Atâta timp cât nu vedem banul care circulă din mâna Rusiei în mâna unor actori din România, nu putem să vorbim despre o interferență electorală care poate fi cuantificabilă sau comparabilă, scrie spotmedia.ro .

Și atunci întotdeauna este riscul că suntem idioții utili ai Rusiei, care nu a investit foarte mult, explică expertul în securitate Iulia Joja.

Iulia Joja este profesor adjunct la Universitatea Georgetown și cercetătoare la Middle East Institute, specializată în securitatea europeană și a Mării Negre.

Iulia Joja, suntem la capătul unei crize politice din România sau în mijlocul unei crize de legitimitate din România. Nu știu exact cum ar fi mai potrivit. Cert e că am avut un document SIE în CSAT, care a nominalizat în mod expres Rusia, amestecându-se în alegerile din România. Cum se văd lucrurile astea de la Washington? Pentru că am avut foarte multe declarații dinspre Departamentul de Stat, dinspre diverși membri ai Senatului american.

În primul rând că nominalizează Rusia într-un singur paragraf, acel document în care vorbește despre mood-ul din România, un termen ușor englezesc și vorbește despre Rusia și alți asemănători actori statali, deci foarte vag, care acordă mai multă atenție României, ceea ce este un lucru absolut normal, având în vedere că România are graniță cu Ucraina, că în Ucraina este cel mai mare război din Europa din ultimii 70 de ani.

Deci în acel document nu ni se spune nimic nou, ar fi fost ciudat să fie diferit. Dacă ne uităm cu atenție pe aceste documente, vedem că dovezile cu privire la Rusia sunt extrem, extrem de limitate.

Și aș mai recomanda în acest context să comparăm cu ceva care s-a întâmplat aproape în același timp, și anume interferența electorală a Rusiei în Republica Moldova, din care a ieșit un raport excelent al serviciilor moldovenești SIS și unde este documentată interferența electorală a Rusiei.

Cu alte cuvinte, atâta timp cât nu vedem banul care circulă din mâna Rusiei în mâna unor actori din România, nu putem să vorbim despre o interferență electorală care poate fi cu cuantificabilă sau comparabilă. Și atunci se creează următoarea problemă: pe parcursul ultimului deceniu aproximativ, în Occident și aș număra aici din Georgia până la Washington, majoritatea alegerilor s-au terminat cu un nivel crescut de interferență a Rusiei și nu numai.

În 2016, când a început nebunia cu alegerile din Statele Unite, asta a rezultat într-un raport de peste 1.000 de pagini.

Cu câteva săptămâni înainte de alegerile din România, administrația Biden a făcut niște avertizări cu privire la încercările de interferență ale Rusiei, Chinei și Iranului în Statele Unite. Și eu îmi amintesc cum eram la o televiziune românească, care era aici în contextul alegerilor și vorbeam despre avertizările cu privire la bombe din partea Rusiei, deci cu nume și prenume în statul american Georgia.

Asta înseamnă că în cazul României, în ceea ce privește interferența electorală a Rusiei, avem foarte, foarte puțin în comparație cu alte state. Asta nu înseamnă că nu există. Și dacă ne uităm la cifre, vedem că vorbim de câteva sute de mii sau de câteva milioane, ceea ce nu este mult deloc.

Dar din nou, dacă ar fi să comparăm, având în vedere că în Republica Moldova, un stat mult mai mic, un stat mult mai sărac, conform afirmațiilor Guvernului, doar în 2024 Rusia a investit peste 100 de milioane de euro.

Am văzut în primele zile după știrile din jurul Curții Constituționale, a desecretizărilor din CSAT, am văzut titluri în presa internațională, dar să nu uităm că numai astă-vară, de exemplu, BBC arăta inundațiile care veneau dinspre Dunăre și, în loc de România, arăta Bulgaria. Deci și aici, în presa internațională, uneori ne grăbim, nu sunt cunoștințe foarte ample cu privire la România. Și atunci, dacă e să trag o concluzie cu privire la România, nu pot să spun foarte multe cu privire la interferența Rusiei.

