Companiile germane sunt active de mult timp în Ungaria. Dar acum, Viktor Orbán încearcă să le oblige pe unele să plece. Și atunci când o fac, cei mai apropiați aliați ai săi au profit, scrie Der Spiegel.

În urmă cu puțin mai puțin de un an, directorii de la Heidelberg Materials și Schwenk Zement, două companii de materiale de construcții, au primit o scrisoare destul de neobișnuită din Ungaria. „Stimați domni”, a scris autorul scrisorii, înainte de a se prezenta drept proprietarul unui „grup de companii în expansiune rapidă”. Apoi a ajuns repede la subiect.

Grupul său dobândise deja o „poziție dominantă în industria maghiară de materiale pentru construcții”, a scris bărbatul, despre care Transparency International, organizația anticorupție, consideră că are legături strânse cu premierul ungar Victor Orbán. El a scris că este interesat să-și extindă „spectrul profesional” prin achiziționarea unei participații la filiala comună maghiară a celor două companii germane, care operează două fabrici de ciment. Autorul scrisorii a propus ca „negocierile personale” pentru tranzacție să înceapă în curând, încheind: „Vă mulțumesc pentru cooperarea prietenoasă”.

Expeditorul era clar convins că a făcut o ofertă pe care cele două companii nu o puteau refuza. Până la urmă, în industria construcțiilor din Ungaria era bine cunoscut faptul că filiala companiilor germane, numită Duna-Dráva Cement Kft., stătea în calea planurilor guvernului maghiar. Tot ce aveau de făcut nemții era să citească printre rânduri.

Dreptul de preempțiune

Orbán declarase recent că majoritatea sectorului industrial trebuie să revină în cele din urmă în proprietate maghiară. Apoi guvernul său a început să emită un flux de reglementări care au îngreunat viața companiei. Decretul 404 a impus o „taxă suplimentară de exploatare” de 90 la sută, rezultând o pierdere pentru fiecare sac de ciment vândut, potrivit Duna-Dráva. Decretul 402 a interzis subsidiarei să-și exporte produsele fără a obține permisiunea prealabilă. Iar Decretul 405 a impus obligația companiei să lucreze în conformitate cu specificațiile cantităților guvernamentale.

Apoi, în urmă cu câteva săptămâni, ministrul maghiar al construcțiilor, János Lázár, a publicat un proiect al Legii privind arhitectura maghiară, care ar finaliza în esență procesul de plasare a industriei sub controlul statului. Dacă actul va intra în vigoare așa cum este planificat, în iulie, statul maghiar ar avea putere discreționară aproape completă de a dicta nivelurile de producție și prețurile pentru producătorii străini de ciment. Și majoritatea livrărilor ar trebui să meargă către o nouă rețea de comercianți naționali de materiale de construcții care ar domina piața. Dacă proprietarii străini ar dori să-și vândă companiile, statul ar avea drept de preempţiune, scrie Der Spiegel.

„Aceste reglementări reprezintă o încălcare completă a tuturor regulilor pieței unice europene”, se plânge un membru din conducerea Heidelberg. „Este evident că guvernul încearcă să forțeze producătorii străini de ciment să vândă”.

Democrația iliberală a lui Orbán devine un pericol pentru un număr tot mai mare de companii

Democrația iliberală a lui Orbán devine un pericol pentru un număr tot mai mare de companii germane . Ani de zile, mulți dintre ei au crezut că atacul premierului asupra justiției, științei și mass-media nu are nicio legătură cu ei. La urma urmei, Orbán a căutat să se prezinte ca un prieten al mediului de afaceri. El a căutat activ să atragă companiile germane de automobile și electronice în Ungaria, folosind drept momeală taxe mici și funcționari guvernamentali amabili.

