Joe Biden este un om de echipă, care înțelege cu mult mai bine decât predecesorii săi situația României și o vede în context regional. Avem oportunitatea să depășim problema vizelor și a liberei circulații în SUA, dar câți parlamentari români au anvergura necesară pentru a dialoga cu Congresul, afirmă Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe și al Justiției, candidat PMP pentru Senat în circumscripția București.

Totodată Cristian Diaconescu a atras atenția că în situația condiționării fondurilor europene de starea statului de drept, Romania trebuie să își elimine rapid toate vulnerabilitățile: „Nu vreau să ajungem în situația să ne burzuluim politic la cei care ar face sesizări împotriva României și să rămânem cu frustrarea, dar fără bani”.

Dle Diaconescu, candidați pentru Senat, locul 1 pe lista PMP pentru București. Credeți că în contextul dat, alegerile trebuie ținute pe 6 decembrie?

Da, cred că trebuie să aibă loc. Dacă am avea o clasă politică aptă să disocieze între lupta politică și criza Covid 19, probabil că am putea să ne gândim la amânarea alegerilor.

Dar nu e cazul în România. În loc să se gândească la soluții, ei transformă criza Covid 19 într-un vector de luptă politică, fie într-un sens, fie într-altul.

Avem două puteri decizionale în stat, cea guvernamentală și cea parlamentară, care nu cooperează. Mai există și o problemă tehnică, dacă nu se organizează alegeri până când expiră mandatele parlamentarilor, capacitățile lor constituționale de decizie vor fi restrânse, nu vor mai putea adopta legi organice, deci nici bugetul pe anul viitor.

Aș adăuga și schemele de investiții și proiectele de dezvoltare a României fără de care nu putem obține banii europeni. Deci costurile unui Parlament neclar politic și folosit pentru o lupta sterilă în relația cu guvernul sunt atât de mari încât este necesar să rezolvăm rapid situația.

Candidez cu susținerea PMP, în care am activat de la începutul acestuia, sunt unul dintre fondatorii Fundației Mișcarea Populară. Știu oameni excepționali membri ai acestui partid, mai ales la nivel local.

Nu în ultimul rând, cu toții am vorbit foarte mult, este momentul să și facem ceva.

Sunt două domenii care țin de experiența mea profesională. Eu cred în argumentele politicienilor care pot pune în fața alegătorilor o experiență profesională certă, așa cum nu am încredere în cei care se bazează doar pe cuvinte și pe votul negativ.

Am o experiență în privința sistemului judiciar, în care am și lucrat, am o experiență suficient de îndelungată în privința relațiilor internaționale.

În aceste domenii doresc să mă implic, atât din punct de vedere legislativ, cât și al reprezentării.

Problemele legate de sistemul judiciar au rămas aceleași. Neexistând majoritate parlamentară, nu îi pot imputa guvernului sau lui Catalin Predoiu anumite întârzieri în relația politic – justiție.

Iar în privința relațiilor internaționale, trebuie înțeles că astăzi, chiar în contextul parteneriatelor din UE și NATO, există și o competiție, mai ales în condițiile pandemiei, nu doar o relație de cooperare.

Parlamentul trebuie să înțeleagă clar în ce moment se află România, trebuie impulsionat pentru a adopta legislația necesară implementării proiectelor de investiții și modernizare a României, care urmează a fi finanțate din fonduri europene.

Parlamentul are un rol și pe teme legate de garanțiile de securitate ale României, dar și în legătură cu libera circulație în SUA, Viza Waiver, problema fiind în acest moment eminamente în Congresul SUA.

Avem oportunitatea să depășim problema vizelor și a liberei circulații în SUA. Mai avem nevoie de două zone pe care ar trebui să ne concentrăm: cota de refuz, care să coboare sub 3% de la 8-10%, și generarea unei decizii politice în Congres.

Eu nu știu, poate știți dvs, câți parlamentari români au anvergura necesară pentru a dialoga cu Congresul și cu reprezentanții din comisiile relevante. Nu știu să fie contacte semnificative bilaterale.

Trebuie încurajată și comunitatea românească din SUA, pe modelul comunității poloneze, pentru a crea o presiune pozitivă pe Congresul american.

Președintele Biden va avea alt tip de abordare în privința liberei circulații.

Cred că va privi cu mai mare disponibilitate relația cu statele UE. Politica de închidere, de restricționare, a lui Donald Trump nu va mai fi de actualitate. Deci cred că e un moment foarte bun.

Administrația Trump a fost bună pentru parteneriatul cu România, pe multe planuri, inclusiv economic, președinții român și al SUA s-au întâlnit de două ori în ultimii 4 ani, pe de altă parte Joe Biden este un partener vechi al României, e o istorie pozitivă din perioada administrației Obama.

