BIOGRAFIE

Silviu Predoiu are 61 de ani și a fost din 2005 până la pensionarea sa în 2019 adjunctul directorului Serviciului de Informații Externe (SIE) sau, altfel spus, șeful operativ al serviciului autohton de spionaj. Este absolvent de geologie și intră în SIE în 1990, după ce face școala de ofițeri de la Brănești (1987-1989), instituție care aparținea atunci Direcției de Informații Externe.

INTERVIUL INTEGRAL

Europa Liberă: Ați fost 30 de ani ofițer în spionajul românesc și îi cunoașteți atât pe vechii profesioniști, cât și pe cei noi. E adevărat că schimbarea de regim i-a făcut pe mulți să treacă în mediu privat?

Silviu Predoiu: „Am intrat într-o unitate SIE prima dată în februarie `90 și eram minoritari, eram câțiva cei noi veniți. Cam într-un an de zile s-a schimbat total imaginea din punct de vedere al personalului. Au plecat foarte mulți, pentru că nu s-au mai regăsit în ideea noului serviciu, care s-a schimbat foarte mult.”

Europa Liberă: Și cei care au plecat, au plecat să facă afaceri, să intre în politică, să intre în diplomație?

Silviu Predoiu: „Nu cred că a plecat niciunul cu intenția să facă afaceri sau politică. Pe de altă parte, Serviciul își antrenează personalul să lucreze cu oamenii: specialitatea unui ofițer de Informații Externe nu este informația, ci omul. Noi învățăm să cunoaștem omul. Și e nevoie de o anumită abilitate pentru așa ceva. Deci nu a plecat niciunul din Serviciu cu ideea de a intra în politică sau în afaceri, sau în diplomație. Au ajuns acolo pentru că au căutat zone în care se puteau regăsi cu abilitățile pe care le aveau: citirea oamenilor, înțelegerea lor, specularea vulnerabilităților, potențarea punctelor tari. Mi se pare că politica, diplomația, afacerile sunt medii în care te poți regăsi”.

Europa Liberă: Deci majoritatea ofițerilor de spionaj, în anii `90, s-au mutat din Serviciu în afara lui, apucându-se de alte lucruri?

Silviu Predoiu: Da, probabil că da. Deci repet: nu cred că a fost cu intenție. S-au regăsit în zone care presupuneau ca principală abilitate - comunicarea. N-am o statistică, n-am făcut o statistică, dar sunt puțini totuși cei despre care am auzit că s-au angajat ca funcționari în alte zone ale administrației publice. Știu colegi care s-au angajat în zona de resurse umane, rămânând și ei undeva într-o zonă a abilităților pe care le dobândiseră în calitate de ofițeri.

Europa Liberă: După ce au plecat din Serviciu, acești ofițeri au păstrat, totuși, o legătură cu SIE? Cine din Serviciu păstra o legătură cu unii dintre ei?

Silviu Predoiu: „Ruperea impusă de revoluția de la 1989 a fracturat și această tradiție. Știu că pe piață funcționează în continuare mitul: „O dată în Serviciu - totdeauna în Serviciu”. Nu mai e așa. Doar în legendă, în realitate nu. S-au păstrat legături numai la nivel personal, adică au rămas relații personale între colegi care sunt sau au fost în Serviciu. În plan instituțional, există un mecanism de cunoaștere a rezerviștilor, din punct de vedere al protejării informațiilor la care ei au avut acces. Dar nu mai era vorba despre folosirea lor sau angajarea lor, așa cum se crede.”

Europa Liberă: Dar dacă Serviciul are nevoie de o anumită persoană, pentru o situație specifică, o persoană care a lucrat în Serviciu mai mulți ani, îi poate cere acelei persoane să facă ceva, nu doar în virtutea unei vechi legături, ci, poate, folosind și alte metode?

Silviu Predoiu:„ Îi poate cere ce-i trece prin cap. Și răspunsul este cel ce-i trece prin cap celui solicitat. Adică, au fost foarte multe situații de refuzuri, pentru care nu poți să acuzi pe nimeni.”

Europa Liberă: Adică instituția nu are mijloace să convingă un fost lucrător în spionaj să participe la o acțiune în sprijinul SIE?

Silviu Predoiu: „Instituția nu mai deține mecanisme... Sau chiar dacă există mecanismele, care funcționau înainte, acestea nu s-au mai folosit, nu s-a mai recurs la ele după 1990.”

Europa Liberă: Au fost avantajați cei care au intrat în afaceri, plecând din această zonă a fostei Direcții de Informații Externe? În fond, mulți au plecat cu tot cu portofoliul instituției, iar unii dintre ei făceau deja afaceri pentru instituție...

Silviu Predoiu: „Cei care lucrau pentru o anumită zonă, care presupunea contacte economice și așa mai departe, au fost în mod cert avantajați. Cunoașterea unor medii, cunoașterea unor persoane cu putere de decizie, experiența pe domeniu - dacă vorbim despre comerț exterior, care lucrau sub umbrela fostei Securități - în mod cert, au reprezentat un avantaj asemenea contacte și cunoștințe. Cu timpul, ele s-au estompat. Activitatea în Serviciu nu mai reprezintă neapărat o carte de vizită sau o garanție pentru succesul în afaceri. Atunci, în primii ani, probabil că a fost, pentru că îți facilita accesul la persoane de interes, la medii de interes prin prisma cunoașterii lor anterioare și relațiilor.”

Europa Liberă: Câți milionari a dat Serviciul de Informații Externe?

Silviu Predoiu: „După contribuțiile pe care le-au adus la Serviciu, donațiile pe care le-au făcut - aș spune că niciunul. Dacă mă iau după date publice și date de altă natură - ar fi câțiva, dar nu foarte mulți. Sunt puțini, mult mai puțini decât își închipuie lumea. Mă refer la Serviciu de Informații Externe.”

Europa Liberă: Zece?

Silviu Predoiu: „Probabil că da. Acuma, eu vorbesc despre milionari în lei.”

Europa Liberă: Dan Voiculescu, de exemplu face parte din această listă?

Silviu Predoiu:„N-am fost niciodată coleg cu Dan Voiculescu”.

Europa Liberă: N-ați fost, dar el vine din fosta Direcție de Informații Externe, fostul serviciu de spionaj din perioada lui Ceaușescu.

Silviu Predoiu: „Nu pot să vorbesc despre asta. Nu știu. Nu îmi aduc aminte”.

Europa Liberă: Conturile lui Ceaușescu au fost căutate și de oamenii din Serviciul de Informații Externe?

