Rusia suferă de pe urma excesului imperial, iar Ucraina de pe urma bătăliei dintre David și Goliat, într-un moment în care SUA sunt profund divizate în ceea ce privește afacerile externe. Cum își pot salva viitorul ? se întreabă Walter Clemens, asociat la Harvard's Davis Center for Russian and Eurasian Studies și profesor emerit de științe politice, la Universitatea din Boston.

Mai devreme sau mai târziu, metropolele imperiale își pierd influența asupra altor entități. Unele nu încearcă să reșapeze o structură decăzută, cum ar fi Viena, care a devenit capitala unei Austrii de bază fără pretenția de a conduce Imperiul Austro-Ungar. În mod similar, Imperiul Otoman s-a dezintegrat, iar Ankara a devenit capitala unei Turcii mult mai ușor de gestionat, scrie analistul pentru CEPA.

Cu toate acestea, unii încearcă să își recupereze fostele teritorii de frontieră și colonii, așa cum a făcut Germania nazistă. Drang nach Osten a lui Hitler pentru Lebensraum a eșuat în mai puțin de un deceniu.

În 1918, Rusia sovietică a lucrat imediat pentru a-și recâștiga teritoriile de frontieră pierdute. Până în 1922, Rusia a cucerit Caucazul, Asia Centrală, Ucraina și Belarus și le-a transformat în părți ale unei Uniuni Sovietice în expansiune.

Armata Roșie a încercat, dar nu a putut învinge Finlanda independentă, republicile baltice sau Polonia.

În timpul Marelui Război Patriotic, Stalin a extins dominația sovietică până la Berlin. Kremlinul, sub conducerea lui Leonid Brejnev, aspira să controleze locuri îndepărtate, de la Somalia la Granada. Dar lupta de opt ani pentru controlul Afganistanului a epuizat resursele sovietice și a erodat voința imperială a Rusiei.

În 1991-1992, regimul comunist rus dispăruse, iar liderii de la Moscova, Kiev, Minsk și Almatî au pretins că înființează o Comunitate a Statelor Independente (CSI), deși aceasta nu a fost niciodată mai mult decât o himeră.

Imperiile Marii Britanii, Țărilor de Jos, Franței și Portugaliei au dispărut între 1945 și 1976, dar Londra, Amsterdam, Paris și Lisabona nu au încercat să își recucerească fostele stăpâniri. Au încercat, în schimb, să mențină legături armonioase și influență în vechile lor colonii.

Între timp, Statele Unite au construit un imperiu care înconjoară globul, bazat în principal pe influența economică, dar întărit de sute de baze militare în străinătate.

Eforturile Rusiei de a recuceri fostele state vasale din „străinătatea sa apropiată” vor eșua

Cele mai recente eforturi ale Rusiei de a recuceri fostele state vasale din "străinătatea sa apropiată" vor eșua probabil. După ce a analizat peste 1.000 de ani de cazuri anterioare, Alexander Motyl a proiectat "The Inevitable Fall of Putin's New RussianEmpire" (Foreign Policy, 5 noiembrie) că, dacă Rusia nu cucerește Ucraina, Putin și regimul său ar putea pieri.

Din Cecenia până la Vladivostok, așa-numitele republici din cadrul Federației Ruse s-ar putea separa. Fiind deja doar o fracțiune din fosta Uniune Sovietică ca populație și teritoriu, Rusia ar putea pierde mult mai mult din domeniul pe care l-a absorbit începând cu secolul al XIV-lea.

Domeniul micșorat, ca și Austria post-imperială, ar putea deveni mai prosperă ca niciodată, dar ar putea, de asemenea, să urmeze exemplul Turciei - care încă visează la un imperiu, dar care nu este pregătită pentru provocările și oportunitățile secolului XXI.

Fără Ucraina, Rusia nu are imperiu. Și fără un imperiu, Rusia, așa cum o cunosc majoritatea oamenilor, ar putea să nu mai fie Rusia.

Armata Roșie a învins Ucraina independentă în haosul din 1918-1921. Politicile agricole ale lui Stalin au ucis câteva milioane de ucraineni în anii 1930. Regimul sovietic era atât de detestat încât unii ucraineni au luptat alături de germani împotriva regimului lui Stalin. Nu este surprinzător faptul că, în 1991, majoritatea ucrainenilor au votat pentru independența față de Kremlin.

Strategii ruși din anii 1990 au susținut că Kremlinul avea dreptul și datoria de a ajuta „compatrioții” din „vecinătatea” fostelor zone de frontieră sovietice, cum ar fi Ucraina. Această perspectivă imperială a devenit mai puternică pe măsură ce ucrainenii din „Revoluția portocalie” au lucrat pentru a înlătura liderii de tip sovietic și pentru a se alătura Occidentului.

Alarmat, în 2014, președintele rus Vladimir Putin a trimis forțe, cu și fără uniforme militare, să organizeze plebiscite în Crimeea și Donbas pentru a justifica anexarea de către Rusia a peninsulei și a patru teritorii din Donbas.

