Comunistul Chivu Stoica, care i-a slujit și pe Gheorghe Gheorghiu-Dej și pe Nicolae Ceaușescu , s-a sinucis la 18 februarie 1975 în locuința din Cartierul Primăverii.

Chivu Stoica avea doar patru clase primare și era de profesie cazangiu, însă acest lucru nu a fot un impediment să acceadă la cele mai înalte funcții în stat. Membru de partid din anul 1931, a fost arestat și condamnat în anul 1933 la 12 ani de închisoare pentru organizarea grevei de la Grivița. A trecut prin penitenciarele Aiud, Doftana, Târgu Ocna, Văcărești, Caransebeș. În anul 1940 pedeapsa i-a fost redusă la 9 ani de muncă silnică. Ulterior, Consiliul de Război al Corpului 1 Armată l-a grațiat, dar a fost internat în lagărul de la Târgu-Jiu.

Chivu Stoica la Congresul Uniunii Sindicale CFR - Fototeca online a comunismului românesc

Ascensiunea lui a fost apoi fulminantă: vicepreședinte al Confederației Generale a Muncii (1945–30 nov. 1946); membru al Consiliului Frontului Național Democrat (din 1945); director general al Direcției Generale a C.F.R. (30 nov. 1946–13 apr. 1948); ministrul Industriei (13 apr. 1948–23 nov. 1949); ministrul Metalurgiei și Industriei Chimice (23 nov. 1949–1 mart. 1951); ministrul Industriei Metalurgice ºi Industriei Chimice (1 mart. 1951–11 iun. 1952); ministrul Industriei Metalurgice și Construcțiilor de Mașini (17 oct. 1953–3 oct. 1955); vicepreședinte, responsabil cu problemele industriei (17 mart. 1950–20 aug. 1954), prim-vicepreședinte (20 aug. 1954–4 oct. 1955) și președinte (4 oct. 1955–21 mart. 1961) al Consiliului de Miniștri; președinte al Consiliului de Stat (29 mart. 1965–9 dec. 1967); membru al Consiliului Apărării R.S.R. (7 apr. 1969–4 mai 1970).

A fost deputat în Adunarea Deputaților, ales în circ. elect. Bacău (1946–1948); deputat în M.A.N., ales în circ. elect.: jud. Bacău (1948–1952), Iași-Sud, reg. Iași (1952–1957), 23 August, reg. București (1957–1961) și nr. 1 Ploiești, reg. Ploiești (1961–17 febr. 1975), conform Dicționarului Membrii PC ai PCR (1945-1989) al CNSAS.

Asupra morții sale planează și acum misterul și în jurul ei s-au țesut mai multe variante. Unii istorici cred că Nicolae Ceasușescu l-ar fi vrut mort, Chivu Stoica cunoscându-i trecutul ilegalist. În timpul detenţiei din închisoarea Doftana, tânărul comunist Nicolae Ceauşescu şi inveteratul Şmil Marcovici ar fi întreţinut relaţii neconforme cu morala comunistă , iar Chivu Stoica a făcut parte din comisia care a anchetat cazul de homosexualitate. Se spune că Nicolae Ceauşescu avusese o dispută aprinsă cu Chivu Stoica, subiectul fiind chiar capcanele nefireşti ale vieţii de închisoare.

Ca să se-asigure că informaţiile nu vor deveni publice, ar fi aranjat ca depozitarul secretului să fie „sinucis“. Comunistul Alexandru Bârlădeanu a confirmat această teorie în interviul publicat de Lavinia Betea în volumul „Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceauşescu şi Iliescu“.

Andrei Lupu, fiul ilegalistului Petre Lupu şi locatar în cartierul Primăverii, are o altă variantă: „S-a spus că fusese împuşcat din ordinul lui Ceauşescu, ceea ce e total fals. Îmi pare rău s-o spun, dar el avea o asistentă sau o soră medicală, de 24 de ani, care-l îngrijea. El spunea că e nepoata lui şi o luase şi acasă! Şi când a realizat că are o vârstă, că degeaba îşi luase «nepoata» în casă, şi-a luat viaţa!“, povesteşte Andrei Lupu în volumul „Poveşti din cartierul Primăverii“. Nepoata, pe nume Doina Roman, ar fi fost trimisă, de fapt, de Securitate în casă la familia Chivu, chiar la 18 ianuarie 1975, şi ar fi făcut parte din planul de eliminare a fostului ceferist, susţine Maria Manolescu.

În alte variante, sinuciderea lui Chivu Stoica ar fi fost o simplă consecinţă a stadiului până în care avansase boala sa: sifilis terţiar. Istoricul Stelian Tănase spune că afecţiunea cu transmitere sexuală i-ar fi întunecat mintea şi aşa fragilă.

„Pavel Câmpeanu îmi spunea că nu făcea baie pentru că-şi imagina că se va topi ca un săpun. A publicat documentele lui din închisoare în care specifica faptul că mergea la tratament. Aşadar, avea un istoric medical bogat al afecţiunii“, explică Stelian Tănase.

Un an mai târziu, comisia de anchetă a decis în raportul final: Chivu Stoica s-a sinucis.