Dar în ceea ce privește democrația României, modul în care este tratat votul meu și al dumneavoastră, modul în care acționează instituțiile și modul în care abordează instituțiile care au discutat despre această problemă este extrem de problematic pentru mine, ca cetățean care votează.

Nici pentru Rusia rezultatul nu e foarte prost, pentru că, în fond și la urma urmei, Rusia urmărește să discrediteze un proces electoral. Deci fie că a băgat bani, fie că nu, fie că banii sunt mulți, fie că nu, Rusia pare a fi câștigat ceva din toată această poveste. De altfel, l-am auzit și pe Putin pentru prima dată ironizând România. Știm că Putin nu vorbește așa pur și simplu despre un lucru, fără să vrea să transmită cumva și un mesaj.

Da, foarte des Rusia are un buget foarte mic pentru obiectivele pe care le are, în comparație cu ce avem noi în Occident. Și atunci întotdeauna este riscul că suntem idioții utili ai Rusiei, care nu a investit foarte mult.

Dacă a investit câteva sute de mii și am putea să dovedim acest lucru, asta ar fi o nimica toată în comparație cu Republica Moldova. Și atunci riscăm cu această atitudine cu privire la democrația României, cu privire la votul românului, să fim idioții utili ai Rusiei, fără ca aceasta să fi investit prea mult efort în asta.

În Republica Moldova rezultatul a fost nul pentru Rusia, în România, că a vrut vreun actor statal extern sau nu, a ieșit cum mai bine pentru familia autocraților, de altminteri. L-am auzit pe Viktor Orban vorbind și el despre situația din România, despre o operațiune cu repetiție pentru Occident, spunea el.

Eu, dacă e să-mi pun problema cu privire la interferența posibilă a Rusiei în securitatea națională a României, nu am dovezi și nu am cifre suficiente pentru a mă uita la acest spectacol ieftin pe care ni l-au livrat la București, dar mă uit mai degrabă la ultima vizită a lui Viktor Orban la București, când s-a întâlnit cu omologul său Marcel Ciolacu, în contextul acelui contract.

Nu pot aici decât să recomand raportul și studiul colegei mele Otilia Nuțu și în general societatea civilă care se uită cu atenție la aceste lucruri a fost de mare folos și a jucat un rol esențial și în procesarea informațiilor cu privire la ce s-a întâmplat în alegeri.

Dar acum, revenind la Rusia, vorbim de contracte de sute de milioane. Aici trebuie să fim atenți. Unde este banul, acolo este Rusia, contracte care sigur nu sunt cu o companie rusească, dar care au trimitere directă la legături extrem de strânse între Rusia și Ungaria, interese comune cu privire la energie, contracte care ar putea să ne aducă în situația în care România contribuie în mod negativ la securitatea energetică a Europei, nu în mod pozitiv, și în care România ar putea să devină dependentă de Rusia și să își crească consumul substanţial, aproximativ 30% de gaz, în contextul în care în Europa încercăm să reducem consumul de gaz. Deci acolo unde sunt banii grei și acolo unde este Ungaria, eu îmi fac mult mai multe griji cu privire la capacitatea Rusiei de a ne exploata vulnerabilitățile.

Am văzut că e și o mare concurență acum, cine va fi mai mult pe placul lui Trump? Sigur îl avem pe fostul, pe candidatul Călin Georgescu, încă e candidat, tot timpul vorbind despre cum va veni Donald Trump la putere și lucrurile se vor schimba și în România. L-am auzit și pe premierul Ciolacu vorbind despre planul de pace al lui Donald Trump și de faptul că de acum trebuie să milităm pentru pace. Se va schimba ceva dramatic și în ecuația politică din România, pentru că vom avea alegeri prezidențiale după ce va începe administrația Trump?

E foarte greu să spun cum va fi, pentru că domnul Ciolacu se pare că nu va fi candidat și după eșecul din primul tur, nici nu ar fi recomandabil, dar va continua să fie premierul României.

