vitamina D al Marii Britanii ar putea salva mii de vieți. Ulterior, Huq a scris, în Times, că a le spune cu voce tare oamenilor să ia suplimente ar trebui să fie „un sfat evident”. Ea a indicat țările în care nivelurile de vitamina D sunt ridicate, cum ar fi Finlanda (care întărește produsele lactate cu nutrienți) și Noua Zeelandă (ţară în care se trăieşte mult în aer liber şi în care, din 2011, s-a prescris vitamina D celor din centre de îngrijire, indiferent de vârste) și a spus că nu este o coincidență faptul că numărul cazurilor de coronavirus și al deceselor, în ambele țări, a fost mai mic. Amândoi au subliniat, de asemenea, modul în care persoanele negre, asiatice și minoritățile etnice – care au un nivel mai ridicat de melanină în piele, fapt care tinde să limiteze crearea de vitamina D din lumina soarelui – au fost afectate în mod disproporționat de virus, fiind vizibilă şi o disparitate copleșitoare între medici.

Pentru experții britanici în domeniul sănătății publice, probabil precauți în faţa afirmațiilor exagerate privind beneficiile vitaminei D, cazul minimizării legăturii cu coronavirusul depinsese inițial de studii retrospective și nu a existat niciun apel oficial la face mai multe cercetări. O astfel de lucrare, luată recentă în considerare de Nice, folosind nivelurile de vitamina D măsurate până acum 14 ani, nu a găsit nicio legătură între nivelurile de vitamina D și bolile mai severe sau mortalitatea de pe urma Covid-19, dar într-o altă lucrare autorul principal a solicitat studii de înaltă calitate pentru a stabili dacă vitamina D joacă un rol benefic în prevenirea formelor severe în infecţia cu coronavirus. „Deocamdată, recomandările pentru suplimentarea cu vitamina D spre a reduce riscurile de Covid-19 par premature și, deși pot provoca un prejudiciu mic, ar putea oferi o reasigurare falsă care să ducă la schimbări de comportament din cauza cărora să crească riscul de infecții”, au concluzionat ei. Acest lucru îi derutează pe Davis și Huq.

Hancock a fost de acord să se întâlnească cu Davis și Huq la două săptămâni după publicarea studiului spaniol. Secretarul pentru sănătate susținuse, anterior, în mod greșit, că oamenii de știință guvernamentali au efectuat un studiu pe vitamina D, care a arătat că nu „pare să aibă niciun impact”, cu toate că nu avuseseră loc astfel de teste. Într-o ședință din 8 octombrie, Hancock a dezvăluit că se confruntă cu o rezistență din partea clinicienilor din cadrul Department of Health and Social Care (DHSC), dar că, totuși, se gândea să schimbe cursul guvernamental, spunând mai târziu public că nu există „dezavantaje” la suplimentele de vitamina D.

„Hancock a fost mult timp de neclintit în privinţa faptului că nu există o legătură ”, spune Huq. „Dar a priceput brusc și a fost de acord să dea mesaje de sănătate publică recomandând vitamina D”. Între timp, decesele provocate de coronavirus au continuat să crească, iar în SUA dr. Anthony Fauci, directorul Institutului Național de Alergii și Boli Infecțioase, a declarat că deficiența de vitamina D a afectat susceptibilitatea oamenilor la infecția cu coronavirus și: „Nu mi-ar deranja să recomand și o fac eu însumi, luând suplimente de vitamina D”.

La sfârșitul lunii noiembrie, guvernul a anunțat că va oferi patru luni suplimente gratuite de vitamina D pentru toți cei din casele de îngrijire și de de protecţie – aproximativ 2,7 milioane de persoane – începând cu această lună, serviciul penitenciar oferind, de asemenea, suplimente gratuite tuturor deținuților. Hancock a ordonat, de asemenea, ca Nice (care stabilește ghidurile clinice ale NHS) și Public Health England să producă recomandări privind vitamina D, în tratarea și prevenirea coronavirusului. Problema pare acum atât de urgentă pentru DHSC, încât a sugerat că oamenii își cumpără propriile suplimente pentru a se asigura că au niveluri suficiente, înaintea livrării rațiilor. „O serie de studii indică faptul că vitamina D ar putea avea un impact pozitiv în protejarea împotriva Covid-19”, a spus Hancock.

Cu toate acestea, Nice a decis, din nou, că nu există dovezi suficiente pentru a stabili o relație de cauzalitate între deficiența de vitamina D și severitatea Covid, dar, pentru ceea ce se crede a fi o premieră, comitetul nutrițional al PHE a declarat că vitamina D „poate oferi unele beneficii suplimentare în reducerea riscului de infecții respiratorii acute”. Totodată, Nice a solicitat, cu întârziere, mai multe cercetări.

Fără implicarea lui Davis și Huq, mulți susținători ai vitaminei D cred că guvernul nu ar fi acționat așa cum a făcut-o în cele din urmă. Dar Huq, care ia și comprimate de vitamina D în fiecare zi, are sentimente amestecate. „Simt, destul de dezamăgitor, că guvernul și-a târât picioarele în chestiunea aceasta. Dar sunt mulțumită că s-a pus în mişcare, oricât de târziu, și sper că apariția vaccinurilor împotriva coronavirusului nu le va elimina acum”.

Rămâne o frustrare în legătură cu eșecul relativ de a finanța studiile pe vitamina D. „Problema noastră a fost că principalele organisme de finanțare nu au sprijinit studiile clinice privind suplimentarea cu vitamina D în prevenirea Covid-19, în ciuda faptului că mai multe grupuri diferite de cercetare din Marea Britanie au prezentat propuneri”, spune Adrian Martineau, profesor de infecții respiratorii și imunitate la Queen Mary University of London, care a reușit să lanseze un studiu clinic finanțat prin caritate, în octombrie, pentru a investiga dacă vitamina D protejează împotriva Covid-19. El a reușit să obțină propriul studiu doar pentru că „organizațiile de caritate și filantropii ne-au oferit sprijin financiar și au intervenit acolo unde guvernul nu a făcut acest lucru”.

Dr. Aseem Malhotra, cardiolog și scriitor, deplânge absența leadership-ului în problema asigurării că persoanele de culoare au niveluri suficiente de nutrienți. „Rasismul structural are, absolut, un efect”, spune el. „Dar nu ar trebui să fie în linia întâi a conversației. Mesajul ar fi trebuit să fie: Toată lumea ia vitamina D și renunţă la junck-food. Cred că este o nebunie, deoarece vitamina D nu provoacă niciun rău și este ieftină. Este destul de scandalos că acest lucru nu a fost rezolvat până acum”.

Davis crede acum că guvernul se va concentra mai mult asupra sănătății imunologice. „Covid te omoară dacă ai un sistem imunitar slab”, spune el. „De aceea, vitamina D are un efect mult mai general decât, să spunem, vaccinurile. Vom câștiga această bătălie pe termen lung. Doar că îmi pare rău de cei care au murit inutil”. >>