Nu a fost ieftin pentru David să se lupte cu Goliat

Ucrainenii au pierdut 22.000 de oameni luptând împotriva rușilor în Donbas din 2014 până în 2022. Rezistența la eforturile lui Putin de a cuceri Kievul și restul Ucrainei a costat probabil viața a cel puțin încă 100.000 de ucraineni în 2022-2023 (atât civili, cât și militari) și, cel mai probabil, un număr și mai mare de ruși - estimările SUA din august sugerau cel puțin 120.000 de morți.

Aproximativ 16 milioane de vieți ucrainene au fost distruse, deoarece au fost obligate să se mute în Ucraina sau să caute adăpost în Polonia și în alte părți. În doar doi ani, vârsta medie a unui luptător ucrainean a crescut de la 30 de ani la 40 de ani - bunicii, dar și tații, se află pe front. Pagubele aduse vieților omenești în morți, răniți și strămutați pot fi evaluate la 2 trilioane de dolari.

Pe lângă pagubele aduse vieților omenești, s-au produs mari distrugeri ale proprietății și ale mediului natural. Președintele Volodymyr Zelenskyy a estimat că reconstrucția clădirilor și a infrastructurii distruse de război va costa 1 trilion de dolari.

Pagubele aduse terenurilor, căilor navigabile, aerului și vieții sălbatice nu pot fi calculate, dar ar putea costa cu ușurință încă un trilion de dolari pentru a le atenua.

Rusia datorează probabil Ucrainei aproximativ 4.000 de miliarde de dolari pentru daunele aduse vieții, proprietății și mediului înconjurător

În concluzie, Rusia datorează probabil Ucrainei aproximativ 4.000 de miliarde de dolari pentru daunele aduse vieții, proprietății și mediului înconjurător și, având în vedere că PIB-ul Rusiei este puțin peste 1.000 de miliarde de dolari, reparațiile de război ar reprezenta o povară uriașă. Există mai puțin de o jumătate de trilion de dolari în active rusești înghețate în Occident, deși Rusia are un venit substanțial din petrol și gaze.

Dacă Goliat îl ucide pe David, Rusia nu va plăti nicio reparație, iar Putin nu va fi obligat să se confrunte cu Curtea Penală Internațională. Occidentul va organiza un fel de Plan Marshall, dar sumele donate vor fi probabil prea mici pentru a stimula un miracol ucrainean precum redresarea europeană din anii 1950.

Posibilele rezultate în cazul în care SUA și Europa ar înceta să mai sprijine Ucraina

CEPA a analizat posibilele rezultate în cazul în care SUA și Europa ar înceta să mai sprijine Ucraina, iar consecințele ar fi globale.

Imaginați-vă dacă voturile cruciale din Congres eșuează. Rămași fără muniție, bani, timp și opțiuni, presiunea s-ar exercita asupra președintelui Zelenskyy sau a înlocuitorului său pentru a accepta o încetare a focului mediată de China.

Ucrainenii ar fi traumatizați și furioși din cauza trădării occidentale și, fără garanții externe de securitate, Ucraina ar fi de neinvestit pentru sectorul privat. Visele de reconstrucție postbelică s-ar ofili, iar reformele anticorupție și consolidarea instituțiilor ar cădea victime ale diviziunilor interne.

În 2023, Statele Unite ale Americii sunt în continuare marea superputere a lumii - au în continuare cea mai mare și mai creativă economie și cele mai bune forțe armate din lume, fiind, de asemenea, lider în domeniul științelor exacte și al culturii populare.

Rămâne cu ușurință cel mai mare contribuitor militar la apărarea Ucrainei și, deși Europa a depășit-o acum în ceea ce privește totalul fondurilor promise, care includ angajamente financiare și umanitare, este greu de crezut că ar putea susține Ucraina dacă Washingtonul se retrage. Pare foarte posibil ca Europa să se scindeze, Ungaria și alți membri NATO căutând înțelegeri cu Rusia. Încrederea s-ar spulbera și vechile rivalități ar reapărea.

Europa ar deveni o pradă ușoară pentru tacticile Beijingului de a diviza și a conduce, iar marina chineză ar primi undă verde pentru a bloca Taiwanul. Fără un sprijin puternic din partea SUA, Taiwanul ar risca să se prăbușească fără o luptă serioasă.

SUA ar trece de la poziția de lider al unei rețele de alianțe care se întinde pe tot globul, cu o poziție dominantă în organizațiile internaționale bazate pe reguli, la cea de vulnerabilitate chiar și în propria emisferă. Și-ar pierde aliații, influența și credibilitatea necesară pentru a rămâne națiunea indispensabilă pentru ordinea mondială.

Niciunul dintre aceste rezultate nu este inevitabil, dar fiecare dintre ele devine mai probabil dacă eforturile SUA de a susține Ucraina și alte democrații împotriva unor agresori puternici sunt torpilate.