Silviu Predoiu: „A fost o anchetă extinsă și a fost reflectată și în presă într-o perioadă. În principiu, eu nu sunt de acord neapărat cu ideea de „conturile lui Ceaușescu”. Sunt convins că nu avea o evidență „conturile lui”. Dacă erau ale lui, ar fi avut o evidență. Nu-mi aduc aminte să fi fost găsite în cabinetul lui... Unde putea să țină o evidență a conturilor Ceaușescu? Pentru că n-a apucat să-și adune nimic de acolo. Nu cred neapărat că avea conturi. Erau niște conturi, aflate la dispoziția unor unități operative, pentru o serie de activități. Să nu uităm că era perioada când s-au plătit datoriile externe și s-au făcut o serie de contracte spectaculoase la timpul respectiv. Nu știu nimic despre soarta lor. S-au făcut niște anchete în serviciu. Una foarte profundă, cred că la nivelul anilor 2000, care s-a terminat cu niște rapoarte trimise către Parchet la momentul respectiv.”

Europa Liberă: Cert este că nu le-ați găsit.

Silviu Predoiu: „Nu, nu le-am găsit. Nimeni nu pare să le fi găsit.”

Europa Liberă: Cine le-a mai căutat?

Silviu Predoiu: „Nu cred că am avut o sarcină - sau eu nu îmi aduc aminte din poziția de cadru de comandă - n-am avut niciodată o sarcină în sensul „veți localiza conturile lui Ceaușescu și veți raporta în termen de...”. Nu cred că am avut un asemenea obiectiv. Asta nu înseamnă că le-am fi găsit. Știu că au fost anchete ale Pachetului. Știu că au fost contracte ale guvernului cu o serie de firme specializate de investigații din străinătate. Probabil că s-au gândit „nu o să-i punem pe ei să caute ceea ce au gestionat tot ei”. E vorba de lipsă de încredere greșită, din punctul meu de vedere. Asta nu înseamnă că am fi avut neapărat rezultate. Nu știu. Ne-ar crede cineva dacă am spune că n-au existat? Probabil că pe noi - nu. Dar dacă spun canadienii, să zicem, o firmă de investigații canadiană, atunci lucrurile au mai multe șanse să fie crezute.”

Europa Liberă: Acesta a fost circuitul? Serviciul de Informații Externe a făcut cercetările și agenția a luat datele?

Silviu Predoiu: „Nu, n-avea cine să facă cercetări atunci. Era o stare de confuzie totală în aparat. Era normal. Timp de vreun an jumate - doi ani, a fost o stare de confuzie după revoluție.”

Europa Liberă: Oameni foarte influenți au ajuns în conducerea statului, plecând din rândurile Direcției de Informații Externe?

Silviu Predoiu: „Nu, n-aș spune în „conducerea statului”. Sunt persoane care arau în trecut - la cadre mă refer - cadre ale SIE, care au fost promovate în poziție de decizie, dar nu de nivel „conducerea statului”.

Europa Liberă: Miniștri?

Silviu Predoiu: „Nu-mi aduc aminte de niciun ministru. Nu cred că a fost cineva. Nici nu-i cunosc pe toți, pentru că nici nu mi-am propus. Să știți, calitatea de șef al Serviciului îmi dă acces la toate materialele din serviciu, dar trebuie să ai și o justificare să intri în anumite dosare, nu poți să le citești doar din curiozitate”.

Europa Liberă: Există această tradiție - nu numai în România, dar și în alte țări, în care diplomații sunt trimiși la post sub acoperire, dar ei lucrează pentru serviciile de spionaj ale țării lor. Sunt diplomați care vin din Războiul Rece, unii dintre ei, sunt activi și astăzi. Sunt persoane care au fost trimise la post înainte de `89 - tot așa, în funcții importante la Anvers, de exemplu. Aceștia aveau, probabil, legătură cu serviciul de spionaj de la București?

Silviu Predoiu: „Înțeleg unde duceți. Funcția de la Anvers nu era nici pe departe atât de importantă, cea la care faceți referire, unu. Și doi, chiar nu știu de legăturile cu Serviciul.”

Europa Liberă: Nu mă refeream neapărat la Traian Băsescu și la faptul că el a fost trimis înainte de `89 la un post la Anvers, dar sunt și alții care au stat ani de zile în diferite orașe importante, având statut diplomatic.

Silviu Predoiu: „Mea culpa. Înseamnă că eu am înțeles greșit. Oricum nu era post la Anvers altul decât acela, deci...”

Europa Liberă: Teodor Meleșcanu a fost înainte de 1989 la Geneva circa 15 ani.

Silviu Predoiu: „Nu este singurul care a fost la Geneva. Sunt foarte mulți care au fost. Nu, nu cunosc situații de cadre ale Serviciului care să fi ajuns pe poziții ministeriale”.

Europa Liberă: A fost, credeți, o idee bună ca, imediat după căderea lui Ceaușescu, să devină șef al Serviciului de Informații Externe (SIE), al noului serviciu de spionaj, vestitul Mihai Caraman, cel care a penetrat NATO la sfârșitul anilor '60 - începutul anilor '70 prin cunoscuta Rețea Caraman?

Silviu Predoiu: „În mod indiscutabil, domnul Caraman reprezintă un reper pentru eficiența activității unor țări și a serviciilor de informații ale acestora, indiferent ce tabără ar fi reprezentat. Este foarte respectat și în exterior. Au fost foarte mulți reprezentanți ai unor servicii străine care veneau la București și solicitau să-l întâlnească pe domnul Caraman. Ceea ce nu-i transforma în simpatizanți comuniști sau anti-NATO: respectau performanța pe care a obținut-o Carman. Din acest punct de vedere, Caraman rămâne un reper în munca de informații. S-au scris cărți despre el, nu numai în România, și despre performanțele pe care le-a avut.

Cât despre poziția managerială - e o problemă a noastră. Întotdeauna confundăm performanța profesională cu performanța managerială și, de cele mai multe ori, numim în funcții manageriale profesioniști foarte buni, reușind în acest fel să pierdem și profesionistul, și să câștigăm și un manager slab. Nu oricine este foarte bun din punct de vedere profesional este și un foarte bun manager.

Mi-e greu să judec raționamentul care a stat la baza numirii domnului Caraman în calitate de șef al Serviciului, în 1990. Nu am avut acces la considerente. Aș vrea să cred că a existat o justificare. De unde ne-am uitat noi, cadrele tinere - pe atunci, eram locotenent, proaspăt intrat în aparat - nu am putut să găsesc explicația, având în vedere că intram într-o lume și că dl Caraman reprezenta, prin activitate, o altă lume. Așa am văzut atunci.”

Europa Liberă: Într-una dintre cărțile despre Caraman, scrisă în Franța în anii 70, imediat după căderea Rețelei Caraman, autorul - provenit și el din servicii secrete - trage concluzia că România, în acel moment, a penetrat NATO, pentru că URSS evita să facă acest lucru, încercând să aibă o relație foarte bună cu Franța. Ați auzit discuții în interiorul Serviciului, v-ați interesat de astfel de detalii? Până la urmă, deja e istorie.

