Deși suntem în secolul al XXI-lea, cu progrese nebănuite ale științei, corpul uman ascunde încă mistere nedescifrate de cercetători. Unul dintre acestea sunt visele - mecanismele care le produc, dar și semnificația acestui fenomen bizar.

Toată lumea visează, și nu ne referim la visele conștiente, sinonime cu aspirațiile sau dorințele. Ci la cele involuntare apărute în timpul nopții.

Această activitate a creierului este una dintre cele mai misterioase fenomene care se petrec în corpul omenesc. Nici măcar astăzi nu există explicații clare privind mecanismele care produc visele, ce semnifică și mai ales care este rolul lor.

De mii de ani, visele au preocupat umanitatea, fiind interpretate și explicate în diferite moduri. În prezent există câteva teorii principale privind originea și funcțiile viselor, dar fără vreo certitudine. Visele sunt unul dintre cele mai mari mistere ale umanității.

Visele, misterul din centrul cortexului

De mai bine de o sută de ani, oamenii de știință au încercat să explice în mod științific mecanismul de producere al viselor și semnificația lor. Au fost elaborate mai multe teorii și s-a ajuns la o serie de concluzii - fără însă ca știința să ne ofere clar o explicație în privința viselor, unul dintre cele mai mari mistere ale ființei umane.

Propriu-zis, momentan, se știe că visele se produc într-o anumită fază a somnului și apar, la nivelul creierului, în zona vizuală a cortexului primar, cel puțin așa cum arată studiile lui Sicarli sau Solms, adică într-o porțiune aflată în lobul occipital care primește informații de la nucleii laterali geniculați.

Visele au fost identificate, ca activitate cerebrală, prin studii intense, doar în acea zonă a cortexului care ține de interpretarea imaginilor și a amintirilor apărute de-a lungul timpului.

Totodată s-a stabilit modul aproximativ în care apar visele, din punct de vedere al funcționalității creierului.

După ce adormim, trecem prin patru etape de somn, cu două tipuri de somn, așa cum au fost identificate de cercetători precum Aserinky și Kleitman încă din anul 1953.

Primul tip, este reprezentat de un somn fragil, denumit non-REM care ne ocupă prima parte a nopții și este cel în care se face, la început, tranziția dintre starea de conștiență și cea de somn.

Al doilea tip de somn, este denumit REM, caracterizat printr-o mișcare rapidă a ochilor, evident sub ploapele închise. Acest tip este întâlnit în ultimele etape ale somnului. Specialiștii cred că visele apar în acest tip de somn, numit REM, mai ales către dimineață. Dacă ratăm această fază a somnului, nu visăm. Însă s-a descoperit că în următoarele nopți, creierul va recupera și vom beneficia de somn REM în compensație, deci mai multe vise.

„Experiența visării este de multe ori similară cu realitate, iar activitatea creierului în timpul somnului REM este asemănătoare cu starea de conștiență. Din 1950, somnul de tip REM este considerată singura etapă care poate genera vise”, arată Xiao Lin, Ying Han și Lin Lu, în lucrarea ”Unraveling the mistery of dreams”.

Mai mult decât atât, nu se cunoaște cu certitudine despre acest mister al visării inconștiente. Ba chiar lucrurile s-au complicat și mai mult odată cu studiile recente, care arată că nici măcar ceea ce se știa, anume că visele apar în timpul somnului REM, nu este neapărat valabil. Astfel că s-a ajuns la concluzia că nu se știe cu exactitate care etapă sau tip de somn este gazdă pentru producerea viselor.

Paralizia din timpul viselor

Mecanismele și substanțele care produc visele la nivelul cortexului au rămas un mister. Deși există studii intensive cu privire la producerea viselor, efectuate cu neuroimagistică avansată, pe mai multe tipuri de subiecți, inclusiv pe cei care au suferit traume și leziuni cerebrale, experimentând aceleași tipuri de vise.

Specialiști precum Siclari au încercat inclusiv o descifrare a viselor pentru a le înțelege mai bine mecanismele. Conform acestor studii s-a ajuns la concluzia că visele ajung să înlocuiască, în timpul somnului, mecanismele de percepere a realității din creier. Propriu-zis visele devin realitatea noastră imediată în timpul somnului.

Studiile arată că, efectiv, creierul pregătește întregul corp pentru visare. Mai precis, anumiți neurotransmițători blochează semnalele motorii de la creier către corp inducând o stare de paralizie - tocmai pentru a ne proteja.