Despre planul de pace al lui Donald Trump în acest moment nu știm foarte multe, deci sfatul meu ar fi să nu ne avântăm în afirmații.

Donald Trump a afirmat într-un anumit context că va rezolva criza în 24 de ore, în 48 de ore. Între timp, a fost la Notre Dame în Paris și a spus că va fi un pic mai greu decât și-ar fi imaginat.

Poate că nu ar fi trebuit să întoarcem pe toate planurile o afirmație oarecum aleatorie, așa cum a recunoscut Trump, cu privire la planul său. În acest moment vorbim despre diferite planuri vehiculate de diferiți apropiați ai administrației, unii numiți în anumite poziții din administrație, nominalizați, alții nu.

Este un lucru ce își dorește Donald Trump și este alt lucru ce poate să obțină Donald Trump și pentru mine, aici, și pentru noi, în Europa și în spațiul transatlantic, cel mai important ar trebui să fie securitatea Europei și securitatea spațiului nord-atlantic.

În acest context, nici măcar nu putem să vorbim și nici Donald Trump nu o face, despre un plan de pace permanent, un tratat de pace care să poată fi obținut în acest format de negocieri de ambele părți și care să fie în interesul nostru, al NATO, al spațiului occidental, al spațiului transatlantic.

Vorbim despre niște discuții temporare. Deci știu că sună bine și cu toții, până la urmă, ne dorim pace, însă trebuie să înțelegem lecțiile pe care ni le servește Rusia în față, faptul că am avut negocieri pentru pace în 2014 și în 2015, faptul că am așezat înainte la masă victima, Ucraina, și agresorul, Rusia, și că acest lucru a dus nu numai la mai multă instabilitate, dar la un cost enorm atât pentru Ucraina, cât și pentru noi, din buzunarul nostru.

Noi acum plătim costul pentru greșelile pe care le-am făcut în 2014, așezând la masă Ucraina, căreia nu i-am oferit suficient ajutor cu Rusia, agresorul, mințindu-ne că așa vom crea stabilitate și securitate europeană.

Și atunci astea sunt elementele la care trebuie să ne uităm, cu foarte mult calm și pragmatism. Deși este dificil pentru următoarele luni, nu am oferit suficiente resurse pentru a putea așeza la masă Ucraina și Rusia cu un rezultat posibil care să fie în interesul securității europene.

Am văzut că au fost mai multe întâlniri între șefi de stat, șefi din Uniunea Europeană și din NATO, inclusiv cu Mark Rutte. România a lipsit. A lipsit și ca urmare a acestor crize succesive, de legitimitate? Pentru că, indiferent ce s-a întâmplat la București, s-a creat cumva o vulnerabilitate și pentru NATO.

Da, însă, să nu ne amăgim, România lui Iohannis nu a fost invitată la masa greilor niciodată, în cei 10 ani. La acea întâlnire au luat parte Germania, Franța, Polonia.

Sigur că România este următorul stat, ca dimensiune, pe flancul estic, dar nu a existat niciodată în acești 10 ani un astfel de format în care să fie invitată România.

De ce? Pentru că România lui Iohannis și președintele Iohannis și guvernele din timpul acestui război nu au făcut suficient pentru Ucraina și pentru securitatea europeană, pentru a fi invitată la masa de negocieri. Așa cum și Italia, care are mult mai multe resurse, este un stat mai mare demografic, economic, nu este invitat, pentru că nu face suficient. Deci trebuie să avem în vedere și acest lucru.

Și eu mi-aș dori ca România să joace un rol mai important în sprijinirea Ucrainei și pentru securitatea europeană, care este securitatea României. Și pentru că am promis, și pentru că este în interesul național să devenim furnizor de securitate, așa scrie în toate strategiile de securitate națională din ultimele două decenii, aproximativ, este în interesul național să stabilizăm această regiune din care facem parte și să aducem mai multă democrație și mai multă securitate, inclusiv prin relația bilaterală strategică cu Statele Unite.