Silviu Predoiu: „Cooperarea intre serviciile de informații nu a început odată cu revoluția din decembrie `89. Întotdeauna a existat cooperare, iar cooperarea înseamnă ca tu să asiguri necesarul de informații unui partener acolo unde el nu poate să meargă: tu asiguri necesarul pe o zonă, în timp ce el te ajută pe o altă zonă. Partenerii sunt alții acum, dar principiile sunt aceleași, întotdeauna.”

Europa Liberă: Am înțeles răspunsul.

Silviu Predoiu: „Partenerii îi stabilesc politicienii, factorul politic, este privilegiul și răspunderea lui. Atâta vreme cât este învestit cu o autoritate legitimă, el stabilește partenerii. Programele de parteneriat ale serviciilor secrete sunt aprobate la nivelul cel mai înalt. Așa se întâmpla și înainte de 1989, așa se face și acum”.

Europa Liberă: Profesioniști din servicii și istorici au vorbit despre implicarea unor actori străini în revoluția din 1989. Această implicare, probabil, a avut o analiză în interiorul serviciilor din țară. Cum a fost posibil? Cum s-a întâmplat?

Silviu Predoiu: „Ar fi stupid să spunem că n-au avut o implicare, regăsim astfel de implicări și acum: Statele Unite acuză serviciile secrete ruse de implicare în manipularea alegerilor din 2016. Se vorbește de asemenea situații. Se vorbește despre spețe în Orientul Mijlociu, fiindcă e mai ușor să vorbim despre cei aflați mai departe. Este evident, că o implicare a existat, că există tehnici, tehnologii.

Nu s-a inventat nimic zilele astea. Mie îmi place când aud foarte frecvent invocându-se ideile de război hibrid și de fake news, de parcă au apărut alaltăieri. Sunt vechi, doar că nu știam să le spunem fake news. Le spuneam dezinformare. Și dacă vom căuta, sigur vom găsi și în greaca veche un termen pentru așa ceva. Sunt convins, chiar dacă nu sunt un specialist. Da, a existat o implicare, iar cercetarea ei - în sensul de documentare - intră în atribuțiile altor organe.

Noi, cel mult, ne-am uitat din punct de vedere al înscrisurilor profesionale ale celor care au intervenit, să vedem ce poate fi studiat, ce poate fi învățat, ce poate fi reprodus, dacă țara ar fi avut vreodată nevoie de asemenea acțiuni”.

Europa Liberă: Și ce ar fi fost de ales din ce-ați văzut?

Silviu Predoiu: „Știți ce mă încurcă pe mine? Datele, dacă erau clasificare ca fiind secrete, deja facem 30 de ani și puteam să vă povestesc ceva, dar sunt, de obicei, strict secrete. Deci, hai să ne vedem peste 20 de ani, ca să fie 50, și atunci o să vă mai spun ceva la întrebarea aceasta”.

Europa Liberă: Ce s-a întâmplat cu oamenii din sistem, cei care lucraseră pentru Moscova înainte de 1989? Unii dintre ei au continuat să rămână în Serviciu și după aceea?

Silviu Predoiu: „Haideți să definim ce înseamnă „pentru Moscova”. Cei care erau recrutați de Moscova și au fost identificați - au fost eliminați din Serviciu sau au fost gestionați ca atare - adică manipulați și dezinformați, ca ei, la rândul lor, să dezinformeze mai departe - încă de atunci. Cunoașteți că în fosta Securitate exista o direcție specializată pentru promovarea activității de contrainformații destinate statelor socialiste, Moscova fiind definită ca o țintă.

Un amănunt de culoare: în perioada instruirii mele ca ofițer de informații, niciodată nu ni s-a vorbit despre un atac - asta fiind în perioada 87-90,`89 - despre un atac din vest, tot timpul inamicul venea din est.”

Europa Liberă: Și atunci?

Silviu Predoiu: „Și pe atunci. Deci, acestea erau aplicațiile. Cam aşa se vedea. Inamicul e perceput de politician ca fiind cel care-l poate da jos, cel care-i poate afecta autoritatea. Atunci, așa se vedeau lucrurile. Cu unii te puteai certa, puteai negocia.

Existau oameni care au lucrat pentru Moscova, fiind recrutați, și au fost gestionați ca atare de structurile specializate. Alții au lucrat pentru că așa au fost ordinele, dispozițiile. E foarte dificil. Sintagma aceasta „a lucra pentru Moscova” - nu înseamnă neapărat că lucrai în interesul Moscovei. Puteai să lucrezi în interesul Moscovei și atunci aveam o problemă. Puteai să lucrezi pentru Moscova pentru că aceasta era dispoziția. Deci, nu puteai să îi judeci pentru ceva ce s-a dispus mai sus.”

Europa Liberă: Dar cei care fuseseră „racolați”, să spunem, de Moscova, de KGB - au fost descoperiți atunci, imediat după `90 sau au fost cazuri când au fost descoperiți mai târziu?

Silviu Predoiu: „Au fost descoperiți înainte și sunt cazuri celebre, care s-au discutat, din perioada revoluției sau după... Au fost descoperiți imediat după revoluție. Noi sperăm că, cel puțin din SIE, n-am mai avut pe nimeni, și nu vorbesc doar de Moscova, care să lucreze pentru un alt serviciu. În ultimii 20 de ani, să zicem, n-am mai avut pe nimeni care să lucreze pentru alt serviciu. Deși, niciodată nu știi. Acesta este coșmarul. Am fost, o perioadă, șeful structurii de protecție - acesta e coșmarul acestei structuri de protecție. Niciodată n-ai garanția că ai făcut totul. Nu poți să știi. Pentru că noi cu asta ne ocupam. Și nu ne „prinde” lumea. Atâta vreme cât tu poți să recrutezi și îi faci pe alții să lucreze pentru tine, știi tot timpul că și alții pot să facă același lucru în raport cu tine. „Da, dar noi suntem foarte buni! - Da, dar dacă și ceilalți sunt foarte buni?!” Și atunci nu poți niciodată să lași garda. Tot timpul trebuie să fii atent, să urmărești, să monitorizezi, să studiezi. Cam asta este”.

Europa Liberă: Serviciul se ocupa și se ocupă și de, să spunem, diplomații care sunt recrutați de alte țări sau care ar putea fi recrutați fiindcă sunt vulnerabili?

Silviu Predoiu: „Serviciu are în răspundere și protecția personalului român aflat în misiuni oficiale în exterior, deci diplomați sau alte persoane aflate în calitate oficială în exterior. Îi vedem, deci noi răspundem de ei. Bun, validarea finală este dată de ORNISS (Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat), dar Serviciul de Informații Externe este cel care răspunde și e autoritatea desemnată de Securitate - sub această denumire apre în lege - și pentru personalul român aflat în misiuni speciale în exterior, deci nu pentru cetățenii privați, dar pentru oricine este angajat pentru instituții străine: funcționarii români de la NATO, de la UE - indiferent de punctul de lucru din lume - diplomații români din ambasadele noastre, diplomații români care lucrează în misiuni de pace, în misiuni de monitorizare, cei care merg să facă monitorizare în alegeri. Cei care merg oficial la recomandarea statului sunt validați de Serviciu, ceea ce nu-i o acțiune punctuală”.