Continuitatea relației bilaterale implică și o doza de inerție a sistemului politic american, în sensul unei decizii deja luate și confirmate de-a lungul anilor, indiferent de personalitatea celor care vor conduce Casa Albă.

Să nu uităm că România a devenit membră NATO în timpul unei administrații republicane, a semnat declarația de implementare a parteneriatului pentru pace în 2011 în timpul administrației democrate.

Cele două vizite ale președintelui Iohannis la Washington au fost de conținut și pe alte zone decât cele care țin strict de problemele politico-militare. Sunt zone nu atât vizibile, dar care contează foarte mult.

În mandatul democrat Obama – Biden, vicepreședintele Biden a întreținut relația foarte bună, partenerial strategică într-adevăr funcțională, între Romania și SUA. Atunci au fost deschise și operaționalizate cele două baze militare Turda și Kogălniceanu, a devenit funcțională prezența militară americană semnificativă pe teritoriul României și a fost instalat scutul antirachetă prin decizia politică. Sunt și multe alte elemente care au contat enorm.

… da, desi nu am nicio poză cu dl Biden pe care să o public.

Este un om de echipă, care înțelege cu mult mai bine decât predecesorii săi situația României în regiune și proiectează relația bilaterală dincolo de limitele unei cooperări între capitale. Vede România în context regional.

L-am întâlnit și înainte de a fi vicepreședintele SUA, pe vremea când era președintele Comisiei de afaceri externe, am avut o discuție directă și încă de atunci era extrem de interesat de modul în care România se relaționa față de Balcanii de Vest.

Nu uita să menționeze cum s-a poziționat România în intervenția NATO în criza Kosovo din anii ’97-’98, și felul în care s-a detașat de atitudinea Belgradului, chiar dacă aveam o relație tradițională cu fosta Iugoslavie.

În 2009, a fost printre primii care au salutat semnarea parteneriatului strategic România – Polonia. Nu pot intra în detalii, eram ministru de Externe, dar vă pot spune că americanii au fost implicați în anumite decizii regionale.

Joe Biden înțelege România și în legătură cu vecinătatea la Marea Neagră, și în legătură cu sistemele defensive de care are nevoie România la frontiera UE- NATO, și în legătură cu deschiderea spre Balcanii de Vest și Orientul Mijlociu.

Categoric, da. Anticipez că președintele Biden va încerca să dea substanță ideii de revenire în Europa. Să arate că are încredere în partenerii europeni. Să nu uităm că atunci când erau în funcție, Obama și Biden se bucurau de mai multă încredere în Europa decât în SUA.

Nu va fi tranzacționist peste capul organizațiilor internaționale, cel puțin într-o primă etapă. Primul său demers va fi de a organiza un summit global privind principiile fundamentale ale funcționarii statelor și, concret, va încerca să promoveze ideea de detașare de autocrațiile care nu respectă aceste reguli. Va fi o formă de regândire a globalizării.

Americanii înțeleg că globalizarea de după căderea Zidului Berlinului nu pare a mai fi de actualitate, dar nu doresc ca politici iliberale sau autocrații să conducă lumea. Deci vor promova o lume a principiilor, a drepturilor și libertăților fundamentale, a egalității.

Nu cred că o vă îndulci, este concluzia pe care o trag din discuții cu democrați potențiali conducători ai instituțiilor americane în mandatul Biden.

Joe Biden, cu experiența uriașă, de peste 40 de ani, în relațiile internaționale, va ști să vorbească altfel și cu superputerile, și cu statele în raport cu care există anumite interese. Deci din punctul de vedere al exprimării publice se vor vedea diferențe, dar politica de fond în privința Chinei nu cred că se va schimba.

Va fi competiție interesantă, dar nu război rece.

Aici cred că discuția va fi complicată. Președintele Putin a spus public că are o experiență tensionată cu administrațiile democrate. Nu s-a grăbit să recunoască victoria lui Joe Biden.

Putin știe că de această dată are în față un președinte american cu multă experiență, care nu poate fi modelat numai printr-o relație personală.

Va conta la Moscova, și nu numai, dacă SUA va finaliza sau nu a ieșirea din Tratatul Cer Deschis, cum se va poziționa în ceea ce privește acordul nuclear cu Iranul, în ceea ce privește Acordul de la Paris privind clima și în privința tratatelor privind reducerea armamentelor nucleare.

Probabil nu se va mai pune problema retragerii forțelor militare americane din Germania, nu cred că Biden va da un semnal contrar Rezoluției din Congresul american privind instituirea unui regim de sancțiune în legătură Nord Stream 2, coridorul de energie care leagă Federația Rusă de Germania, ocolind Ucraina.

