Aida Balamaci trăiește din plin visul american, dar asta nu a făcut-o să-și uite originile. Plecată din țară de la o vârstă fragedă, ea a studiat la universități importante din Marea Britanie, Franța și Belgia și a muncit pentru ONU, la Bruxelles și New York. A dat apoi curs unor noi provocări și a acceptat să promoveze arta și cultura austriacă în SUA, pentru ca acum să facă același lucru și să promoveze artiștii români care expun peste Atlantic.

Povestea Aidei începe în 1989, cu câteva luni înainte de Revoluție, când mama ei a reușit să obțină viza de Austria pentru reîntregirea familiei. Asta după ce tatăl ei plecase spre patria lui Strauss cu câțiva ani înainte.

„Bunicul meu a plecat din țară încă din 1981. El lucra pe un vapor pentru turiști. Acolo cânta și dansa pentru turiștii care mergeau de la Constanța la Istanbul. Și la un moment dat s-a decis să rămână în Turcia, iar cumva din de acolo a ajuns în Austria. Apoi, după câțiva ani, s-a dus și tata. Și după aia am ajuns și noi, eu cu mama la Bregenz, o localitate aflată la granița cu Germania și Elveția. Acolo am stat până la 18 ani”, rememorează tânăra.

Educație la cele mai bune universități din Anglia și Franța

Nu i-a fost neapărat ușor, deși s-a dovedit că de mică era descurcăreață, iar inteligența ei a ajutat-o să se adapteze ușor. Mai întâi, ea a trebuit să facă față despărțirii părinților, în condițiile în care tatăl ei nici măcar nu i-a așteptat la destinație.

Dar a rezistat, a strâns din dinți și a trecut peste asta. Ulterior, ea a plecat în Marea Britanie pentru a-și face studiile la London School of Economics and Political Science și la University of London, unde a făcut pe rând studii economice și politice, iar de acolo în Franța, după care în Belgia, la Louvain și Bruxelles, unde a urmat un masterat în Dezvoltare economică internațională și socială (demografie).

„În Austria am făcut liceul și mi-am dat Balacalureatul, după care am plecat la Londra. Ulterior am ajuns în Franța, iar apoi am stat doi ani în Brazilia, la partenerul meu. Acolo am făcut așa niște online cursuri cu LSE, adică am făcut un graduate diploma în International Business Management. Predam și germana și lucram și la ONG-uri. Și după aia ne-am întors în Europa și mi-am făcut masterul la Bruxelles, în Belgia, și acolo am început și să muncesc la ONU”, povestește ea.

Angajată la ONU

La Bruxelles, ea a fost angajata Organizației Națiunilor Unite (ONU) și a lucrat la reprezentanța din capitala Belgiei ca expert în migrație, inițial ca project manager, iar ulterior manager pe politici și migrație.

După patru ani petrecuți la birourile ONU din Bruxelles a acceptat marea provocare și s-a mutat în Statele Unite. Aici și-a continuat proiectele și a lucrat alți cinci ani la sediul central al ONU, dar și cu diverse ONG-uri, înainte de a accepta următoarea provocare. Și tot aici a avut ocazia să o cunoască pe celebra Madeleine Albright, prima femeie care a deținut funcția de ministru de externe al SUA și secretar de stat.

A cunoscut-o pe Madeleine Albright

„Am avut ocazia să o cunosc și pe Madeleine Albright, fost secretar de stat al SUA. Lucram pe atunci la UNWOMEN, pentru rețeaua internațională de cunoștințe a femeilor în politică, iar doamna Albright a fost una dintre fondatoare”, a explicat românca.

În mediul fertil artistic new-yorkez, unde arta, cultura și rafinamentul își dau mâna, Aida nu putea rămâne indiferentă. Și pentru că era prea târziu pentru a deveni ea însăși un artist, a găsit o altă portiță de a-și face un nume.