Europa Liberă: Dar cum poate SIE să răspundă de protecția unora care sunt, spre exemplu, la granița Donbasului și sunt trimiși de stat, dar în solda OSCE?

Silviu Predoiu: „Foarte greu, foarte greu. Este o meserie ceea ce facem noi. E o întrebare justificată. E foarte dificil.”

Europa Liberă: Au fost încercări de la racolare?

Silviu Predoiu: „Au fost. Sigur că da”.

Europa Liberă: Reușite?

Silviu Predoiu: „Au fost încercări reușite care s-au soldat cu retragerea avizului, cu protejarea persoanei... Da, au fost”.

Europa Liberă: Ce se întâmplă cu oamenii aceștia?

Silviu Predoiu: „Depinde de caz, de situație, de speță. Nu există o formulă”.

Europa Liberă: Ei ajung pe mâna instanțelor sau se rezolvă fără scandal?

Silviu Predoiu: „Depinde și de motivația gestului, și de modul în care [s-a întâmplat], până unde s-a ajuns, în ce măsură putem să recuperăm, putem să colaborăm cu ei ulterior, în momentul în care aflăm”.

Europa Liberă: Care sunt cele mai agresive țări care au reușit să racoleze din astfel de oameni sau care încearcă mai mult decât alții?

Silviu Predoiu: „Există această percepție... și răspunsul pe care îl așteaptă oricine este – Rusia”.

Europa Liberă: Sau China?

Silviu Predoiu: „Încearcă cel care vede vulnerabilitatea și găsește utilitatea, deci nu contează atât de mult cine anume. Pe această linie de muncă important e să ai acces la informație, să-ți creezi accesul prin oameni. Atunci când vezi vulnerabilitatea și de regulă, o exploatezi.”

Europa Liberă: Totuși, nu orice țară ar fi interesată de informații din România, de diplomații români, de pildă.

Silviu Predoiu: „Atunci când cineva lucrează la NATO sau UE poate fi o țintă. Eu nu prea am întâlnit persoane care să fie ținta unor activități de recrutare pentru informații din România”.

Europa Liberă: Altfel spus sunt vulnerabili mai curând cei care lucrează pentru informații internaționale?

Silviu Predoiu: „În România totul e public. Dacă faci un efort, afli orice. Dramatizez un pic, dar ținte au fost cei care aveau acces în calitatea lor de funcționari internaționali”.

Europa Liberă: Spuneați puțin mai devreme că atunci când ați fost instruiți să deveniți ofițer al serviciului autohton de spionaj, principalele exerciții identificau inamicul în Est. Ungaria se afla undeva în aceste exerciții?

Silviu Predoiu: „Se afla, pentru că Estul era definit până în RDG (Republica Democrată Germană), la momentul respectiv. Era modul de a defini lagărul socialist. Ceaușescu simțea o amenințare mult mai mare și mai concretă dinspre Est, decât dinspre Vest și așa o percepeam și noi, prin natura exercițiilor și pregătirii. Și, cel puțin, într-o anumită măsură, a avut dreptate, nu?”

Europa Liberă: Acum e la fel?

Silviu Predoiu: „Nu știu. Acum, nu mai e geografic vectorul de amenințare”.

Europa Liberă: Dar cum e?

Silviu Predoiu: „În primul rând, chiar mai avem nevoie de dușmani? Nu suntem noi suficient de dușmănoși cu noi înșine ca să mai căutăm și pe cineva din afară?”

Europa Liberă: Adică cel mai mult rău și-l face România din interior?

Silviu Predoiu: Ne descurcăm noi binișor pentru noi înșine. Dușmanii pot să fie cei care ne-ar putea viza prin prisma statutului nostru de membru în alianțe, anumite poziționări regionale și așa mai departe. Dar nu cred că ne-ar viza neapărat pe noi ca țintă predilectă în acest moment.

Europa Liberă: Și Rusia care tot amenință că, din cauza scutului antirachetă, ar putea să-și activeze propriile instrumente sofisticate împotriva România ? Rusia e considerată la acest nivel inamic... sau dușman? E vreo diferență?

Silviu Predoiu: „Nu cred neapărat că este o diferență dintre inamic și dușman. Rusia este un potențial - și de aici poți să adugi ce vrei, în funcție de interesele tale: potențial partener, potențial factor de neutralitate, potențial inamic etc. În primul rând, trebuie să știm ce vrem. Și, după ce știm ce vrem, stabilim ce este Rusia. Serviciul trebuie să afle de la decidentul politic ce să facă în raport cu Rusia”.

Europa Liberă: Potrivit strategiei României de politică externă, din câte ați înțeles, ce este Rusia?

Silviu Predoiu: „Poți să definești pe cineva raportat la ce urmărești. Rusia ce poate să fie? Deocamdată, am aflat, spre exemplu, că Rusia și Bruxelles-ul sunt foarte mulțumiți de evoluțiile din Moldova. Și noi am fost mulțumiți de evoluțiile din Moldova, conform declarațiilor oficiale. Mă refer la defuncta alianța ACUM cu Partidul Socialiștilor. Bruxelles-ul a fost mulțumit și Moscova a fost mulțumită, și Bucureștiul a fost mulțumit, conform declarațiilor. De aici s-a putut înțelege că România s-a aflat în parteneriat cu Rusia în ceea ce privește Moldova, eu nu am înțeles altceva”.

Europa Liberă: În sensul că e bine că partidul filorus al lui Dodon a câștigat majoritatea mandatelor, în sensul acesta România ar trebui să fie mulțumită?

Silviu Predoiu: „Nu, eu spuneam, raportându-mă la întrebarea dumneavoastră: ce trebuie să fie Rusia? Dacă toți suntem la fel de mulțumiți de evoluția din Moldova, atunci cel puțin pe Moldova să edificăm rapoartele noastre cu Rusia! Avem poziții similare, din momentul ce suntem toți la fel de mulțumiți de rezultatul de acolo: și Bruxellesul, și Moscova, și Bucureștiul. Restul, rămâne de văzut, da.”

Alegerile din Moldova - cam patinau către altceva. Sunt rezultate, evident pozitive pentru partidul socialist, al cărui lider declara, filmat în secret, iarăși, în urmă cu vreo două luni și jumătate, că primește finanțare periodică de la Moscova. Nu? Dar această informație nu a deranjat nici Bruxellesul, nici Bucureștiul, cu atât mai puțin Moscova, ar fi culmea să o deranjeze, deci înseamnă că totul a fost ok, nu?”

Europa Liberă: Credeți că într-un viitor, nu foarte îndepărtat, ar fi posibilă unirea României cu Republica Moldova? Privind lucrurile pe termen lung, nu privind decizia politică.

