În Vinerea Mare se ţine post negru, iar seara se cântă Prohodul Domnului. Apoi se înconjoară biserica de trei ori şi se trece pe sub Sfântul Epitaf, semn al celor trei zile petrecute de Mântuitor în mormânt.

Vinerea Mare, cea mai neagră zi a creștinismului FOTO Adevărul

Ultima vineri din Postul Mare este ziua în care Mântuitorul a fost biciuit, scuipat şi răstignit între doi tâlhari. Este Vinerea neagră în care Iisus a murit pentru mântuirea lumii.

Tradiția populară spune că cine ţine post negru în Vinerea Seacă va avea noroc tot anul, spor, sănătate și va fi ferit de necazuri. Există superstiţia că postul negru din această zi te fereşte și de dureri de cap.

Vinerea Mare se mai numește Vinerea Patimilor, Vinerea Seacă sau Vinerea Neagră. În Vinerea Mare se opreşte lucrul, nu se spală, nu se coase, nu se sacrifică păsări sau animale. În unele zone se dă cu tămâie în jurul copacilor şi al caselor pentru a le feri de dăunători, boli, trăsnet şi animale sălbatice. Dacă plouă în Vinerea Mare se spune că va fi an mănos. În Vinerea Mare fetele nemăritate fac vrăji de dragoste pentru a fi cerute de nevastă.

De ce se mai numește și Vinerea Seacă

Acestei zile i se spune şi Vinerea Seacă, pentru că bătrânele țineau post negru(fără apă şi pâine până la ora 17.00), iar seara, la Denii, luau anafura de la biserică. Femeile nu umplu borş în această zi, să nu se scalde Necuratul în el; nu coc pâine sau altceva, să nu ardă mâinile Maicii Domnului; nu cos, ca să nu orbească; nu ţes, nu torc, nu spală, pentru a nu o supăra pe Sfânta Vineri.

Ortodoxia rememorează în această zi răstignirea şi moartea pe cruce a Mântuitorului Iisus Hristos. De aceea, aceasta este una din acele zile aliturgice, adică în care nu se oficiază sf. Liturghie.

În această zi se face pomenirea de sfintele, înfricoşătoarele şi mântuitoarele patimi şi de mărturisirea tâlharului celui recunoscător care a dobândit Raiul. Patimile Domnului sunt numite sfinte, mântuitoare şi înfricoşătoare. Sfinte pentru că Cel ce suferă este Fiul lui Dumnezeu, mântuitoare pentru că Cel ce pătimeşte nu este un simplu om şi înfricoşătoare căci toată făptura s-a schimbat la răstignirea lui Hristos:

"Soarele s-a întunecat, pământul s-a cutremurat şi mulţi din morminte au înviat”.

Ce semnifică Sfântul Epitaf

Conform doxologia.ro, în Sfânta și Marea Vineri, după ce se citesc Paremiile, Apostolul și Evanghelia, urmează momentul scoaterii Sfântului Epitaf (obiect de cult dreptunghiular, confecționat din in sau mătase, pe care este pictată sau brodată scena punerii Domnului în mormânt), „simbol al coborârii de pe Cruce a trupului Domnului şi a pregătirii lui pentru înmormântare”, după cum arată părintele Ene Braniște.

Epitaful este așezat în mijlocul bisericii pe o masă mai înaltă, iar credincioșii vin şi se închină, ca și cum s-ar afla în fața mormântului lui Hristos. În continuare, aceștia sărută Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce , așezate pe Sfântul Epitaf, după care trec pe sub masă și se închină Sfintei Cruci, adusă sub policandrul din fața catapetesmei cu o seară înainte, la Denia celor 12 Evanghelii. Acest fapt are o semnificație profundă: până la Înviere, trebuie să asistăm cu toții și la Pătimirile, moartea și îngroparea Mântuitorului.

În multe zone din ţara noastră, credincioșii trec pe sub masă o dată, rememorând Jertfa unică a lui Hristos, iar alții trec de trei ori, în amintirea celor trei zile în care trupul Mântuitorului a șezut în mormânt.

La finalul slujbei Prohodului, Sfântul Epitaf este aşezat pe Sfânta Masă din Altar și va rămâne aici până la Vecernia Praznicului Înălţării Domnului, după care este ridicat şi așezat în locul unde se păstrează în restul anului.