La scurt timp a bătut palma cu autoritățile din patria sa adoptivă, Austria, unde a fost numită într-o primă fază asistentă a consulului din New York, iar ulterior a revenit la ONU, dar numai pentru un an. O nouă ofertă venită din Austria, pentru a fi șef al departamentului de arte vizuale, arhitectură și design a Austrian Cultural Forum din New York.

România, prima dragoste

Nu și-a uitat nici țara, România. „Am fost în România, în 2023 și am petrecut timp cu familia mea. Am o familie numeroasă, așa că petrec mai multe zile în vizită pe toată lumea și mâncând multă mâncare tradițională, pe care o iubesc. Estul este un moment atât de special în România. Mi-a plăcut mereu și când bunicii mei erau încă în viață, mă întorceam în fiecare an pentru Est. Plănuiesc să vizitez România în 2024 și sper să rămân mai mult, poate o lună întreagă. Îmi doresc foarte mult să vizitez moșteniri culturale, muzee și galerii. Doresc să mă scufund în tradițiile și comorile țării mele și să le fac cunoscute lumii și să-mi împărtășesc experiențele”, mai spune tânăra.

Nu în ultimul rând, ea și-a cultivat relațiile cu românii din diaspora americană. „Țin legătura cu românii de aici, la New York și Los Angeles, mai ales prin Institutul Cultural Român. E un institut în mare măsură gestionat de Dorian Branea și soția sa Daciana și de directorul adjunct Luisa Tuntuc, dar și cu Camera de Comerț Româno-Americană și cu artiști și oameni de cultură. Am avut plăcerea să cunosc galerii de artă cum ar fi galeria Nicodim, Galeria SLAG, galeria RIVAA), curatori (cum ar fi Francesca Popescu) și artiști (de exemplu Carmen Marin, care a fost recent expusă la RCI, Alexandra Nechita). M-am bucurat să cunosc la Art Basel din acest an galeriști din Miami precum Andrei Jecza (Galeria Jecza), Catinca Tăbăcaru (Galeria Catinca Tabacaro), Anca Potesaru (Galeria Anca Potesaru) și bineînțeles pe Mihai Nicodim (care acum are și o galerie în New York din 2021). Mi-ar plăcea să vizitez Clujul și Bucureștiul în 2024 și să cunosc mai mulți oameni preocupați de artă.”

A promovat Austria în SUA, acum promovează România

Nu întâmplător, începând cu 2024, Aida a pus bazele unei colaborări cu Institutul Cultural Român și va contribui la organizarea unor evenimente artistice și promovarea expozițiilor unor artiști români peste Atlantic.

„Deci, eu am fost Head of Visual Arts, angajată de austrieci într-un fel de project management, dacă vrei. Începând cu 2024 voi colabora cu Institutul Cultural din România, în New York. A fost dorința mea să colaborez cumva România, cu patria mea. Mă împart între New York și Miami. Și chiar aici, la Art Basel Miami am venit fiindcă am vrut să văd cine este aici din România, galeriile, artiștii și chiar și curatorii”, mai adaugă Aida. În New York și nu numai, ea va promova cultura și arta românească.

Ea a vorbit și despre proiectele pe care urmează să colaboreze cu Insitutul Cultural Român din SUA. Primul eveniment important va fi expoziția internațională de artă contemporană de grup dedicată femeilor artiste „Transnational Feminism”, la Galeria „Brâncuşi” a ICR New York.

„Mă gândesc în primul rând la o expoziție specială care va avea loc în martie, a Institutul Cultural Român în contextul Zilei Internaționale a Femeii. Sunt luate în considerare artiste române precum Matilda Diana Crișan și Hortensia Mi Kafkin. De asemenea, ne apropiem de artiste din alte țări precum Ucraina, Taiwan, Statele Unite ale Americii. Unele dintre lucrările lor au fost expuse la Art Basel Miami, la expoziții la care am participat”, începe Aida.