Silviu Predoiu: „Așa cum văd acum, nu mi se pare foarte probabil.. E o discuție mult mai amplă aici. Răspunsul meu ar fi: „Nu”, prin prisma cunoașterii în acest moment a situației.”

Europa Liberă: Dar pentru România ar fi un atu?

Silviu Predoiu: „Ar fi o reparație istorică. Eu chiar aș fi curios de un sondaj real făcut pe nevoia de Moldova, așa cum o simțim afectiv real, la nivelul întregii Românii”.

Europa Liberă: Ar putea fi și un dezavantaj?

Silviu Predoiu: „Nu. Eu, personal, nu văd dezavantaje. Eu aș fi în favoarea unirii, nu ocupației. Atunci când vor amândoi - asta înseamnă unire. Atunci când vrea unul singur, iar ăla mai mare e cel care vrea - se numește ocupație, Anschluss sau cum vrei. Dacă vor amândoi este unire. Eu sunt în favoarea unirii”.

Europa Liberă: Dar cât de complicat ar fi pentru România să aibă o minoritate rusă pe teritoriul ei?

Silviu Predoiu: „Avem deja minoritate rusă. Nu de asemenea proporții. E redusă. Lipovenii, de exemplu. Nu minoritatea rusă este o problemă, la modul cel mai real.”

Europa Liberă: În țările Baltice, minoritatea rusă este o mare problemă.

Silviu Predoiu: „Da, dar se estompează pe măsură ce reușești să te ridici - ca nivel de trai, ca nivel de evoluție a societății - riscul reprezentat de minoritate se anulează. Este un mit acesta cu minoritatea care vrea neapărat cu... Dacă vrea, poate să meargă înapoi, de unde este. Dacă nu, stă unde este mai bine și gradual se adaptează.

Eu vorbesc despre un proces de educație, dacă vreți. Nu de ștergere a identității, ci de identificare a ceea ce ne unește, nu a ceea ce ne desparte. Mi se pare că pe multe zone - atunci când vorbești de minoritatea rusă, de exemplu, dar nu numai - lumea se focalizează pe elementele care dezbină. Dacă împărțim același spațiu, aceeași comunitate, haideți să vedem ce putem să găsim în comun, și atunci, sunt convins, lucrurile se pot aborda altfel”.

Europa Liberă: Rusia a preluat în Republica Moldova obiective strategice, cum ar fi aeroportul, spre exemplu, de asemenea e posibil ca în serviciile lor secrete, rușii să fie bine reprezentați. Dar probabil că dumneavoastră știți mai bine.

Silviu Predoiu: „Nu este chiar așa sau nu a fost chiar așa. Au fost etape. Evoluția este cumva ciclică, pe o curbă oscilantă. Au fost momente mai bune, momente mai rele. Este lucrarea aceasta recentă a psihologului de la Cluj, domnul Daniel David, Psihologia poporului român, din care rezultă că multe din „păcatele” noastre, așa cum le definesc unii, până la urmă, au fost cheia supraviețuirii: lipsa de încredere în ceilalți, lipsa de încredere în tine, evitarea celuilalt... sunt mai multe lucruri. Au supraviețuit cumva, a trebuit să supraviețuiască”.

Europa Liberă: Deci Rusia e o amenințare? Care ar fi cea mai mare amenințare și cea mai gravă vulnerabilitate a României de azi?

Silviu Predoiu: „Exact ce am zis eu acum: scăderea nivelului de educație, pe ansamblu. Educația este problema, în toate planurile. Mi se pare că e dramatic.

Democrația reprezintă un sistem politic bazat pe votul majorității. Dacă majoritatea este needucată, anulezi sensul și rolul democrației. De aceea nu mai crede unul sau altul în democrație, de aceea ajungem să punem semne de întrebare pe mecanismele democratice - pentru că scade îngrijorător nivelul de educație. Aceasta este părerea mea. Și mă refer la educația civică, la înțelegerea politică, la tot ce vreți. Nu vreau să discut politică.

Am convingerile mele, dar sunt convins că marea majoritate a celor care votează, alegătorul, nu înțelege că își alege un servitor, nu un stăpân. Lumea merge votând pentru un stăpân. „Mi-ar plăcea de ăla să fie șefu`!” în timp ce, în realitate, ar trebui să alegi pe unul care să-ți convină să te servească. Servitor nu e un termen peiorativ. Eu sunt foarte mândru că am fost public servant 34 de ani.

De aceea, principala vulnerabilitate o reprezintă lipsa de educație. De aici încolo vine și corupția, și lipsa de eficiență, și lipsa de strategii, și imaginea proastă.

Nu înțelegem valoarea vorbelor noastre. Nu poți să ai discurs dublu să spui, când te întâlnești afară, că România este un pol de stabilitate și un exportator de securitate regională și după aia, în țară, să anunți că ești în război cu un partid sau cu altul. Poți să fii în război cu un actor politic, dar nu cu un partid. Nu mă refer la unul dintre actorii politici, căci toți au avut în campania electorală chemări de acest fel, la luptă. Vin din lipsa de educație: educație politică, educație civică. Nu înțelegem cum se vede de afară. Meseria mea a fost să văd prin ochii celor de afară cum suntem. Nu arătăm deloc bine”.

Europa Liberă: Când ați vorbit despre războiul cu un anumit partid, v-ați gândit la Klaus Iohannis, care își continuă războiul cu PSD. Dumneavoastră îl consiliați pe Victor Ponta, cum ați ajuns să lucrați pentru fostul prim-ministru?

Silviu Predoiu: „După ce am trecut în rezervă, m-am hotărât să intru în comerț, în comerțul cu timp. Deci eu nu consiliez, eu vând timp. Vând timp în sensul că am muncit 34 de ani și cred că am învățat o grămadă de lucruri într-o viață profesională și pot să ajut pe unii, cu ce am învățat, să facă economie de timp: să petreacă mai mult timp cu familia, să să petreacă mai mult timp cu dezvoltarea personală, să dedice timp altora, făcând economie”.

Europa Liberă: S-o ia pe scurtătură.

Silviu Predoiu: „S-o ia pe scurtătură, dacă au încredere în ceea ce le spun, și eu încerc să fiu un consilier de bună credință. Cu domnul prim-ministru Ponta am o relație cât se poate de civilizată și echilibrată. Nimic nu este obligatoriu nici pentru mine, nici pentru dumnealui în această relație de consultanță. Eu îi prezint dumnealui, atunci când mă solicită, ideile mele, propunerile mele, iar dumnealui procedează în consecință, nu se simte în niciun fel legat de ceea ce îi spun eu, e pur și simplu un schimb de idei. Dumnealui e cel consiliat, dumnealui e persoana importantă în relația noastră. Cam așa văd eu rolul consilierului, iar consilierul nu ghicește. Un consilier corect este cel care spune ce știe, iar unde nu știe spune: pardon, nu cunosc tema”.

