VIDEO Dăianu: „România nu este oaia neagră a Europei și cred că merită un rating mai bun”
Discuțiile despre deficitul bugetar ridicat și procedura de deficit excesiv în care se află țara noastră încă din 2019 a acaparat dialogul public, dar prea puțin ne aplecăm asupra contextului economic european sau global când vorbim despre România, exceptând momentul în care reliefăm faptul că suntem singura țară din blocul comunitar aflată în acest tip de procedură. În cadrul emisiunii Business Focus de la ziare.com , Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal, a oferit o perspectivă mai largă a marilor deficite la nivel global, care ne permit să încadrăm situația României într-o sferă mai largă a deficiențelor de administrare a veniturilor și cheltuielilor naționale.
Țările cu datorii publice și deficite foarte ridicate – robustețea economiilor dincolo de indici macroeconomici singulari
Cifrele adesea sunt înșelătoare, spune președintele Consiliului Fiscal. Acesta a pornit prin a da exemplul datoriei publice a Japoniei, care sare de pragul de 200% din Produsul Intern Brut. China, totodată, are o datorie publică ce trece de 300%, țara neavând probleme cu balanța de plăți sau sincope în ceea ce privește obținerea de lichidități. Daniel Dăianu a explicat că nu trebuie să judecăm bonitatea financiară a unui stat ținând cont de un singur indicator. „Aș menționa, de pildă, și cazul Statelor Unite, care, potrivit statisticilor internaționale care asigură comparativitatea, are o datorie publică considerabil superioară mediei din Zona Euro și celei din Uniunea Europeană. Însă economia americană este pivotul economiei financiare globale”.
Franța, Belgia, Italia, Grecia sau alte state din sudul Uniunii Europene au datorii publice și deficite foarte ridicate, când vine vorba de țări europene. „Aici trebuie să vorbim despre istoria care a făcut ca aceste datorii să ajungă atât de sus. (...) Trebuie să ne gândim la câteva trăsături care ne pot ajuta să conturăm perspectiva unei economii. Există o diferență importantă între o criză a balanței de plăți și o criză a lichidității. Poți să nu ai lichidități suficiente și, dacă nu le obții, să nu intri într-o criză a balanței de plăți, ci într-una de solvență. Sunt țări care au intrat într-o incapacitate de plată având datorii relativ mici. Noi aveam o datorie publică, în anul 2007-2008, în jur de 14-15% din PIB și ne aducem aminte ce necazuri am avut. Erau analiști și bănci care vedeau România pusă la zid și în incapacitate de a-și onora serviciul datoriei publice și a fost nevoie de o asistență financiară din partea FMI și a Băncii Mondiale, precum și a Comisiei Europene, care ne-a ajutat să trecem peste dificultăți de obținere de lichidități. Cazul acesta este relevant pentru că poți avea o datorie mică și să nu ai acces la piețele financiare.”
Potrivit explicațiilor economistului, în primul rând, există țări care au datorii publice foarte mari: duble, chiar triple față de cea a României nu au astfel de probleme pentru că, în anumite cazuri, acestea emit monedă de rezervă. SUA, de exemplu, emite cea mai răspândită monedă de rezervă a lumii, care de departe este cel care facilitează tranzacțiile pe plan internațional și asigură rezerve, inclusiv pentru România. Euro este la mare distanță față de dolar, dar și Zona Euro, prin Banca Centrală Europeană, beneficiază de o monedă de rezervă. Lira sterlină, o monedă mult mai slabă decât era cu câțiva ani în urmă, deși nominal este mai puternică decât euro, este la rândul său o monedă de rezervă.
Puterea unei monede se referă la măsura în care servește ca mijloc de efectuare de tranzacții și de denominare. Tranzacțiile la țiței și gaz, la nivel global, sunt efectuate în dolari americani. Apoi, în țările mici din UE, spune expertul, faptul că moneda de rezervă circulă tranzacțional, sunt o extensie a Zonei Euro. În francul elvețian, totodată, există o încredere dată de politica băncii centrale care a făcut ca în momente de restriște, precum criza financiară din 2008, să existe o infuzie de capital, deși suferea de o presiune de apreciere.
