Anul acesta, în numele localnicilor din Deltă, întreaga forţă legislativă şi administrativă a statului român s-a pus în mişcare pentru ca în final principalii beneficiari să fie două firme. Totul s-a întâmplat după ce în firme au apărut fiul unui politician important şi un fost consilier al acestuia, ale cărui afaceri din trecut sunt anchetate de DNA. Miza este uriașă, viteză în Parlament surprinzătoare, iar rezultatul contrariază inclusiv specialiști.

Delta Dunării este, fără exagerare, un paradis al României. Un colţ de ţară, aflat sub înaltă protecţie a UNESCO, unde natura salbatică se luptă, de zeci de ani pentru supravieţuire cu diverse grupuri de interese. De-a lungul timpului zeci de mii de hectare din Deltă au fost secate pentru agricultură şi au ajuns în posesia unor oameni influenţi. Plajele au ajuns în vizorul dezvoltatorilor imobiliari. Peştele aproape că a dispărut din cauza braconierilor protejaţi şi ei la nivel înalt. Rând pe rând, resursele de care ar fi trebuit să beneficieze toţi oamenii Deltei au fost capturate de grupuri restrânse şi bine conectate politic. Tot în Deltă găsim şi cea mai mare suprafaţă compactă cu stuf din Europa. Era ultima resursă a Deltei rămasă neacaparată până anul acesta.

Paradisul din Deltă s-a transformat într-un câmp de luptă între politicieni puternici, oameni de afaceri importanţi şi instituţii ale statului. Bătălia se dă pe terenuri şi cine le contrează. Miza ajunge la sute de milioane de euro, afaceri cu ramificaţii în birourile din ministere şi parlament.

O lege modificată pe ascuns anul acesta în Parlament a transformat Delta Dunării în pajişte. A doua zi cineva a mers la cadastru şi a schimbat în acte terenurile Deltei din ape în păşuni. Iar prin ordin de ministru al Agriculturii stuful a fost transformat din pix în furaj. În spatele modificărilor bizare se afla o miză de zeci de milioane de euro.

Povestea asta este despre cum au fost modificate legi, hotărâri de guvern şi ordine de ministru într-un interval de mai puţin de 6 luni, fără ca cineva să-şi dea seama care este miza finală

Anul acesta în numele localinicilor din Delta întreaga forţă legislativă şi administrativă a statului român s-a pus în mişcare pentru că în final să beneficieze de pe urma tuturor modificărilor doar două firme în care au intrat Ştefan Alexandrul Stănescu, fiul lui Paul Stănescu, numărul doi în PSD. Şi soţia unui fost consilier de la Ministerul Dezvoltării din timpul mandatului lui Paul Stănescu. Fost consilier ale cărui afaceri din trecut sunt anchetate de DNA

Din primăvară, recoltarea stufului, o activitate veche de zeci de ani în Delta, a fost trecută pe ascuns în categoria activităţilor agricole. Şi a devenit peste noapte eligibilă pentru subvenţii europene date în agricultură pentru …pajişti, nu pentru mediu sau deltă. Foştii guvernatori nu mai înţeleg nimic.

Atega-Adriana Groza, fost guvernator al Deltei Dunării: „Nu ştiu, nu-mi dau seama cum ar putea fi dată subvenţia pentru aşa ceva? Pentru ce, pe o suprafaţă deja existentă pe care în mod normal ar trebui doar să o conservi?”

Mălin Mușatescu, fost guvernator al Deltei Dunării: „Dacă acum este preluat şi stuful, adică vorbim de 300.000 de hectare din Delta Dunării, practic rezervaţia rămâne doar pe hârtie. Câteva grinduri şi zona protejate. Şi eu am un feeling că după toată treaba asta se va deschide şi vânătoarea.”

Cele două firme care controlează aproape tot stuful din Deltă apar peste noapte în agricultură românească şi intră direct în topul celor mai mari latifundiari ai ţării.

Paul Angelescu: „Suntem în inima Deltei, în satul Gorgova. În spatele meu începe zona stuficolă Gorgova Uzlina. Stuf cât vezi cu ochii pe mii şi mii de hectare. 8 din cele 12 zone stuficole din Deltă, inclusiv aceasta sunt controlate în acest moment de familia Stănescu şi de partenerii săi de afaceri.”

În această primăvară au solicitat subvenţii europene pentru 36.000 de hectare în Deltă. Şi ar urma să primească anual aproape 4,5 milioane de euro. Stuful a fost concesionat de la statul român pe o redevenţă de 17 ori mai mică. Deoarece la momentul semnării contractelor, în 2020, nimeni nu se gândea că recoltarea stufului are cum să devină vreodată o activitatea agricolă în urma căreia să şi primeşti bani europeni. În 25 de ani numai din subvenţii miza afacerii depăşeşte 100 de milioane de euro.