Europa Liberă: Pentru că Traian Băsescu îl acuza pe Victor Ponta că ar fi fost ofițer acoperit al SIE pe vremea când era procuror și pentru că Serviciul nu a zis nici da, nici nu atunci când dumneavoastră erați în conducerea Serviciului, iar Traian Băsescu era președinte, acum, această relație intre dumneavoastră și Ponta pare cumva că vine și ea dintr-o istorie.

Silviu Predoiu: „Da, pare. Nu pot să neg percepția. Sunt convins că sunt persoane care pot să facă această conexiune. S-ar putea să sune foarte ciudat. E ca o picanterie și, de obicei, nu intru în zona aceasta. Nu am fost printre favoriții domnului prim-ministru Ponta - mă refer la perioada cât a fost în funcția oficială - și nu am avut o relație. Relația noastră, în mod paradoxal, s-a dezvoltat ulterior. Restul, au fost câteva contacte strict oficiale. L-am apreciat pe domnul Ponta și am acceptat oferta dumnealui pe linie de consiliere, pentru că l-am considerat întotdeauna o persoană inteligentă, l-am văzut ca pe o persoană foarte energică și am apreciat acest lucru în dumnealui, dar asta văzusem și înainte. Ce am văzut după, am văzut o persoană capabilă să-și recunoască greșelile - nu-i fac propagandă, doar vă spun ce m-a determinat - o persoană capabilă să-și recunoască greșelile.

Europa Liberă: Vorbeați mai devreme despre strategia de țară, pe care România nu o are. Niciunul dintre candidații la prezidențiale nu a avut astfel de strategii, nici partidele nu au. Dacă dumneavoastră ați fi desemnat să faceți o strategie de țară, care ar fi principalele trei puncte pe care le-ați enunța. Care ar fi primele trei priorități?

Silviu Predoiu: „Pe prima am enunțat-o deja, deci mi se pare absolut esențială Educația și pe ea aș lucra. Rezultatele nu se vor vedea nici într-o zi, nici în două, nici în trei. Așa cum vorbeam cu cineva, este o așteptare cumva nerealistă. Politicianul când se gândește la strategii, este obligat să gândească în temeni electorali. O strategie, spre exemplu, pe educație, nu se poate face pe termen de 4-5 ani de zile. Necesită mult mai mulți ani. Adică implementarea strategiei, căci strategia se poate face rapid. Eu cred că primul domeniu de interes este Educația. Apoi se poate vorbi despre Sănătate, Infrastructură, Securitate, dar pe primul loc, în mod cert, aș pune Educația.

Europa Liberă: De ce credeți că informațiile pe care le dă România partenerilor din NATO sunt mai prețioase decât alte informații pe care le primește NATO?

Silviu Predoiu: „Vă referiți la colaborarea pe linia serviciilor de informații?”

Europa Liberă: Da.

Silviu Predoiu: „Da, unde într-adevăr România e cotată foarte sus în ierarhia NATO. Nu știu situația actuală, dar atunci când eram în aparat, România era pe locul al doilea în calitate de contributor.”

Europa Liberă: După Statele Unite.

Silviu Predoiu: „Suntem buni, chiar suntem buni: buni pentru NATO. Evident că nu suntem la fel de buni pentru România. Asta e o altă problemă sau așa rezultă din declarațiile politicului nostru. Dar pentru NATO suntem foarte buni, probabil, prin comparație fac și ei evaluarea.”

Europa Liberă: România e bună pentru colectarea informațiilor din Orientul Mijlociu?

Silviu Predoiu: „Serviciile nu caută informații unde cred ele că e nevoie, nici măcar unde sunt evenimente, ci caută informații acolo unde sunt solicitate de beneficiar. Beneficiarul numărul unu întotdeauna este decidentul național și sunt listați beneficiarii serviciilor de informații clar în lege. Și, după aceea, avem și beneficiari prin prisma relațiilor de parteneriat, evident, cu aprobarea decidentului național, CSAT, Consiliul Suprem de Apărare a Țării.

Serviciul este într-adevăr foarte bun la colectat informații de unde este nevoie. Altfel, apar factori de subiectivism, zonă sau altele... Acolo unde este nevoie, acolo acționezi. Un serviciu bun este unul care se poate adapta la mediul și solicitările vizate, nu cel care spune: „eu pot obține informații numai de acolo” sau „numai din IT”, să zicem.”

Europa Liberă: Cum vedeți relația cu Ungaria și influența puternică pe care o exercită actualul executiv de Budapesta în Transilvania și, în special, în comunitatea maghiară?

Silviu Predoiu: „Vorbeați despre strategie. Nu e vorba despre cum văd eu. Ce văd eu este că Ungaria are o strategie foarte clară, nu spun că e greșită. Ei au obiective lor, iar strategia se evaluează raportat la obiective, și nu vreau să vorbesc despre acest lucru. Ei au o strategie, în timp ce noi nu avem nimic sau eu, ca cetățean, nu văd”.

Europa Liberă: Și care ar fi obiectivul, urmând această strategie, care e vizibilă?

Silviu Predoiu: „Ungaria și-a enunțat clar interesul de a menține legătura, de a consolida nația dincolo de frontiere, legăturile economice, culturale și așa mai departe. Totul se întinde atât cât se permite. Noi suntem mai generoși, suntem focalizați pe problemele interne. Ni s-au definit dușmanii...

Încerc să evit orice intrare în zona de politică internă, nu știu dacă am reușit, dar încerc s-o evit pe cât posibil, tocmai pentru că ați menționat și statutul meu de consilier al domnului Ponta, să nu se interpreteze greșit”.

Europa Liberă: Din ce spuneți, rezultă că România este foarte permisivă și că Ungaria ar avea o politică agresivă în această regiune pe care a administrat-o până în 1918.

Silviu Predoiu: „Ceea ce spun eu este că, spre exemplu, ar trebui să observăm că România se află la intersecția intereselor și a politicii externe a trei vectori foarte clari, foarte hotărâți. Unul dintre ei este Ungaria. Sunt, de asememena, Rusia și Turcia. Porțiuni din România au fost de-a lungul timpului parte a imperiilor pe care, cel puțin la nivel spiritual, le promovează liderii acestor state și ar trebui să ne dăm seama ce înseamnă asta și să căutăm: poate e un profit, poate e un lucru rău. Dar, dacă nu facem o evaluare atentă și rapidă, nu știm cum să reacționăm. Căci la noi când spunem atentă înseamnă „haideți să facem un grup de lucru pe vreo patru ani de zile” și la sfârșit se scoate un material de trei pagini sau de trei mii de pagini - e același lucru. Hai să facem o evaluare și să hotărâm ce poziție avem la această intersecție, între atâția lideri puternici. Ne aduce profit - putem să câștigăm? Ne aduce pierderi - în ce formă? Mai ales că între cele trei există, în mod clar, un dialog.”