În al doilea rând dimensiunea economiei poate fi un factor definitoriu în puterea unei economii. „Avuția unei economii, a unui popor, contează foarte mult pe plan internațional. Există țări care au o avuție foarte mare, care nu se referă doar la activele propriu-zise de pe teritoriul unei țări, dar și la activele pe care țara le deține în străinătate.” Țările, și prin extensie corporațiile, grupurile care au investit mult în străinătate, au altă „vână” în negociere, idee dublată de importanța rezervelor solide la banca centrală.
„Toate acestea, adunate într-un mănunchi de trăsături, dau robustețe unei economii și unei monede, permițând unor țări, chiar dacă au datorii publice mari, să poată mult mai lesne să-și protejeze echilibrele, fie ele foarte relative.”
Deficitele gemene ale economiei romănești
Se pretează întrebarea, spune Daniel Dăianu, dacă România are o datorie publică așa de mică, în comparație cu altă țări, de ce nu a reușit să rezolve problema deficitului și, mai important, de ce dacă sunt alte țări cu deficite comparabile sau mai mari, acestea nu sunt într-o situație la fel de critică, privind modul în care este judecat fiecare deficit bugetar în parte. „Aici ar trebui să ținem cont de un lucru esențial: România nu este în Zona Euro. Este o diferență notabilă și care explică de ce țara noastră, chiar dacă a avut și are, în mod informal, aranjamente cu BCE, acestea sunt temporare. Nu este ca în cazul unui stat din Zona Euro, cum este Italia, Grecia sau Cipru, care au avut nevoie de linii speciale de finanțare pentru a trece peste momente foarte critice. Însă BCE aproape că era forțată să acorde acele linii de finanțare”, a punctat președintele Consiliului Fiscal.
În România se vorbește despre deficitul bugetar, de ani de zile fiind adusă în discuție obsesiv situația macroeconomică a țării și faptul că există o procedură de deficit excesiv. „Înainte de aceasta, eram avertizați că vom intra în această procedură, existând și o istorie a dificultăților execuțiilor construcțiilor bugetare din România în respectarea unor reguli, așa cum sunt statuate în Uniunea Europeană. (...) Iar pe lângă faptul că țara noastră nu se află în zona euro, o altă trăsătură subestimată de mulți, deși în dezbaterea publică adesea intră acest tandem în atenție: deficitele gemene. Alături de deficitul bugetar care parcă a încremenit la aproximativ 6% din PIB, avem și un deficit de cont curent mare, apropiat sau chiar superior deficitului bugetar. (...) Dimensiunea deficitului de cont curent, chiar dacă o porțiune substanțială din acesta este finanțat prin investiții străine, este generat prin generare de datorii. România se împrumută: de pe piețele externe, dar și interne. Am spune că este o strategie bună, pentru că așa este indicat, pentru că dacă ai posibilitatea să faci așa ceva, e mai bine decât să te împrumuți din străinătate. Însă nefiind în Zona Euro, având o economie de dimensiune mijlocie, avem un „pedigree” care nu este strălucitor, cu politicile prociclice, dificultăți cu balanța de plăți deși am avut datorii publice mici, toate acestea concurează la percepția că există o fragilitate a economiei românești. Și fac această afirmație cu amărăciune, fiindcă România nu este oaia neagră a Europei și cred că merită un rating mai bun. Însă încerc să mă pun și în pantofii celor care ne judecă. Iar aici nu mă refer la agențiile de rating, care au o analiză echilibrată (...), ci la analiștii din băncile mari, care achiziționează hârtia românească suverană.
Președintele Consiliului Fiscal a explicat că România este, într-adevăr, singura țară din UE care se află în procedură de deficit excesiv, dar că și alte state se îndreaptă către același scenariu sau către procedură de datorie publică și vor fi obligate pe diferite intervale de timp să întreprindă reforme, care de altminteri sunt dureroase și pot pune presiune pe deficit.
În cazul României, reforma pensiilor și legea salarizării unitare pun presiune pe deficitul bugetar. „Am văzut cu toții declarațiile unor reprezentanți ai Comisiei Europene la București, Declan Costello, Directorul general adjunct al Direcției Generale Afaceri Economice și Financiare de la Comisia Europeană (n.r.) spunea că, pe termen mediu și lung această reformă a sistemului de pensii va contribui la sustenabilitatea acestuia și noi suntem de acord, la Consiliul Fiscal, dar pe termen scurt este un șoc. Unele evaluări acum arată că presiunea pe buget este mai mică decât cea care a fost menționată în cifre publice pe care le-am utilizat și noi. (...) Se pare că pentru acest an presiunea acestor reforme ar fi de 0,4 – 0,5% din PIB, dar vom vedea, pentru că aceste cifre trebui să devină publice și în 2025, când impactul va fi anual, va fi în jur de 0,8 – 0,9% din PIB.”