Biden fiind un om de echipă, configurarea politicii externe americane va depinde și de partenerii pe care și-i va alege pentru Consiliul Securității Naționale, pentru consilierii de securitate și de politică externă, pentru conducerea Departamentului de Stat și a Pentagonului.

Este foarte posibil ca Susan Rice, fosta consilieră de securitate națională a președintelui Obama, să devină șefa Departamentului de Stat. E posibil să reapară Victoria Nuland în tabloul lideshipului american.

Mă aștept la o administrație americană care cunoaște în detaliu România.

Dacă e o problemă cu conotații legale trebuie soluționată, dacă nu, subiectul vă fi depășit. Eu mi-aș dori ca instituțiile judiciare să aibă un punct de vedere pentru ca această chestiune ar putea reprezenta o umbră de îndoială în ceea ce privește credibilitatea relațiilor dintre cele două state și nu e bine.

Absolut nimic.

Mi se pare o inițiativă foarte bună a lui Cătălin Predoiu, avantajele unui profesionist la conducerea ministerului Justiției sunt evidente. Dar mi-aș dori, în condițiile unei majorități parlamentare care înțelege ce trebuie schimbat în sistemul judiciar, ca întregul proces să se desfășoare mult mai repede.

Spun asta pentru că există în discuție, într-o fază aproape finală, un mecanism de condiționare a primirii fondurilor europene de funcționare a statului de drept.

Și aici vorbim, pe de-o parte, despre încălcarea normei de drept care afectează direct bugetul UE, dar și despre riscul serios ca fondurile UE să fie folosite pentru acțiuni în conflict cu valorile UE.

Suntem în al doilea val Covid 19, marile puteri europene intră în recesiune, vom continua să fim parteneri cu toții, dar va exista competiția pentru lichiditățile, resursele de ieșire din criza.

Dacă se identifică riscuri într-o perioadă de 7-9 luni, CE sesizează Consiliul și acesta, cu majoritate calificată, va lua o decizie corespunzătoare în privința statului respectiv.

Da, e o decizie politică și de aceea e necesar ca noi să eliminăm vulnerabilitățile. Nu vreau să ajungem în situația să ne burzuluim politic la cei care ar face sesizări împotriva României și să rămânem cu frustrarea, dar fără bani.

Să nu uităm că avem o listă de probleme semnalate de Comisia de la Veneția, de Greco, MCV privind mai ales relația politic – justiție.

Este nevoie să avem un Parlament capabil să înțeleagă rapid aceste vulnerabilități și cineva care, în exteriorul României, chiar dintr-o perspectivă tehnică, să nu se sfiască să se întâlnească cu toată lumea, chiar la niveluri mai reduse.

În 2004 ministerul Justiției, în frunte cu ministrul, mergeau și pe la cabinetele directorilor din președinția de atunci a UE, cea olandeza, încercând să explice elementele tehnice ale justiției din România.

Deci e nevoie să se facă și modificările, și să fie transmis mesajul că în România atitudinea politică e în regulă.

Sper că am să reușesc să îmi conving colegii de faptul că e o situație excepțională care privește viitorul României. Dacă nu intervenea acest mecanism de condiționare, ne permiteam să avem o discuție mai elaborată în legătură cu anumite măsuri, puteam face politica spunând că n-o să ne comande cei de afară.

Țin minte retorica exprimată explicit în PE de premierul de la acea dată, care vorbea de lovituri de stat în România…

…Nu le uită nimeni. Îmi fac datoria să atrag atenția. Sper că în PMP și în Parlament aceste lucruri să fie înțelese. Pledez pentru măsuri decente care să reașeze România pe locul meritat.

E anormal ca în aceste condiții critice să avem o problemă care să fie invocată politic împotriva noastră.

Se va deschide un canal de comunicare între CE și fermieri, ONG-uri, cetățeni care beneficiază de fonduri și care se pot plânge și trimite sesizări. Hoția și prostia pot fi dezastruoase în această perioadă.

Nu am renunțat și nu a renunțat nici statul român la această candidatură. S-a depășit etapa interviurilor și prezentării personale a candidaților.

În acest moment pentru secretarul general OSCE sunt două candidaturi – România și Germania. S-a intrat în faza politică, ar putea fi un moment foarte bun pentru România să-și facă auzită vocea printr-un reprezentant român la nivelul unui spațiu euroatlantic și euroasiatic complicat.

Sunt 57 de state în zona geografică de la Vancouver la Vladivostok și continuăm cooperarea, dezbaterile, promovarea candidaturii României.

Distribuie Distribuie Comentarii