Această expoziţie de grup dedicată exclusiv femeilor artiste din diferite părţi ale globului îşi propune să abordeze aceste disparități incontestabile dintre arta masculină şi arta creată de femei, oferind artistelor o platformă unică pentru a-și prezenta munca, mai spune ea.

„Mai mult, prin această iniţiativă, care are loc în martie, luna predilectă pentru celebrarea internaţională a Femeilor şi a drepturilor acestora, dorim să extindem colaborarea internaţională a institutului, dincolo de relaţia România-SUA, şi acest concept curatorial integrator să se manifeste global”, completează Aida.

Dar asta nu este tot. În acest moment, mai spune ea, tot mai mulți artiști români au reușit să își facă un nume în Statele Unite, unde sunt apreciați.

„Sunt foarte fericită să văd artiști români câștigând atenția pe harta americană și pe cea mondială a artei contemporane. Prin arta lor, ei trezesc interesul global și conștientizarea istoriei, culturii noastre și a talentelor unice pe care le deținem. Mă simt inspirată să vorbesc cu străini din întreaga lume despre filmele și artele vizuale românești în loc de vechile probleme cu care ne confruntăm sau anumite stereotipuri asociate României”, mărturisește Aida.

Lungul drum parcurs de România din 89 și până azi

În opinia sa, România a parcurs un drum lung de la Revoluția din 1989 și până în prezent.

„Aceasta arată doar cât de departe am ajuns în ultimii 30 de ani, cum am reușit să trecem dintr-o perioadă dificilă, întunecată, la una care, în sfârșit, oferă talentului românesc oportunitatea de a se exprima. Îmi amintesc de exemplu că tatăl meu voia să devină un artist cunoscut afară, dar nu a avut suportul pe care artiștii îl găsesc astăzi, așa cum o fac, de exemplu, prin RCI astăzi. Resursele și informațiile erau limitate, artistului român îi era mult mai greu atunci să reușească în Occident. Încă este dificil, dar România și-a îmbunătățit cu siguranță modul în care își susține și își promovează artele și cultura în străinătate”, a mai spus Aida.

Ea a amintit câteva nume de artiști români care au impresionat-o, iar pe unii dintre ei i-a cunoscut chiar. „Îmi place cum artiștii români contemporani își caută pur și simplu propria identitate într-un peisaj socio-politic fluid sau pun sub semnul întrebării ipotezele date. Este cu adevărat o renaștere a artei contemporane și mi-aș dori să văd mult mai mulți oameni colecționând artă românească. Șerban Savu, Adrian Ghenie, Tincuta Marin sunt doar cateva nume de menționat. Alte artiste din trecut care mi se par surse de inspirație sunt Geta Brătescu, Natalia Dumitrescu și Cecilia Cuțescu-Storck. Și bineînțeles unicul și inegalabilul Constantin Brâncuși, căruia îi aduc un omagiu de fiecare dată când sunt la MoMA și îi admir capodoperele.”

În ultimii ani, ea a avut ocazia să vadă mai multe filme românești, așa că și-a putut face o idee și în această privință.

„Iubesc și filmele românești. Cristian Mungiu este unul dintre regizorii preferați. L-am întâlnit la Festivalul de Film de la New York, mi-a plăcut ultimul lui film R.M.N . Unul dintre filmele mele preferate din toate timpurile este «Tales from the Golden Age» (Amintiri din Epoca de Aur. Îmi plac mediile de artă care găsesc umorul într-o anumită situație și apoi folosesc un umor mai întunecat pentru a face o idee. Adesea este vorba despre ruptura dintre vechi și nou și despre dificultățile reconcilierii memoriei sau nostalgiei cu istoria. Anul trecut, pentru a sărbători Ziua Națională a României, am avut plăcerea să văd grupul SoNoRo la Carnegie Hall. Mi-au plăcut și spectacolele de operă MET ale Angelei Gheorghiu”, a încheiat Aida Balamaci.