Microbuzul rulează printr-o ceață densă, câmpurile din jur abia se mai disting în cataracta vaporilor. Aproape că nu știi exact în ce an te afli: într-o fotografie din 1980 sau în 2019. Din când în când, ruina câte unui complex industrial oltenesc își arată stafia prin ceață, iar cerul plumburiu aflat atât de aproape de pământ pare un front atmosferic cecen. Suntem într-un pol al sărăciei din România, dar culmea, cu cât te apropii de Caracal ai parte de porțiuni de șosea ca-n palmă, aproape nefirești, o halucinație rezonabilă de Master Plan.

Șoseaua o cotește pe un drum flancat de vegetații uscate, mustind de umezeală. Ne îndreptăm spre cea mai mare investiție a SUA în Europa după Războiul Rece: Baza Militară 99 de la Deveselu. Ambasada SUA la București a organizat un eveniment informativ la care vor participa toți ambasadorii NATO acreditați în România. Scopul este acela de a prezenta infrastructura, atmosfera cazonă și, per total, semnificația de securitate a scutului antirachetă de la Deveselu.

După controlul de rigoare la poarta principală, suntem duși cu o dubă a bazei spre sala de ședințe. De jur împrejur se întinde un teritoriu vast de 900 de hectare, împărțit în două sectoare mari – cel românesc (Baza Militară 99) și cel american (Naval Support Facility). Patrule ale poliției militare sunt la fiecare check point: niște băieți înarmați, cu body cam-uri pe căști și veste de kevlar, câte doi soldați, stând de-a dreapta și de-a stânga unui jeep cu girofarurile pornite, desprinși parcă din Counter-Strike.

Baza Deveselu ocupă fostul aerodrom de MIG-15 al Armatei Române, deschis în 1952, un fascicul din istoria aviației române. Plăcile de beton ale fostei piste sunt la locul lor, străpunse ici, colo de pămătufuri de iarbă, într-un efect de timp suspendat. Vechile clădiri sunt încă în picioare, cu pereți zdraveni, modernizate discret odată cu noua identitate a locului. Totul degajă o ordine la milimetru. Iar hangarele – survolate de rândunele, stoluri întregi -, cu bolta lor somptuoasă, de edificiu bizantin, sunt adevărate bijuterii de arhitectură militară.

Ce este Deveselu

Foto: Ambasada SUA în România

În sala de ședințe, dominată pe zidurile albe de tablouri înrămate reprezentându-i pe Al. I. Cuza, Mihai Viteazu, Ștefan cel Mare, Regele Ferdinand, la o masă lungă la care stau așezați cei 20 de ambasadori NATO, fiecare responsabil militar își prezintă sectorul, dotările și ierarhia. Pe perete rulează powerpoint-uri. Scheme, cifre, statistici, acronime. Lingvistic, o bază militară este o arheologie a codurilor.

Chiar dacă nimeni nu o spune răspicat, se simte în aer adevăratul motiv pentru organizarea acestei vizite: un mesaj de unitate pe care SUA vor să îl transmită în apropierea Summitului NATO de la Londra din luna decembrie, mai ales pe fondul afirmației iconoclaste a lui Emmanuel Macron despre „moartea cerebrală” a Alianței.

Sectorul românesc este condus de colonelul Răzvan-Gabriel Brătulescu, un tip înalt, solid și sobru, iar cel american de căpitanul Jackie Knick (commanding officer al Naval Support Facility), specialist în arme strategice, și de comandantul John E. Fitzpatrick (prospective commanding officer U.S. Aegis Ashore Missile Defense System).

• Baza Militară 99 asigură securitatea perimetrului exterior al Naval Suuport Facility;
• Naval Support Facility asigură securitatea, logistica și infrastructura pentru sistemul Aegis Ashore;
• Aegis Ashore Missile Defense System asigură capacitatea defensivă în fața rachetelor balistice, furnizând scut aproape în întregime pentru sudul și vestul Europei.