În același timp, Orbán a afirmat în mod constant că într-o serie de industrii strategice, „ponderea proprietății maghiare” trebuie să crească – un mesaj pe care l-a întărit într-un discurs adresat directorilor de companiei în urmă cu un an la Budapesta. În telecomunicații, retail, asigurări, construcții, prim-ministrul maghiar a susținut că ponderea externă era peste „nivelul dorit” în aceste sectoare. Și a promis că guvernul său „va căuta să schimbe lucrurile”.

De atunci, proprietarii de companii germane au aruncat o privire asupra metodelor pe care guvernul său le folosește pentru a atinge acest obiectiv. În primul rând, investitorii indezirabili sunt asaltați cu cerințe și reglementări birocratice. Apoi, ei primesc oferte de preluare de la oameni de afaceri maghiari, în special de la cei care au beneficiat cel mai mult de mandatul prelungit al lui Orbán în fruntea Ungariei. Este o strategie perfectă pentru extinderea simultană a influenței statului asupra economiei, permițând în același timp premierului să-și ajute cei mai apropiați susținători.

„Nu te mai simți binevenit”

Peste o duzină de companii și-au unit forțele aderând la Asociația Germană de Afaceri din Est, după ce au simțit că sunt hărțuite de autoritățile ungare. Aproape niciunul dintre ei nu este interesat să-și facă publice frustrările, de teama represaliilor Budapestei. Optsprezece la sută dintre companiile germane care operează în țară văd lipsa de securitate juridică drept cel mai mare risc de investiții din țară.

Sondajul DUIHK privind climatul de afaceri

Unii politicieni sunt și mai duri. Gunther Krichbaum, purtătorul de cuvânt al creștin-democraților conservatori (CDU) în parlamentul german, l-a acuzat pe Orbán că folosește „metode mafiote”. În mai multe cazuri, „a fost clar că scopul este acela de a-i împinge pe actualii proprietari din companie și de a-i forța să vândă”, a scris el într-o scrisoare către Johannes Hahn, comisarul european pentru buget și administrație. „Nu mi-am imaginat niciodată că astfel de practici ar fi de conceput în Uniunea Europeană.”

Consternarea este în creștere și în instituțiile UE, care au suspendat deja numeroase plăți către Ungaria din cauza unei serii de încălcări ale statului de drept. Comisia Europeană a lansat deja proceduri împotriva Budapestei în cinci cazuri care implică țintirea de către guvernul Orbán a companiilor străine, iar alte patru sunt luate în considerare. Un raport pe care Bruxelles-ul l-a trimis recent guvernului ungar pentru comentarii notează că din 2014, Budapesta a intervenit pe piața liberă de peste 30 de ori pentru a respinge investițiile străine în companii de stat maghiare sau în companii private cu legături strânse cu administrația Orbán. Procedând astfel, continuă raportul, alungă „capitalul străin și know-how” și pune în pericol „creșterea productivității și inovația”.

Parlamentul European s-a implicat și el, Comisia pentru control bugetar a Parlamentului European intenționând să examineze problema într-o sesiune specială după Paște.

Între timp, numeroși investitori străini aproape că și-au pierdut speranța. Un director austriac, care a cerut să nu fie identificat după nume, produce de aproape trei decenii pietre de pavaj și piese de ciment în mai multe locații din Ungaria. Afacerile au fost în plină expansiune, spune el, până când guvernul și-a lansat campania de naționalizare în industria materialelor pentru construcții.

„Întotdeauna sunt aceiași jucători implicați”, spune el. „Corupția este în creștere, iar economia se mișcă în mod clar în direcția greșită”.

Valorificarea furiei publice

„Ungaria pentru maghiari“, a fost laitmotivul lui Orbán în 2015, când a criticat-o pe cancelarul german de atunci, Angela Merkel, pentru politicile sale liberale privind refugiații. Acum, a devenit și lumina călăuzitoare a politicii sale economice, și nu doar în construcții. Prim-ministrul este de asemenea frustrat de faptul că rețele germane de supermarketuri precum Lidl, Aldi și Spar domină piața din Ungaria.