Speranța mea este că vom avea alegeri în curând și că în urma acestor alegeri vom avea un președinte pe care ni-l alegem, care să facă mai mult în această direcție și care să promită în campanie că va face mai mult.

Din păcate, în campania inițială prezidențială, acest lucru nu s-a întâmplat, cu majoritatea candidaților.

Plus că s-a transformat, nu-i așa, totul într-o goană după legionari, mercenari, tot felul de personaje din astea aproape caricaturale, ieșite din anii 1990?

Da, sunt foarte multe discuții în ce măsură se suprapun interesele Rusiei și narativele Rusiei cu cele ale extremei drepte din România, că aici nu vorbim de dreapta, nu vorbim de far-right, ci vorbim de extrema dreaptă.

E foarte important, pentru mine acest lucru a devenit foarte clar în contextul în care Călin Georgescu, după ce a câștigat primul tur, a spus în două rânduri, dacă nu mă înșel, că atunci când va deveni președinte nu vor mai exista partide politice. Nu va mai exista democrație. Deci în România asta este extrema dreaptă și aici sigur că avem, poate și într-o anumită măsură, idioțenia utilă despre care vorbeam, o suprapunere între propaganda rusă și legionarii români.

Pentru mine, alarma care ar trebui să se tragă în acest context este că avem o parte importantă, chiar dacă nu este enormă, o parte a electoratului și a persoanelor de cetățenie română care l-au sprijinit pe Călin Georgescu în acest demers, că avem extrema dreaptă în România și mi-aș dori foarte mult ca, în urma unei investigații care încă nu s-a lansat, să aflăm cine finanțat campania ș.a.m.d.

Nu putem să ne bazăm numai pe jurnaliștii de investigație și pe societatea civilă. Lipsește acest lucru până în acest moment. Mi-ar plăcea să cerem asta mai vocal, să vedem cine sunt acești oameni și ce este de făcut cu ei, pentru că mulți dintre ei, dacă promovează în mod activ asemenea idee cum că România ar trebui să își schimbe regimul politic, aici vorbim de posibile crime.

Călin Georgescu, cu o parte semnificativă din cei care l-au susținut politic, economic ș.a.m.d., ar trebui să facă parte dintr-un proces de investigație și ar trebui să facă parte probabil dintr-un proces juridic, în care să vedem dacă este vorba de crime, dacă este vorba de trădare.

Avem liniște, un status quo pe care toată lumea insistă să-l conserve, și în politică, pentru că s-a schimbat totul, neschimbându-se nimic. Practic, serviciile de informații își conservă și ele acel statut, nu am văzut nicio responsabilitate asumată, nicio celulă de criză, niciun purtător de cuvânt, nimic. Dar președintele Iohannis spune că a primit informații de la partenerii occidentali. Suntem în situația ingrată de a pune la îndoială inclusiv serviciile de informații?

Da, suntem, pentru că cineva trebuie să preia responsabilitatea în acest caz și trebuie să existe o investigație care să ne arate măcar că conducerea serviciilor și alte organe nu au fost responsabile pentru ce s-a întâmplat. În ceea ce-l privește pe Klaus Iohannis, avem situația unui președinte ilegitim în acest moment, nu-i așa? Deci nici măcar nu putem să vorbim despre președintele Iohannis și părerile domniei sale, pentru că în acest moment nu are un mandat, iar faptul că domnia sa spune un lucru, în acest moment în care se află din punct de vedere constituțional, nu prea îi dă credibilitate.

Ceea ce înseamnă că nici România nu are credibilitate?

Eu de-a lungul ultimelor săptămâni am primit foarte multe întrebări de la colegi, atât din Europa Occidentală, partenerii noștri, cât și din Statele Unite, cu privire la ce se întâmplă și am auzit în mai multe rânduri, inclusiv întrebarea dacă este lovitură de stat, asta este imaginea pe care o are în acest moment România, din cauza proastei gestionări a situației în care ne aflăm în acest moment, iar Klaus Iohannis este și el responsabil, într-o anumită măsură, de acest lucru.

Distribuie Distribuie Comentarii