Fără această stare de paralizie, pur și simplu am efectua, la modul fizic, toate acțiunile care se petrec în timpul viselor. Adică ne-am trezi că am alerga în somn, sau am face tot felul de acțiuni nedorite. În rest, cercetările continuă pentru a identifica mecanismele care produc visele și până la urmă, ce reprezintă ele.

Visele, de la comunicarea cu zeii și până la adevărate oracole

Semnificația viselor a fascinant omenirea de mii de ani . Acestea au fost interpretate în numeroase moduri de-a lungul istoriei. Pentru vechii egipteni, de exemplu, tărâmul viselor se afla între lumea celor vii și lumea zeilor și a morților. Pentru egipteni, deci, visele reprezentau mesaje din lumea de dincolo. Tocmai de aceea egiptenii luau foarte în serios visele. De exemplu, faraonul Thutmose al IV lea a visat că i se cere să dezgroape Sfinxul din nisipul care-l acoperise. Evident, crezând că este un mesaj din lumea zeilor, faraonul s-a conformat.

În alte situații, visele mai încâlcite sau cu un mesaj neclar erau dezbătute și descifrate de oameni specializați și instruiți, așa-numiții „cititori de vise”.

Pentru vechii evrei, visele erau, deasemenea, o cale de comunicare între lumea celor vii și cea a îngerilor, demonilor. Mai mult decât atât, visele erau un mod de comunicare între oameni și Iahve.

Pentru amerindieni, așa cum arată și cartea lui Lee Irwin, ”Walking the sky: Visionary traditions of the Great Planes”, visarea era considerată un loc sacru, unde apăreau viziuni importante, demne de luat în seamnă, care puteau ghida sau salva pe cel căruia i se revelau în timpul somnului.

Atât pentru grecii antici, dar și pentru romani, visele au reprezentat o preocupare constantă pentru medici, filosofi și preoți. Și asta fiindcă pentru greci și romani, visele erau adevărate oracole, iar cu ajutorul lor putea fi prezis viitorul.

Visele erau considerate semne care trebuiau descifrate și luate în considerare în viața de zi cu zi. Inclusiv medicii greci erau preocupați de vise și încercau să le coreleze cu evenimentele din viața de zi cu zi. Erau în special preocupați de coșmaruri, care puteau reprezenta semne ale unei boli fizice.

Romanii credeau că visele sunt de două tipuri: visele de tip mesaj, în care primeau avertizări de la zei sau de la cei morți, și visele simbolice, care trebuiau descifrate și reprezentau o profeție sau mai bine zis o previziune pentru viitor.

Această semnificație profetică și inspirațională a viselor a fost menținută și în Evul Mediu, dar și mult după, existând cazuri de artiști care au mărturisit că au scris sub impulsul viselor.

De ce visăm? Ce sunt visele?

Evident, nici pe acest subiect nu există un consens. Doar teorii privind importanța viselor și mai ales natura lor. Specialiștii în psihologie și neuropshilogie au încercat tot felul de explicații privind visele.

Celebrul psihiatru austriac Sigmund Freud a publicat o carte numită „Interpretarea viselor” și a avansat ideea că pentru noi visele reprezintă de fapt dorințe neîmplinite. Cu alte cuvinte, visăm lucruri pe care nu le putem avea și pe care ni le dorim.

Tot Freud spunea că visele sunt pline de înțelesuri ascunse și a încercat să le descifreze pe baza modului în care oamenii gândeau sau se comportau în starea de conștiență.

De exemplu, Freud spunea că oamenii care visează că zboară vor de fapt să se elibereze de copilărie sau de traumele copilăriei.

Tot Freud spunea că cei care visează că părinții, frații sau o altă persoană murea, ascund de fapt o sentimente de ură față de aceea persoană.

La rândul său, faimosul neuro-psihiatru Carl Jung, care a lucrat de altfel o perioadă alături de Freud, a venit cu o serie de teorii cu privire la vise. Diferite însă de colegul său, Freud.

Jung credea că visele oferă de fapt soluții la problemele pe care le avem atunci când suntem conștienți. Sau că ne oferă informații cu privire la noi înșine sau cu privire la relația noastră cu alți oameni, ca niște sentimente refulate în subconștient care apar odată cu visarea.

Cercetările moderne vin cu alte teorii privind explicația viselor. Pentru unii specialiști visele sunt doar imagini care vin la întâmplare, pe baza experiențelor noastre cotidiene.

Pentru alții, reprezintă gânduri și dorințe adânci pe care nu le putem scoate la iveală în timp ce sunt conștienți.

Sunt și teorii care arată că visele ajută de fapt la organizarea memoriei. Niciuna dintre aceste teorii nu a putut fi însă demonstrată fără echivoc, iar visele rămân, în continuare, un mare mister.