Obiectul de aproximativ două kilograme, descoperit în urmă cu aproape 50 de ani a devenit sursă de teorii pentru cei pasionaţi de obiecte misterioase pe care le atribuie unor civilizaţii extraterestre care au vizitat pământul în urmă cu mii de ani. Cercetările ulterioare au arătat că obiectul ce seamănă cu un călcâi sau o cupă de excavaj este un aliaj compus din 90% aluminiu, staniu şi alte 11 materiale.

Emisiunea de la postul History poate fi urmărită marţi, 4 ianuarie 2022, de la ora 22.00

În urmă cu 48 de ani, munictorii au scos de la peste 10 metri adâncime, trei corpuri, dintre care două erau asemănătoare, iar unul diferit. Chemat la faţa locului, un specialist a identificat două corpuri ca fiind fosile, iar al treilea ceva ce semăna cu un topor din metal. Obiectele au fost duse la Cluj-Napoca pentru a fi analizate amănunţit. Specialiştii din Cluj au identificat două fragmente de os din scheletul unui mastodont, dar nu au putut identifica ce reprezintă a treia piesă în greutate de aproximativ 2 kilograme.

„Obiectul, lung de circa 20 de centimetri, lat de circa 12,5 cm şi gros de 7 cm, prezenta două goluri cilindrice, de diametre diferite, practicate astfel încât golul cu secţiunea mai redusă penetra către baza celuilalt, perpendicular. Golul cu diametrul mai mare prezenta în plus o ovalizare a părţii sale inferioare, efect ce părea a fi produs de un ax cu capul rotunjit, cu care s-ar fi asamblat.

Pe suprafaţa sa inferioară cât şi lateral, obiectul prezenta urme ale unor lovituri repetate, dintre care unele au fost puternice. Toate detaliile remarcate sugerau faptul că piesa a facut parte cândva dintr-un ansamblu funcţional şi că a fost pierdută dintr-un motiv oarecare, în albia de atunci a raului“, a scris inginerul Florin Gheorghiţă, în cartea „Enigme in Galaxie“, apărută în anul 1983.

Cercetările efectuate la Cluj au indicat că oasele găsite au aparţinut unui rinocer păros, animal care a trăit între perioadă cuprinsă între 10.000 de ani şi 80.000 de ani în urmă. Problemele au apărut atunci când s-a încercat datarea călcâiului de aluminiu.

„Repetatele analize metalografice aveau să ridice semne de întrebare şi mai mari. Astfel, din buletinul emis de centrul de cercetări ICPMMN (Măgurele) rezulta că metalul din care fusese realizată piesa era de fapt un aliaj complex, format din 12 elemente diverse, între care elementul principal, era aluminiul, în proporţie de circa 80%. Deci, piesa respectivă este un aliaj din aluminiu! Un aspect cu totul neobişnuit era existenţa unui strat anormal de oxid de aluminiu pe întrega suprafaţă a obiectului.

Este ştiut faptul că acest metal se oxidează foarte greu în profunzime, în mod uzual acoperindu-se cu un strat superficial de oxid protector care limitează pătrunderea fenomenului de oxidare în masa metalului. Explicaţia cea mai plauzibilă pare a fi şi din acest punct de vedere, vechimea foarte mare a obiectului... Dar aluminiul a fost descoperit în laborator în anul 1825 de catre Oersted, şi producerea sa pe cale industrială a început abia în 1883... Într-un secol era practic imposibil sa se produca un strat de oxid atât de gros”, afirmă autorul Florin Gheorghiţa.

Nimeni nu a putut să identifice obiectul sau să-i găsească vreo asemănare cu un produs al omului. Excepţie a făcut un specialist în tehnica aviatică ce a sugerat că obiectul ar putea fi talpa unuia dintre suporţii de aterizare, de la un aparat de zbor nu prea mare, care în coborâre, se aşeaza lent pe sol. O mostră din obiect a fost analizată în Elveţia, unde s-au confirmat rezultatele buletinului de la Măgurele. Unii specialiştii au spus că ar avea o vechime de 250.000 de ani. Rezultatele analizelor efectuate indică faptul că obiectul ar avea între 400 de ani şi 80.000 de ani. „Călcâiul“ de la Aiud este în custodia Muzeului de Istorie din Cluj-Napoca.