Cutremurați-vă români! Experimentul Piteşti, varianta 2017. 4.000 de oameni au luat parte, ieri, la un miting pro-guvern, în centrul Piteştiului. Organizatorii, membri importanţi ai PSD Argeş, au spus că a fost doar un exerciţiu şi că ar putea replica la scară mult mai mare un miting la Bucureşti, în care să ceară demisia preşedintelui Iohannis. Grație ziarului  Adevărul, care a fost la fața locului și a filmat, avem acest document care dă fiori...

Într-o zi care în cultura religioasă a ţării noastre poartă numele de „sâmbăta morţilor“, într-o piaţă botezată după numele unui criminal al Revoluţiei din 1989 (Vasile Milea, ministru al Apărării în timpul represiunii de la Timişoara şi Bucureşti), 4.000 de PSD-işti s-au adunat pentru a striga „Sus Guvernul“, „Jos Preşedintele“. Timp de o oră, centrul Piteştiului a răsunat de cântece patriotice şi de discursuri pline de patos.

„Să ne lase în Parlament să ne facem treabă! Să nu ne mai bage la puşcărie unul câte unul!“ a urlat în microfon deputatul Cătălin Rădulescu, condamnat deja definitiv (cu suspendare) pentru fapte de corupţie.

S-a strigat „PSD, PSD / România-i roşie/ Glorie!“ şi „Trăiască PSD! Uraaaa!“. La final s-a făcut o horă mare, românească. „Iohannis nu ştie nici hora!“, a strigat cineva. Când hora s-a spart, argeşenii au plecat acasă vorbind între ei despre: Soros, Iohannis – piromanul şi despre spălaţii pe creier din Piaţa Victoriei.

Nivelul de ură atins în aceste zile între contestatarii şi susţinătorii guvernului reînvie ecouri de tristă amintire. Piteştiul a redevenit, ieri, pentru câteva minute, locul în care victimele se transformă în călăi, printr-o falsificare flagrantă a realităţii. Despre victime e vorba în reportajul video de mai jos. 4.000 de victime s-au prins într-o horă a unirii, răspândind în aer un aspru miros de sărăcie, umilinţă şi neputinţă. La final au strigat din nou înfiorătorul cuvânt „Glorie!“. Vizionare plăcută! Genul programului: tragedie.

 Fenomenul Pitești

”Fenomenul Pitești” a reprezentat un experiment de reeducare ce consta în distrugerea psihică a individului. Această „operațiune” a început în 1949, la închisoarea de la Pitești. Securitatea a pus la cale un plan pentru lichidarea rezistenței morale a deținuților politici, după modelul lui Anton Makarenko. Experimentul a încetat în anul 1952.

Acest plan presupunea reeducarea tuturor opozanților politici în spiritul comunist, prin ștergerea vechii identități a fiecăruia și înlocuirea ei cu una nouă, tipic bolșevică. Deținutul nu trebuia să se „vindece” după eliberare, urmând a-și însuși un comportament comunist. Planul va fi posibil doar cu ajutorul torturii neîntrerupte și a sistemului torționar, când cel ce tortura stătea în aceeași celulă cu victima, până la îndeplinirea obiectivului propus. Suferința continuă făcea ca deținutul să își piardă personalitatea și demnitatea umană, ajungând la slăbiciune interioară, fapt ce favoriza implementarea în psihicul deținutului a unei conştiinţe sociale tipic comunistă. Astfel, tortura deţinuţilor era un mijloc, și nu un scop. Prin denunțare, datorită torturii neîntrerupte, cei chinuiți ofereau și numele altor așa-ziși „colaboratori” ai fostelor partide, mai ales ai Gărzii de Fier. Astfel, cei denunțați erau arestați la rândul lor de către Securitate și trimiși la Pitești, pentru reeducare. O parte din deținuți, deveneau din victime „călăi” (torționari).

În acea perioadă, șeful Securității era cunoscutul Nikolski, acesta fiind sprijinit de colonelul Dulgheru și colonelul Sepeanu. La penitenciarul din Pitești, director era căpitanul Dumitrescu Alexandru. Acesta va fi transferat la închisoarea de la Mărgineni imediat după ce va lua sfârșit experimentul de la Pitești. Mâna dreaptă a căpitanului Dumitrescu era locotenentul Marina, un comunist convins ce împărtășea idei anticreștine. Printre gardieni, care la rândul lor fuseseră foști deținuți, cel mai de seamă a fost Eugen Țurcanu. Acesta a făcut parte din Frățiile de Cruce ale legionarilor, în perioada anilor 1940-1941, urmând a părăsi Mișcarea Legionară după rebeliunea din ianuarie 1941 și a se înscrie în Partidul Comunist Român. Mai târziu, Țurcanu va deveni membru în Biroul Județean de Partid din Iași. SURSA:  Historia.ro

Distribuie Distribuie Comentarii