Deveselu are cel mai modern sistem de monitorizare din România. Paza se face prin patrule interconectate formate din polițiile militare române și americane. Sunt 500 de soldați români și 250 americani. Săptămânal au loc exerciții de interoperabilitate cu pompierii din Caracal, în caz de incendiu. Clima secetoasă a zonei crește vara pericolul incendiilor de vegetație. Pe scurt, decorul nu este deloc bucolic, natura este aici un inamic imprevizibil. De asemenea, terenurile din jur nu pot fi exploatate agricol, evident, din rațiuni de securitate. Pe o rază de 35 de kilometri, construcțiile înalte sunt interzise, iar vânătorii nu trebuie să se apropie de bază la o distanță mai mică de 5 kilometri.

Firește, există o frustrare în rândul sătenilor legată de acest „embargo agricol”, însă militarii caută să se recompenseze prin implicare în viața comunității, de la acțiuni de filantropie și până la renovări de școli și grădinițe.

Probabil că a circulat un zvon în rândul localnicilor, căci colonelul Brătulescu ține să-i asigure pe oameni că baza militară nu implică niciun risc de radiații. Singura primejdie „operațională”, în cel mai negru scenariu, ar fi o combustie a combustibilului la momentul lansării unei rachete de interceptare.

SM-3 B1: numele rachetei de interceptare integrată în scutul de la Deveselu, care este 100% funcțional. Baza are un arsenal de 24 de rachete, dintre care 12 vor trece în 2020 printr-un upgrade. Adică, vor deveni SM-3 IIA.

Cum funcționează scutul? Racheta este declanșată de la centrul de comandă, inima sistemului Aegis Ashore, și, în baza datelor furnizate de radare, proiectilul pornește în interceptarea țintei balistice, distrugând-o cât este încă în aer. SM-3 B1 nu este dotată cu focoasă, nu are capacitate ofensivă, ci este proiectată pentru „contact kinetic”, „skin on skin” („piele pe piele”), după cum subliniază  comandantul John E. Fitzpatrick, care cunoaște Aegis-ul ca propriile-i buzunare.

1 miliard de dolari

Foto: Ambasada SUA în România

Totul se află sub controlul NATO. Cât privește banii, fortăreața Deveselu înseamnă o investiție de 1 miliard de dolari.

În răstimpuri, în sală se repetă mantra adresată rușilor: Deveselu este pur defensiv, Deveselu este pur defensiv, Deveselu este pur defensiv. Nu același lucru îl poate susține și Rusia despre „stupul” Iskander M, cu capacitate nucleară, proțăpit în Peninsula Crimeea, la un fel de aruncătură de băț de litoralul românesc.

După acest briefing și o scurtă prezentare a unor elemente de tehnică militară, urmează vizita în sectorul american.

Unitățile americane par „clădiri-la-minut”, structuri Lego, minimalismul e la el acasă, ai senzația că le poți demonta și remonta într-o clipită. Totuși, de ce ai noștri au ales să păstreze în picioare clădirile din 1952? Sunt lăsate ca un muzeu viu în memoria celor 22 de piloți care și-au pierdut viața aici în urmă cu decenii și, totodată, pentru a nu-i bulversa emoțional pe foștii piloți, bătrâni acum, care mai vizitează ocazional baza în căutarea tinereții pierdute, ne-a explicat colonelul Brătulescu.  

În sala de mese, reproducând o cantină tipic americană, tronează pe un raft o plasmă pe care rulează sportul sfânt al yankeilor: un meci psihedelic din NBA.

Doar televiziunile au acces în centrul de comandă. Așa că rămân afară și filmez de la distanță cel mai celebru detaliu apărut în presă de la Deveselu, ca un graffiti Banksy al NATO în Europa de Est.

Începe să adie un vânt slab, dar în jur este o liniște deplină. Niciun sunet de ciocan, niciun zgomot de bormașină, nimic, doar o liniaritate a surdinei, doar un calm de capăt de lume.

În tot acest timp, NATO se pregătește de extinderea în spațiul cosmic, iar la o distanță de peste 1.700 de kilometri, la Moscova poate că Vladimir Putin tocmai sparge între măsele un cub de gheață. SURSA:  Universul.net

Distribuie Distribuie Comentarii