El încearcă acum să exploateze furia populară pe scară largă față de rata inflației din Ungaria de 25% și să o redirecționeze către aceste companii străine. În ultimele luni, administrația Orbán a impus o serie de noi taxe, pe lângă plafonarea prețurilor la zahăr, făină, cartofi și alte produse. Inspecțiile au devenit, de asemenea, mai frecvente, pentru a se asigura că supermarketurile respectă cerințele de stocare. Cu ani în urmă, János Lázár, care era șef de cabinet la acea vreme, a cerut „înlocuirea lanțurilor străine de comerț cu amănuntul” cu „o industrie națională de retail”.

„Prin aceste politici, funcționarea profitabilă a supermarketurilor din Ungaria a devenit extrem de dificilă”, spune Antje Gerstein, șeful Federației Germane de Retail. „Considerăm că este necesar urgent ca Comisia Europeană să intervină în fața acestor practici discriminatorii.”

Dar guvernul Orbán este extrem de priceput în a dejuca criticile Uniunii Europene. Ori de câte ori este forțată să abandoneze o decizie din cauza presiunii UE, Budapesta pur și simplu o înlocuiește cu alta. Strategia îi permite să hărțuiască companii străine nedorite până când pur și simplu acestea renunță.

Cam așa s-a întâmplat cu aeroportul din Budapesta, care este deținut în majoritate din 2007 de Avi Alliance, o companie cu sediul în Düsseldorf. Oamenii lui Orbán au cerut în repetate rânduri de-a lungul anilor ca aeroportul să fie naționalizat. Și, după cum a subliniat compania într-o scrisoare către Comisia Europeană, guvernul Orban a hărțuit, de asemenea, în mod repetat operatorul aeroportuar.

În același timp, Avi Alliance a primit numeroase oferte de preluare. La sfârșitul anului 2020, un consorțiu de oligarhi cu legături strânse cu Orbán a căutat să cumpere aeroportul. Un an mai târziu, statul maghiar a făcut parte dintr-o ofertă, deși s-a retras două luni mai târziu, din cauza deficitului bugetar și a inflației mari.

Guvernul a indicat recent din nou că rămâne interesat să preia proprietatea asupra aeroportului. În scrisoarea adresată Comisiei Europene, Avi Alliance a scris că strategia este probabil menită să reducă prețul de achiziție al aeroportului.

În cei 13 ani de conducere, Orbán a creat o formă de economie controlată de stat, menită să-l mențină în funcție. Statul, care este dominat de partidul Fidesz al lui Orbán, acordă contracte doar susținătorilor Fidesz, creând o elită de proprietari de companii loiali. În schimb, ei și-au subordonat mass-media privată, cea de stat fiind deja loială prim-ministrului.

În sistemul naționalismului economic al lui Orbán, UE este acuzată de orice rău posibil. Bruxelles-ul reține în prezent 5,8 miliarde de euro în asistență legată de COVID și ar putea, de asemenea, să înghețe alte 7,5 miliarde din fondul structural al UE – mai ales pentru că Orbán acordă contracte de stat pe criterii politice, mai degrabă decât pe criterii economice. La Bruxelles, sistemul Orbán este văzut ca fiind extrem de corupt.

Printre beneficiari se numără și membrii familiei sale. Tatăl lui Orbán, Gyözö, a făcut avere ca furnizor de materiale de construcție pentru drumurile publice. Ginerele premierului, István Tiborcz, s-a îmbogățit din iluminatul stradal. Afacerea sa a atras atenția Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), dar nu s-a confruntat niciodată cu consecințe juridice, deoarece Orbán are și sistemul judiciar sub control.

Agențiile care acordă subvenții de stat pentru agricultură îi fac jocurile. Soția lui Viktor Orbán, Anikó, primește astfel de subvenții pentru podgoriile pe care le deține.