România, explică Daniel Dăianu, are o problemă acută de competitivitate care durează de mult timp, exprimată de balanța externă văzută prin import și export de bunuri. Nu suntem o țară care nu are resurse. Economistul a dat exemplul economic al Israelului care are, în pofida unei lipse de resurse naturale, industrie agroalimentară și este considerată un „startup nation” (n.r. corecție făcută de invitat).
Dar România are un pământ foarte bun și am avea potențial să fim mai apropiate de performanțele de producție ale Poloniei și Ungariei, de exemplu, țări care au balanțe excedentare. „Poți să ai deficit bugetar de 5% din PIB, dar dacă ai balanță curentă echilibrată, asta înseamnă că poți să-ți asiguri prin finanțare internă acoperirea deficitului bugetar. Altfel spus, ai o economisire internă importantă și asta ne diferențiază de țări ca Polonia, Ungaria și Cehia, care au balanțe mult mai echilibrate și surplusuri de cont curent, chiar dacă șocul energetic a dezechilibrat la nivel european balanța de cont curent.
O altă problemă însă reliefată de Daniel Dăianu este politica prociclică și excesul de cerere de pe piața românească. Deficitul bugetar este mare, avem cheltuieli amânate din 2023, iar guvernul, la presiuni foarte mari, a acordat creșteri salariale, care creează exces de cerere în economie. „Atât timp cât nu vom reuși să ieșim din teritoriul excesului de cerere, vom avea și presiune inflaționistă în plus, ceea ce este de nedorit – fiindcă ar trebui ca politica bugetară să lucreze în tandem cu politica monetară și să se grăbească scăderea inflației.” Astfel, balanța externă ne diferențiază enorm față de țările cu care ne comparăm de obicei din Europa Centrală și de Est.
Piața de credite este minoră în România, în comparație cu vecinii europeni
Avem piese financiare interne foarte subțiri, a punctat Daniel Dăianu. „Creditul acordat sectorului privat în România este în jur de 26-27% din PIB, de departe la nivelul cel mai jos în UE, chiar dacă am adăuga aici creditarea venită din afară, prin companiile mari finanțate de grupurile-mamă, creditul este jos. Chiar și Bursa de Valori, cu performanțele bune din ultimii ani și cu eforturile mediului privat, încearcă să dezvolte această componentă de bază a unui sistem financiar în Uniunea Europeană” - unde piața de capital mișcă între 25 și 30% din finanțarea economiei, spre deosebire de SUA, unde economia este mișcată în proporție de 70% prin acest sistem.
Lipsesc însă constructe de bază a uniunii monetare în România, explică expertul, referindu-se aici la safe assets (n.r. active sigure), bunuri de tezaur ș.a.m.d. „Atât timp cât vom avea țări frugale cu deficite și datorii publice mici și țări cu datorii foarte mari și cu deficite care sunt sub presiune permanentă, va fi foarte greu să ajungem la o împărțire a riscului și crearea unei scheme colective de asigurare a depozitelor.”
Președintele Consiliului Fiscal a elaborat amplu pe tema diferențelor de gândire și de abordare economică a sudului și nordului european când vine vorba la cultura care stă la baza caracterului discreționar, respectiv prudent din punct de vedere economic. În final acesta a încheiat într-o notă pozitivă, apreciind că România are o economie diversă. „Țara s-a schimbat, sunt orașe pe teritoriul României care arată precum orașele europene. Sunt fabrici în România care folosesc nu numai o mână de lucru care nu mai este atât de ieftină, dar și priceperea inginerească din această țară. Avem un sector IT care exportă foarte mult (...), școli de medicină populate și de studenți francezi. România nu este oaia neagră, ci are nu numai un relief care poate impresiona, are orașe frumoase. Are un mediu rural puțin dezvoltat, dar nu în totalitate, cu comune care arată foarte bine, case construite de cetățeni români care s-au întors și au un business în prezent.(...) Eu nu sunt fatalist și trebuie să privim și ce e bun în această țară fiindcă nu totul trebuie raportat la ce face și ce nu face un guvern. Țara este schimbată în primul rând de oameni.”
