VIDEO Eroina protestului de azi! O româncă ce a schimbat 4 avioane să ajungă la protest stârneşte admiraţie! Discurs VIRAL/„Doamnă, sunteţi extraordinară!”
O româncă venită din Scoţia alături de soţul şi fetiţa sa, special pentru protestul din 10 august, a stârnit profundă admiraţie în rândul internauţilor. Transmis live din Piaţa Victoriei de Epoch Times , discursul doamnei - care de altfel a schimbat nu mai puţin de patru avioane ca să ajungă la eveniment - le-a atins inimile oamenilor.
"Doamnă, sunteţi extraordinară! Dumnezeu să vă binecuvânteze!", "Toată admiraţia! Sunteţi minunată, doamnă!", "Doamnă, v-am urmărit cu mare plăcere! Felicitări!", "Această doamnă a prezentat un program de guvernare pe înţelesul tuturor!", "Bravo doamnă, vă felicit pentru tot ce aţi spus, jos pălăria!", au fost doar câteva dintre reacţiile cetăţenilor care au urmărit-o pe Adriana Dobrin.
De la minutul 2.50:
Discursul protestatarei reflectă un mod sănătos de gândire, principii solide şi o viziune de bun simţ pentru însănătoşirea României:
"Incompetenţa mă revoltă cel mai mult. Incompetenţa la toate nivelurile – la Guvern, la administraţia locală, în toate direcţiile. Plătesc taxe statului român pentru că mi-am păstrat rezidenţa fiscală aici tocmai pentru a plăti taxe statului român şi simt că banii mei nu sunt folosiţi de nişte oameni competenţi. Eu asta vreau de la statul român – vreau competenţă. Eu cred că ar trebui totul să se reformeze din temelii. Toate posturile ocupate la orice nivel de administraţie, de guvern, trebuie să fie ocupate prin concurs. Trebuie să încurajăm oamenii competenţi să vină, să ne prezinte planurile pe care le au şi să ne aducă dezvoltarea de care avem nevoie. Să ne facă infrastructură, să ne construiască de la zero din nou sistemul de sănătate, sistemul educaţional.
Am trăit momente de groază atunci (pe 10 august 2018 - n.r.). Chiar am simţit că o să murim. Eram acolo pe colţ şi ţineam legătura cu sora mea care nu putuse să vină, ţineam legătura prin Messenger şi mi-a spus 'trebuie să plecaţi de acolo...' Era ca un teatru de război. Ne-am ajutat unii pe ceilalţi dar să ştiţi că aşa, într-un moment de sacrificiu, de nebunie probabil, eram hotărâtă să înfrunt orice ni se pregătise, chiar dacă trăgeau în noi. Am avut impresia că următorul pas este să tragă în noi. Şi nu mi-a fost frică. Nu ştiu de ce nu mi-a fost frică, dar nu mi-a fost frică absolut deloc. Şi am rămas. Am rămas toată noaptea aici. Am plecat la 11 dimineaţa a doua zi pe 11 august pentru că este ziua fetiţei mele pe 11 august şi toată familia mă aştepta acasă cu petrecerea începută.
Da, am fost şi anul trecut de 10 August, am fost şi la Ordonanţa 13. Tot cu ei vin, cu soţul şi fetiţa. Luăm avionul. Facem escală la Amsterdam. Schimbăm 4 avioane ca să venim aici. Dar trebuie să venim pentru că vrem o ţară ca afară. Cred că primul pas este ca fiecare dintre noi să ne implicăm. Cum putem? Cei mai mulţi dintre noi poate că se simt un pic timoraţi şi le este jenă să se implice în politică pentru ca ei spun 'ah, cu ce pot eu schimba? Nu ştiu eu foarte multe'. Dimpotrivă, cred că fiecare dintre noi poate aduce ceva. Trebuie să ne implicăm conform nivelului nostru de competenţă.
Dacă ne implicăm vom forma o piramidă. Noi cei mulţi, care nu avem pregătire sau nu suntem specialişti neapărat sau genii într-un domeniu, noi vom forma baza piramidei şi vom susţine pe cei mai competenţi decât noi. Ei, la rândul lor pe cei mai competenţi şi aşa se va forma o piramidă a competenţei. Dar trebuie să înţelegem că trebuie să uităm de mită, trebuie să uităm de 'lasă că merge şi aşa', de nepotism… trebuie să uităm de nepotism, nepotismul ne-a adus în situaţia asta. Angajarea trebuie să se facă pe nivel de competenţă. Trebuie să se organizeze concursuri peste tot, începând de la cel mai mic job în administraţia publică până la cel mai înalt nivel - secretar de stat, orice.
