Scene cutremurătoare s-au petrecut la înmormântarea pictorului Liviu Lăzărescu, unul dintre cei mai apreciaţi artişti plastici români.

Liviu Lăzărescu (1934 – 2021), unul dintre cei mai renumiţi pictori români, a decedat în 25 martie 2021 şi a fost înmormântat în satul său natal, Mărtineşti, însă modul în care s-a desfăşurat înmormântarea i-a lăsat fără cuvinte pe foştii săi apropiaţi, relatează Adevărul .

Istoricul hunedorean Dorin Petresc a relatat, într-o postare pe pagina sa de Facebook, despre cum s-au petrecut lucrurile.

„Domnilor! Datorită unor reguli interpretate inadecvat, vineri, 26 martie 2021, unul dintre cei mai mari pictori români ai României, ilustrul Pictor Liviu Lăzărescu, credincios greco-catolic, portretistul Papei Francisc, a fost inmormantat precum un "borfaş", la Martinesti, jud. Hunedoara, satul său natal! Domnia sa, care suferise prigoana comunistă, în anii 50-60! Vineri, 26 martie 2021, în jurul orei 20.00, trupul său neînsufleţit, introdus intr-un coparseu, a ajuns în satul natal. Primăria a intenţionat să îl expună în căminul cultural, artistul Liviu Lăzărescu fiind cetăţean de onoare al Martinestiului. Dar, având diagnostic de Covid, l-a scos afară. În plină noapte, i-au dus sicriul la cimitir. Cei care veniseră la priveghi au fost opriti la gardul cimitirului. Era după ora 21.00 noaptea. Nu avea nici groapa săpată, acolo unde odihneau bunicii, părinţii şi soţia sa, fiica renumitului istoric Ioan Moga.

Primăria a pus la dispoziţie un excavator, care a săpat o groapă, răscolind pământul cu oseminte, la o adâncime de circa 2 metri. La intunecimea nopţii, precum în comunism, în vitregele împrejurări, Preoţii greco-catolici şi cantorii au fost nevoiţi să îl îngroape, să ţină Prohodul! Din câte am aflat de la unii preoţi, aceştia au apreciat că, în toată pastoraţia lor, nu li s-a întâmplat să fie obligaţi să îngroape un creştin, noaptea. Ruşine vouă, autorităţilor responsabile, pentru că ne-aţi reamintit de vremuri pe care le credeam uitate, de "era" comunistă, când Biserica a fost atât de prigonita (Deşi s-au făcut sesizări telefonice chiar atunci, nu s-a mişcat un deget!)! Pentru că nu ne cinstiţi şi onoraţi valorile!
P.s.:
Chiar dacă suntem în pandemie, demnitatea Omului trebuie respectată, domnilor! Că nu suntem simple obiecte!!!”, a scris Dorin Petresc, pe pagina sa de Facebook.

Şi alţi participanţi la înmormântare şi-au arătat dezamăgirea. Liviu Lăzărescu a fost înmormântat la lumina farurilor de buldozer, scrie Florin Bârcean, fost apropiat al artistului plastic.

„Pictorul muzelor de la Mărtineşti, profesor ”Honoris Causa”, cetăţean de onoare, binecuvântat personal de Papa Francisc, zăcea într-un sicriu, deasupra gropii lui, luminat de un buldoexcavator, aşteptând să fie îngropat de urgenţă, ”până la ora 21”. Fiica lui, care pornise din Franţa, nu era acolo. Trebuia să ajungă a doua zi, la înmormântarea programată oficial. Dar iată că totul a fost dat peste cap de o foaie de drum, un formular tip pe care scria că pacientul a fost infectat cu sars-cov2. Familia nu avea habar de aşa ceva, iar cauzele decesului au fost cu totul altele. În fine, nu are importanţă dacă a avut sau nu, dacă se ştia sau nu, ceea ce rămâne este modul în care am ajuns să ne îngropăm morţii! Ultimul tablou pe care, în acest caz, un mare pictor l-a lăsat pe pământ, sicriul lui, îngopat de urgenţă, la lumina farurilor de buldozer, fără ca toţi cei dragi ai lui să fi fost de faţă”, a scris Florin Bârcean, pe pagina sa de Facebook.

Liviu Lăzărescu s-a născut în 1 aprilie 1934, la Mărtineşti, lângă Orăştie, şi a fost elev al Liceului „Decebal” din Deva.

„Încă din timpul studiilor liceale, a fost prigonit de către comunişti, datorită faptului că tatăl său organizase o celulă de rezistenţă anticomunistă şi era încarcerat la Aiud. Astfel, s-a văzut nevoit să lucreze la Combinatul Siderurgic Hunedoara, până în anul 1956, când era admis la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” Bucureşti, în clasa marelui Profesor Corneliu Baba, căruia i-a şi devenit discipol, asistent şi prieten de o viaţă. După absolvirea facultăţii, începând cu anul 1963 şi până în 2007, timp de 44 de ani, a îndrumat tot atâtea generaţii de tinere talente, la catedra Secţiei de Pictură a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” Bucureşti, parcurgând toate treptele didactice universitare, de la Preparator şi până „Profesor Honoris Causa”.

A elaborat şi introdus în planul de învăţământ universitar nu mai puţin de 4 cursuri, a ilustrat o prodigioasă activitate ştiinţifică, prin publicarea unor cărţi din domeniul artei (manuale după care se învaţă şi astăzi), articole, eseuri, recenzii şi prefeţe în reviste de specialitate, dar şi pe lungimile de undă ale „Radio România”. Inconfundabilele lucrări picturale ale Maestrului Liviu Lăzărescu sunt cunoscute şi apreciate, atât în ţară, cât şi peste hotare, graţie multiplelor expoziţii”, scria istoricul Dorin Petresc, în publicaţia replicahd.ro

Liviu Lăzărescu a fost membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi a fost distins cu „Ordinul Meritul Cultural”, „Ordinul Meritul pentru Învăţământ”, „Profesor Honoris Causa” al Academiei Naţionale de Arte Bucureşti, „Titulis Honoris Equitum” al Ordinului Ecumenic al Cavalerilor Templieri „Sancta Cruce”, „Cetăţean de Onoare” al Comunei Mărtineşti şi „Cetăţean de Onoare” al municipiului Deva.

Distribuie Distribuie Comentarii