Europa Liberă: Credeți că cele trei țări pe care le-ați menționat - Ungaria, Turcia și Rusia - ar putea să se pună de acord și în ce privește această regiune și să aibă politici externe comune sau mai mult decât atât?

Silviu Predoiu: „În raport cu regiunea - da. în raport cu România, mi se pare că ne-am crede mult mai importanți decât suntem.”

Europa Liberă: Există politicieni la Budapesta care vorbesc de Ungaria mare și de nenorocirea Trianonului, eveniment pe care îl vor comemora anul viitor. În ce condiții credeți că această idee ar putea deveni politică de stat?

Silviu Predoiu: „Ar trebui să comemorăm și noi Trianonul, ca răspuns. Vorbesc serios. Căci Trianonul a consfințit România în forma asta, în forma mare. Cine spunea asta? Cred că Ungaria spunea. „Pierderea unora - câștigul altora”. De ce nu sărbătorim și noi Trianonul? Oricum, la o sută de ani de la Unire nu prea ne-a ieșit cu sărbătorirea, a trecut cam pe neobservatele. Poate ne iese sărbătorirea aceasta... Știți, există o vorbă: to keep a conversation interesting say a wrong thing. Adică am reușit deja”.

Europa Liberă: Din câte vă uitați, credeți că există agenți străini în presa românească?

Silviu Predoiu: „De ce vreți să mă cert cu cei pe care îi cunosc în presă? Probabil că există și e foarte probabil ca nici măcar să nu fie conștienți de acest lucru. Vă spun prin comparație cu ce urmărea Serviciul. Mediul de presă este un mediu extrem de interesant, pentru că vectorii de presă au acces în foarte multe zone cu ușurință, cu suspiciuni reduse, reușesc să dezvolte contacte în medii care în mod evident sunt interesante pentru serviciile de informații și în care ele intră cu greu. Nimeni nu-și propune să recruteze pe X de la redacția ziarului Y. Nu-ți propui asta. Îți propui să obții informații de la ministrul Z din spațiul W. Atunci când începi să te uiți la ministerul Z ca la deținător de informație, printre persoanele care au acces cu ușurință la deținătorii de informații din minister descoperi și pe corespondentul ziarului cutare, și cutare, și cutare. Deci nu se pleacă de la: „hai să recrutăm pe cineva în presă, ca după aia să-l trimitem undeva”, ci pleci de la mediu, găsești un vector și începi să-l cultivi. De cele mai multe ori, pentru că vorbim de presă, oamenii, chiar dacă nu sunt educați, sunt mult mai abili, au capacitatea de a simți cu mai multă ușurință dincolo de statement-ul de introducere. Apoi, se evită recrutarea explicită. Există situații când o faci, dar, de regulă, se menține relația într-o altă formă.

Europa Liberă: Adică gratis. Ieșiți la cafea cu ziaristul și el vă dă informația fără să-și dea seama.

Silviu Predoiu: „Se vinde mult mai ușor decât ar putea. Adică, din punctul acesta de vedere, jurnalistul ar putea să piardă o oportunitate.

Presupun că există agenți străini în presa românească, nu știu. Sunt convins că SRI-ul știe, dar pentru a ști trebuie să fie prezent și el în mediile de presă, adică ar trebui să ne gândim înainte să țipăm. Poate să fie pentru protecție. E posibil să fie. Nu cunosc, nu știu, nu pot să mă pronunț, dar, printr-o paralelă cu ce făcea Serviciul de Informații Externe în afară, nu văd de ce nu ar fi. Repet: asta nu înseamnă că sunt neapărat conștienți.

Poți să îi folosești pentru că sunt foarte mândri. De câte ori n-ați auzit colegi care spun: „am o relație foarte bună cu consilierul politic de la ambasada cutare și cu băiatul ăla de la multinaționala cutare, și cu un prieten care este la organizația internațională cutare...” Așa afli că un anume jurnalist are contacte în diferite medii. El vorbește despre ce ii spune celălalt. Dacă îl întrebați despre ce vorbește celălalt cu el, ce-l întreabă - s-ar putea să se trezească. Dar asta e doar așa...”

Europa Liberă: Există acuma în discuție politica energetică a România. Cât de important sau grav ar fi ca România să concesioneze sau să lase în mâna unor străini, chinezi de exemplu, un obiectiv strategic, cum e Centrala Nucleară de la Cernavodă?

Silviu Predoiu: „Nu pot să dau răspunsul. Nu cunosc clauzele. Da, evident, la o privire generică așa, spui: „domnule, sunt segmente extrem de importante, care ar trebui să rămână... ” Ar trebui să rămână dacă am ști ce să facem sau am putea să facem ceva cu ele numai noi. Pe de altă parte, aliatul NATO, Ungaria, își propune să construiască o centrală nucleară în colaborare cu Rusia. Și nu am văzut pe cineva care să fie foarte deranjat”.

Europa Liberă: Turcia, cea mai puternică țară NATO după SUA, e într-o situație similară și a cumpărat inclusiv arme sofisticate de la Rusia.

Silviu Predoiu: „Cred că nu trebuie să dramatizăm. Țin minte odată, la noi, la București, erau niște strigăte despre un premier care, la timpul respectiv, luase niște angajamente față de China, în timp ce înalte oficialități chineze erau primite cu toate onorurile la Berlin pentru semnarea unor contracte”.

Europa Liberă: Tot de Ponta e vorba.

Silviu Predoiu: „Ideea este că trebuie să ne hotărâm ce vrem. Fiecare stat are sistemul lui de referință. Ar trebui să găsim un sistem de referință care este reprezentat de strategii naționale pe fiecare domeniu și atunci putem să vorbim”.

Europa Liberă: Dar e adevărat ce spunea un analist de politică intențională american că acolo unde pune China piciorul, Rusia se îndepărtează?

Silviu Predoiu: „Eu am senzația că cele două sunt într-un proces de negocieri acum, adică nu sunt chiar așa poli opuși, nu. N-aș fi tentat să spun că așa este. Mie mi se pare că urmează o perioadă de pragmatism în politica economică internațională. Am văzut o declarație atribuită președintelui Trump care spunea recent: „Nu mă interesează kurzii, mă interesează petrolul lor”. Cred că intrăm într-o zonă în care lumea se va uita după eficiență”.

Europa Liberă: Ați amintit la început despre manipularea alegerilor de către Rusia în Statele Unite. Cât de complicat e să manipulezi alegerile într-o țară, dacă vii din afară?

Silviu Predoiu: „Nu este foarte complicat - și iarăși mă întorc. Ține de nivelul mediu de educație a populației. Dacă reperul este „as seen on TV”... Ați văzut reclamele acelea în care dacă a apărut la televizor un produs - dacă s-a spus la televizor sau dacă ai citit pe internet că este ok, înseamnă că este perfect. Sunt țări în care aceasta este cultura. Este relativ ușor de manipulat, dar există și modalități de educare și de combatere împotriva manipulării”.