Înţeleg că miniştrii trebuie să fie numiţi politic. Asta înţeleg. E ok. Asta nu o putem face printr-un concurs. Preşedintele ţării este ales, prim-ministrul, membrii guvernului sunt aleşi dar în rest, absolut toată lumea trebuie să participe la un concurs de ocuparea postului. Peste tot trebuie, dar în prima fază trebuie să reformăm câteva ministere: Ministerul Dezvoltării – pentru că acolo se fac planurile de dezvoltare ale ţării, şi dacă acolo vom avea profesionişti, să ia fiecare zonă a ţării şi să o analizeze şi să spună 'domnule, cum pot eu să dezvolt ţara asta?'. De exemplu în Moldova. Moldova produce cel mai bun vin roşu pe care îl poţi bea în Europa. Poate că francezii au câteva soiuri dar soiurile de vin roşu din Moldova sunt o comoară. Apoi Transilvania. Acolo la fel trebuie făcută o analiză: cum putem dezvolta Transilvania? Cum putem dezvolta sudul ţării, cum putem dezvolta Constanţa? Marea Neagră este o resursă incredibilă pentru zona în care ne aflăm. Dar cine să facă proiectele astea? Dacă Ministerul Dezvoltării nu angajează oameni competenţi...
Aţi văzut că era domnul Biaciu care a dat un interviu (pentru Recorder - n.r.) şi spunea: 'domnule eu lucrez la Ministerul Dezvoltării. Eu ştiu, sunt profesionist, ştiu ce fac. Dar dacă şefa mea e un om care nu este calificat, se strică ceva şi ea mă întreabă - 'păi de ce nu merge?’ şi mie mi-e lene, de ce să mă obosesc, mi-e lene ca om în administraţie, şi zic 'eu nu ştiu de ce nu merge, uită-te tu', şi ea nu se uită că nu ştie, şi aşa rămâne lucrul nefăcut'.
Deci competenţa. Eu cred că România începe să se sufoce şi să se prăbuşească din cauza incompetenţei. Nici nu vreau să mă mai gândesc. Atât de mare durere a stârnit drama Alexandrei! Alexandra a fost un înger care a oprit un demon. Deci demoni ca Dincă vor mai fi şi mai avem în România. Dar ce facem noi atunci când un înger ne strigă pentru ajutor? Trebuie noi să-i oferim ajutorul şi să oprim noi demonul, nu îngerii respectivi. Şi vreau aşa să o pun într-o metaforă pentru că vreau cu toţii să ne gândim de ce nu am oprit noi acel demon. Şi cum îl puteam opri? Oferind oameni competenţi la nivelul serviciului de urgenţă. Şi eu cred că toată lumea realizează că dacă sistemul 112 ar fi avut modul acela de a localizare, copilul ăla ar fi fost salvat.
Şi cei care ne ascultă, vreau să se gândească că poate următorul om care sună, sau următorul copil care sună poate fi chiar un membru al familiei şi atunci ne simţim cu toţii vinovaţi.
Dar eu repet, dacă vrem o ţară ca afară trebuie să învăţăm să ne respectăm valorile, să le punem pe fiecare la locul lor.
O altă revelaţie, dacă o pot numi aşa, pe care am avut-o eu în dimineaţa aia friguroasă în februarie, când am venit la Ordonanţa 13, mi-a fost clar că asist la un asalt asupra justiţiei. Şi eu m-am gândit. Ce pot eu să fac, eu ca cetăţean? Mă numesc Dobrin Adriana, nu mi-e frică să spun nimănui numele meu. Ce pot eu să fac, ca cetăţean? Ce este de făcut? Pentru că da, protestăm, dar trebuie să facem ceva mai mult de atât.
Şi atunci mi-am propus trei lucruri.
Primul lucru a fost să donez, să încep să donez bani unor partide care mă reprezintă. Să donez bani unor instituţii de presă care consider eu că fac jurnalism. Şi să donez bani unor organizaţii non-guvernamentale care să promoveze empatia în societate, civismul în societate şi curajul în societate.
Apoi următorul lucru pe care mi l-am propus eu personal este să intru în politică. Să mă implic, nouă ne este ruşine să intrăm în politică. De ce să ne fie ruşine?
Dacă vrem să schimbăm ceva, trebuie să ne schimbăm noi întâi şi apoi să facem ceva, nu 'să se facă'. Vrem 'să se schimbe', 'să se facă'. Nu. Să ne schimbăm noi, să facem noi. Şi aşa am intrat în politică. Nu vă spun la ce partid am hotărât să mă implic în politică pentru că împreună schimbăm lucrurile. Nu separat. SĂ NE TREZIM!"