Dar cea mai spectaculoasă carieră îi aparține lui Lörinc Mészáros, unul dintre prietenii din școală ai premierului. Fostul instalator, el este acum printre cei mai bogați bărbați din Ungaria, fapt pe care îl pune pe seama lui „Dumnezeu, norocului și lui Viktor Orbán”. În doar trei ani, între 2015 și 2017, averea lui s-a înmulțit cu 13, până la aproximativ 330 de milioane de euro. În 2017, companiile aparținând familiei Mészáros au primit contracte publice în valoare de un miliard de euro, „810 milioane din banii de la Bruxelles”, conform unui articol din revista Osteuropa.

Riscuri de investiții

Orbán și UE au convenit asupra a 27 de pași de reformă, așa-numitele „super jaloane”. Acestea au scopul de a face procesele guvernului ungar mai transparente și de a preveni neregulile în atribuirea contractelor publice. Orbán a făcut pasul prin înființarea unei Autorități de Integritate care să investigheze presupusele cazuri de corupție. Dar este îndoielnic că va fi vreodată eficientă. Directorul este considerat independent, dar experții critică faptul că procurorii vor lua decizia finală cu privire la deschiderea procedurii. Procurorul general ungar se numește Péter Polt și este un vechi prieten al lui Orbán.

Cei care critică modul în care se desfășoară lucrurile în Ungaria au tendința de a fi îndepărtați rapid. Companiile străine care se plâng sunt în general liniștite, apoi blocate.

O serie de proprietari de companii străine și-au pierdut încrederea în guvernul Orbán. Aproximativ 18% dintre companiile germane care operează în țară consideră că lipsa securității juridice este cel mai mare risc de investiții din țară, potrivit unui sondaj realizat de Camera de Comerț Germano-Ungară. Acesta este un procent mai mare decât în ​​orice altă țară din Europa de Est, scrie Der Spiegel.

Cu toate acestea, Orbán a putut conta de mult timp pe liderii mediului de afaceri german. În concordanță cu principiul „divide și cucerește”, strategia sa de a exclude firmele străine s-a aplicat întotdeauna doar la câteva industrii selectate. Între timp, el și-a continuat îmbrățișarea primitoare pentru cei mai mari jucători din economia germană, în special producătorii de automobile VW, Daimler și BMW, care operează unități mari de producție în Györ, Debrecen și, respectiv, Kesczkemet.

Drept urmare, acele companii care simt acum presiunea de a părăsi Ungaria nu au primit mare sprijin din partea giganților industriali ai Germaniei. Volker Treier, directorul executiv al Comerțului exterior al Camerei Germane de Comerț și Industrie, se plânge de „taxele speciale, noile obstacole de reglementare și condițiile restrictive de atribuire a contractelor” din unele industrii. În același timp, totuși, el subliniază „excelentele condiții locale pentru investitorii germani, în special în sectoarele orientate spre export”. Ca atare, continuă el, „anii de evoluții pozitive în relațiile economice germano-ungare trebuie să fie promovați în continuare printr-un dialog constructiv”.

Printre politicieni, însă, chiar și unii care au petrecut ani de zile alături de autocratul de la Budapesta își pierd acum răbdarea. Unul dintre aceștia este Monika Hohlmeier, un parlamentar european din Uniunea Creștină Socială (CSU) din Bavaria, un partid care a arătat o slăbiciune față de stilul de guvernare al lui Orbán în trecut. Inițial, Hohlmeier l-a caracterizat pe Orbán „ca un luptător hotărât împotriva comunismului” care „a făcut multe pentru țara lui”.

Dar acum că este în contact cu mai multe companii germane care activează în Ungaria, ea îl vede pe Orbán drept „un om cu tendințe cleptocratice”, în al cărui sistem „principiile statului de drept sunt aruncate peste bord”, spune Hohlmeier. „Dacă ai succes ca antreprenor străin în Ungaria, trebuie să te aștepți să apară un oligarh care dorește să-ți achiziționeze compania.” O astfel de situație, spune ea, nu poate fi tolerată de UE și de statele sale membre.