Europa Liberă: Când erați în Serviciul de Informații Externe, SIE avea astfel de operațiuni în diferite spații geografice?

Silviu Predoiu: „Haideți să spunem că e un mijloc de muncă și poți să ai ca țintă a manipulării indivizi. Mult mai complicat e să manipulezi un individ ca țintă decât o organizație, un grup, un colectiv sau chiar o țară. Se fac din astea peste tot, adică toată lumea le face. Unii mai cu succes... ne supărăm pe cei care au succes”.

Europa Liberă: În România, cine ar putea face?

Silviu Predoiu: „Vizând populația, cred că ne-ar încurca grozav dacă s-ar băga alții să ne manipuleze, pentru că avem mulți manipulatori loco. Ar putea face oricine știe care sunt tehnicile de manipulare și care ar avea interese vizavi de România - interese de tot felul: economice, politice, mixte”.

Europa Liberă: Merită să faci astfel de manipulări ale alegerilor într-o țară dacă n-ai propriul tău candidat?

Silviu Predoiu: „Nu de candidat ai nevoie, trebuie să ai interese. Trebuie să ai interese serioase. Manipularea este ceva foarte complex. Poți să propui ceva și să manipulezi opinia publică să respingă propunerea. Faci acest lucru, tu ca actor intern, pentru a rămâne cumva cu profitul de a fi făcut propunerea, dar fără răspunderea de a o fi implementat. Am dat un exemplu, dar puteți să vă gândiți la o grămadă de chestiuni, care se întâmplă”.

Europa Liberă: Credeți că marile puteri - China, Rusia - au pârghii pe care se sprijină în politica de la București? Ar fi normal să aibă?

Silviu Predoiu: Marile puteri sunt mari puteri exact pentru acest lucru, pentru că statutul de mare putere nu decurge din suprafața țării. Am tot felul de dezbateri despre confuzia dintre geopolitică, geostrategie și geografie. Nu dimensiunile țării îi dau statutul de mare putere. Sudanul e foarte mare. Nigeria e foarte mare, dar niciuna dintre ele nu e o mare putere. Statutul de mare putere a fost obținut tocmai datorită faptului că au fost capabile să-și creeze pârghii și să-și promoveze corect interesele influențând pe alții. De fapt, asta și este definiția puterii: capacitatea de a influența pe alții în sensul dorit de tine. Această capacitate vine din generarea de pârghii - indiferent care sunt ele și cum sunt. Generarea de pârghii presupune scrupule destul de puține: să te intereseze, așa cum fac serviciile de informații externe, finalitatea. Moralitatea e dată de utilitate și nu utilitatea de moralitate”.

Europa Liberă: Deci au?

Silviu Predoiu: „Deci au, sub diferite forme. Există și un paradox. Există pârghii imaginare. Datorită dezinformării, manipulării pe termen lung, ajungi să crezi că au pârghii, chiar și atunci când nu le au. Se creează legende care sunt mai eficiente decât realitatea câteodată”.

Europa Liberă: Aveți un exemplu?

Silviu Predoiu: „Am, dar n-aș vorbi.”

Europa Liberă: Există statul paralel?

Silviu Predoiu: „Există ca expresie a ineficienței politicianului român. Există ca justificare pentru eșecuri, pentru că, dacă nu le atribui statului paralel, trebuie să ți le asumi tu. Statul paralel înseamnă o recunoaștere - și lumea nu-și dă seama - o recunoaștere explicită, fiindcă se acuză serviciile- a ineficienței actului de control asupra serviciilor secrete. Deci, în momentul în care spui că este stat paralel, degeaba ai comisii de control. Cică: „Au făcut și au dres!” Înseamnă că mediul politic nu e în stare să controleze. Există atâta vreme cât vrem să existe - îmi permiteți să formulez așa - noi ca politic vrem să existe. El nu există cu adevărat.

Au existat câțiva indivizi antrenați împreună și uniți de niște interese. Întotdeauna vor fi asemenea oameni. Puterea lor e dată de slăbiciunea celorlalți. Aici se poate dezvolta tema despre controlul politicului, care acuză tot timpul că serviciile sunt cele care controlează, pentru că nu sunt dispuși să-și asume răspunderea. Spun asta cu toată seriozitatea și îmi asum răspunderea, oricând”.

Europa Liberă: Dar e adevărat că anumite grupări din anumite servicii de informații ar putea să controleze, la un moment dat, politica?

Silviu Predoiu: „Eu nu cred că mai este posibil. Nu mai poți în momentul de astăzi. Pot fi, repet, persoane, grupuri, foarte mici, unite de niște interese, dar nu mai poți să dai ordine. Se vorbește despre statul paralel din 2017, erau atunci 27 de ani de la revoluție. Au rămas câțiva oameni dintre cei vechi. Media de vârstă în servicii e de 30 de ani”.

Europa Liberă: Nu contează vârsta.

Silviu Predoiu: „Ce vreau să zic este că sunt produsul unei alte educații. Nu poți să dai orice fel de ordine. Statul paralel presupune automat încălcarea legii”.

Europa Liberă: Dar serviciile au influență în politică?

Silviu Predoiu: „Au pentru că vrea politicul. Pentru că politicul vine la servicii nu să le ceară, ci să le întrebe ce să facă. Aceasta este problema. Nu spune: „uite ce vreau eu să fac pe spațiul X, în baza informațiilor primite, am ajuns la concluzia că asta trebuie făcut”. Politicianul spune în schimb: „Dar dumneavoastră ce credeți că ar trebui să fac pe spațiul X?” Și în momentul acela, s-au și inversat raporturile”.

Europa Liberă: Și raporturile acestea s-au inversat demult sau tot timpul au fost inversate?

Silviu Predoiu: „Se poate pune o asemenea întrebare, chiar și în formula pe care mi-ați spus-o. Aici apare și o problemă a serviciilor. Poate să fie cineva care să spună: „Îmi pare rău, nu e în competența mea să vă spun aceste lucruri. Eu pot în continuare să vin cu date suplimentare, care să vă ajute să vă fundamentați deciziile”. Sau poate să fie cineva care să spună: „Las' că te învăț eu ce să faci”.”

Europa Liberă: Deci președinții, prim-miniștri, oamenii importanți în stat ar putea să aibă, până la urmă, niște prieteni sau niște persoane din servicii, de la care să primească „sfaturi”.

Silviu Predoiu: „Pentru asta s-au inventat consilierii - nu că sunt eu în calitate de consilier - pentru asta ar trebui să găsească consilieri.”

Europa Liberă: Dar, mai înainte, ați spus că ei vin la servicii tocmai să ceară răspunsuri.

Silviu Predoiu: „Da, au fost foarte multe situații, din păcate. Nu eu o spun, presa a spus despre „petreceri în vie”, despre „discuții în sufragerie”... Nu e nimic imoral în ele. Problema este - ce se întâmplă acolo, ce se discută.”