Și totuși, avionul nu a funcționat așa cum și-ar fi dorit Moscova. Un analist militar rus ne oferă punctul său de vedere asupra Su-34: „În timp ce majoritatea variantelor derivate ale aeronavei Su-27 sunt avioane de superioritate aeriană care îndeplinesc un rol similar cu precursorul lor, Su-34 este proiectat să îndeplinească un rol foarte diferit.”

„În schimb, Fullback (așa cum este denumit de NATO) este proiectat să acționeze ca o aeronavă de atac și prezintă numeroase modificări de design care îl fac diferit de verii săi, cum ar fi Su-30 și Su-35. Această configurație unică îi permite Fullback-ului să ocupe un rol remarcabil în cadrul Forțelor Aerospațiale Ruse.”

Pentru a înțelege Su-34 ca o aeronavă, trebuie să aveți o înțelegere de bază a modului în care a apărut Fullback.

Inițial numit Su-27IB, dezvoltarea lui Su-34 a început serios în 1986, iar un prototip al aeronavei dezvoltat dintr-un model de antrenament al Flanker a zburat pentru prima dată în 1990, în ajunul prăbușirii Uniunii Sovietice. Dezvoltarea a continuat după prăbușirea sovietică și după reluări semnificative pentru a se potrivi noilor cerințe emise de Forțele Aeriene Ruse.

Su-34 a efectuat teste de luptă în războiul ruso-georgian din 2008, înainte de a intra în sfârșit în serviciul forțelor aeriene ruse în 2014.

În ciuda capacităților sale pe hârtie, performanța Fullback-ului a fost mai puțin decât optimă în Ucraina. Potrivit secretarului britanic al Apărării, Ben Wallace, receptoare GPS civile de bază au fost găsite în carlingele Su-34 doborâte, ridicând semne de întrebare cu privire la eficacitatea sistemelor de navigație la bord ale lui Fullback. Aeronava pare să fi suferit pierderi deloc neglijabile împotriva forțelor aeriene ucrainene, 10 avioane Su-34 ar fi fost doborâte până în prezent în timpul invaziei Rusiei în Ucraina, potrivit blogului Oryx.

Este posibil ca șefia militară a Rusiei să fi folosit Su-34 cu un exces de încredere pe baza performanței sale în Siria. Cu toate acestea, este complet previzibil ca o aeronavă de atac precum Su-34 să înregistreze un succes mai mare în Siria (unde s-ar fi confruntat cu puține amenințări reale de apărare aeriană din partea grupurilor de insurgenți sirieni) în comparație cu Ucraina. Aeronavele se confruntă cu apărarea aeriană și interceptori ucraineni activi.

În ciuda performanței sale slabe în invazia Ucrainei, Su-34 al Rusiei este probabil să rămână „la datorie”, deoarece a fost parțial proiectat și produs pentru a ajuta la eliminarea treptată a bombardierului mai vechi Tu-23M și a aeronavelor de atac Su-24.