Casa cărămizie, cu două etaje, de pe Strada Ștefan cel Mare nr 38, este acum închisă. Numai banda cu „trecerea oprită” îți aduce aminte că aici a fost unul dintre „azilele groazei”.
Numele, „Casa Sfântul Gabriel cel Viteaz”, contrastează puternic cu relele tratamente la care erau supuși cei pe care personalul ar fi trebuit să-i îngrijească.
Ne iese în cale un domn care își face alergarea de dimineață. Aflăm că stă la patru case distanță, dar că el nici nu știa că acolo e un azil.
„Eu mă plimb zilnic pe aici, dar într-un an și jumătate nu am văzut pe nimeni”, continuă bărbatul care subliniază un aspect important, ce arată cum a putut fi păstrat secretul ororilor de dincolo de porțile vilei atâta vreme.
„Niciodată nu au avut niciun panou la poartă, nu scrie cămin de bătrâni. Mai sunt alte cămine în Voluntari unde scria. Eu nu am văzut pe nimeni ieșind la poartă, nici cerșind”, spune domnul cu tricou roz, care vrea să rămână anomin.
Vizavi de casă e o cafenea care ține toată ziua poarta închisă. Nici aici, nimeni nu a auzit, nimeni nu a văzut.
Ospătărița de serviciu spune că ea habar nu are despre ce se întâmpla peste drum. A văzut câțiva tineri, adolescenți, în curtea vecină, dar nici nu și-a dat seama că acolo ar fi un azil.
„Eu vin în fiecare zi la muncă, dar nu am auzit niciodată nimic. Săptămâna trecută când am venit la muncă am găsit strada blocată de salvări și atunci am aflat mai multe”, spune femeia care nu vrea să vorbească mai mult.
Este o „tăcere apăsătoare” printre localnicii din Voluntari. Nici măcar acum, după descinderile DIICOT și zecile de anchete, oamenii nu vorbesc deschis și nici nu vor să li se știe numele ori să li se vadă chipul.
„Toată lumea știa ce se întâmplă”
La câteva străzi distanță, pe Camil Petrescu nr. 5-7, e cealaltă „casă a groazei” din Voluntari. O casă albă, îngusta și înaltă, cu niște piloni care susțin balcoanele. Acum e închisă. Două cărucioare pentru oameni invalizi sunt singurele semne că aici a fost un azil.
Peste drum de casă, o doamnă în vârstă iese să vadă cine e pe stradă de latră câinii. Femeia ne spune că știa că acolo sunt oameni în vârstă, dar nu vrea să vorbească nici ea mai mult.
La o casă distanță locuiește un fost atlet național- Carol Corbu- pe care l-am găsit măturând curtea. Spune că în ultimele zile a citit tot despre ce se întâmpla la doi pași de el.
„Am văzut și eu acum ce au făcut. Unii erau liniștiți, se plimbau prin curte. Alții stăteau la poartă și cereau un leu, doi leu”, spune Carol Corbu.
Doamna Rodica, vecina din capătul străzii, îi ajuta zilnic pe bolnavii de la azil. Le dădea de mâncare la gard.
„Știau când vin de unde vin și mă așteptau la gard. Conducerea nu le dădea voie să ia mâncare. Îi alerga, țipa la ei, mai ales bucătăreasa ăia.”
Își aduce aminte că la gard erau numai bătrâni, pe cei tineri, cu dizabilități, nu îi lăsau la poartă. Femeia nu crede că nu știa nimeni, așa cum declară acum și primarul Florentin Pandele și soția lui.
„Toată lumea știa ce se întâmplă. Pandele, cu Firea, stau imediat aici după colț. De la pădure, prima stradă pe stânga ... ei stau acolo”, indică direcția doamna Rodica.
„Nu îmi spuneți mie că nu știau. Mai ales, susține vecina, că proprietarul e prieten la cataramă cu el.”
Femeia speră că cei care au chinuit oamenii vulnerabili pe care ea îi vedea la gard să fie pedepsiți.
„Erau atât de slabi de nu vă imaginați! Plângeați lângă ei! Când erau la poartă și începeau «Dă-mi și mie un covrig că nu mai pot de foame!». Ți se rupea sufletul când îi vedeai”, conchide femeia.
De la primărie niciun răspuns
Reporterii Europa Liberă au mers la Primăria Voluntari să vorbească cu primarul sau cu un oficial din instituție. Nimeni nu a vrut să stea de vorbă cu presa.
După ce am așteptat o oră pentru a fi primiți de viceprimar, acesta ne-a transmis prin „doamna Raluca” faptul că nu mai dă declarații, dar să îi punem întrebări la adresa de mail primaria-voluntari@primaria-voluntari.ro .
Casa din Afumați nu avea autorizație de funcționare
De la Voluntari am mers la Afumați, unde funcționa Casa Armonia. În comună, funcționează alte trei case de bătrâni, dintre care una este situată chiar vizavi de cimitir.
Casa Armonia e situată printre depozitele de materiale din complexul Doraly. Fără vreun panou sau semn că ar exista vreun astfel de stabiliment. Nici localnici nu știu bine unde e situată.
Primarul comunei, Gabriel Dumănică, știa de căminul care funcționa în localitatea condusă de el, dar spune că „era un punct de lucru” fără autorizație.
„Referitor la acest cămin - Armonia, sau cum îi mai spune, s-a colaborat destul de prost”, susține primarul.
„Din partea noastră, primăria nu a emis autorizație de funcționare în acel spațiu. Pentru că necesită mai multe avize, de la ISU, de la DSP, DSV, Enel. Ei nu au luat aceste avize, drept pentru care nu au primit autorizație de funcționare.”
Întrebat dacă știa câți oameni trăiau acolo și dacă primăria a făcut vreun control, edilul spune că nu, pentru că „știți că se ocupă alte instituții”.
„Nu am avut o reclamație referitor la imaginile care s-au văzut în media și ceea ce a ieșit acum la iveală”, a spus Gabriel Dumănică.
Primarul spune că nici nu știe de când funcționa căminul Armonia.
„Sunt înscrieri la alte instituții, de unde primesc acele subvenții”, se apără primarul, dând din umeri.