4 aprilie 2023. Mai sunt câteva săptămâni şi expiră termenul până la care fermierii pot depune cereri ca să primească subvenţii. Iar în România nu există nicio lege care să permită plata subvenţiilor europene stuful care creşte natural în Deltă. Intră în scenă Florin Barbu, deputat PSD de Olt. Un politician apropiat de Paul Stănescu în jurul căruia amendamentele obişnuiesc să apară din neant.

Discuție cu Florin Barbu, deputat PSD

„- Păi amendamentul a fost făcut de mine, ce vreţi să vă spun, acum a fost făcut.
- Nu v-am văzut când tastaţi
- Da eu tastez cu capul. Nu tastez cu mâna, tastez cu capul. Bun, mulţumim frumos şi dacă nu ne mai întâlnim…un Paște fericit şi tot ce vă doriţi, sănătate multă!”

În aceasi şedinţa din aprilie 2023 în care a tastat cu capul, nu cu mâna, Florin Barbu introduce brusc pe ordinea de zi şi un proiect de lege respins de Senat în 2021. Şi care de mai bine de 2 ani stătea uitat prin sertarele comisiei pe care deputatul o conducea.

PLX 183/2021 iniţiat de deputatul PSD de Vâlcea Eugen Neaţă îşi propunea să aducă modificări la ordonanţa care defineşte pajiștile şi cum pot fi ele utilizate. Acesta îşi dorește să poată ridica parcuri industriale şi ferme peisagistice pe pajişti. Doar că în comisia condusă de Barbu, proiectul apare 2 ani mai târziu, cu tot conţinutul în afară de titlu, şters. Dispar parcurile industriale şi fermele şi apar două noi amendamente despre paludicultură, un cuvânt care nici macare nu există în DEX şi care se referă la activitatea de recoltare a stufului din mlaştini şi turbării…adică din Deltă. Practic, Delta este transformată în pajişte.

Reprezentantul ministerului este şi el uşor confuz. Ştie că ministerul sau nu era de acord cu parcurile industriale pe pajişti, însă articolele au dispărut miraculos din proiect, aşa că îşi dă ok-ul.

În mod normal amendamentele apar şi dispar dintr-un proiect de lege la propunerea unor parlamentari , iar numele acestora trebuie trecute în dreptul oricărei modificări. Pe fişa din comisie nu apare niciun nume. Un parlamentar e şi el mirat cum s-a produs minunea.

Deputatul PNL Emil Dumitru este cel care întreabă uimit la sfârşitul şedinţei din aprilie, de unde au apărut totuşi amendamentele. N-a primit un răspuns nici până în ziua de azi.

Discuție cu Emil Dumitru, deputat PNL:

- Am întrebat la acel moment la staff cum au ajuns amendatele.
- Și ce v-au spus
- Păi din câte am înţeles ei au spus că sunt nişte amendamente venite şi asta a fost tot.
- Venite de unde?
- Nu ştiu să vă spun mai multe
- Nu-i ciudat aşa?
- Aici staff-ul comisiei vă poate da mai multe detalii.

Mergem şi la Adrian Chesnoiu, alt apropiat al lui Paul Stănescu. El conduce în prezent comisia de Agricultură şi a fost prezent şi la dezbaterea din aprilie.

Discuție cu Adrian Chesnoiu, deputat PSD:

- Poate fi o resursă economică pentru locuitorii acelei zone
- Am înţeles
- Cultivarea şi recoltarea stufului
- Ah, deci scopul e ca să beneficieze localnicii.
- Loclanicii. Pentru că sunt anumite zone cărora le poţi da potenţial economic prin cultivarea şi recoltarea stufului.
- Ciudat e ca beneficiari sunt în realitate doar 2-3 firme care au beneficiari politicieni.
- Asta n-aş putea să intru în dialogul acesta cu dumneavoastră pentru că nici nu cunosc detaliile pe care le discutaţi.

La doar câteva zile după ce a trecut de comisia de Agricultură, proiectul ajunge în comisia de Mediu. Unde, secretarul de stat de la mediu, ştie că fost chemat să discute despre parcuri industriale şi începe să ceară modificări.

Preşedintele comisiei de mediu, liberalul George Stânga îl întrerupe subit.

Şi în această comisie, în mai puţin de trei minute, toată lumea votează fără să se întrebe vreo secundă cum au ajuns să ridice mâna pentru paludicultură, deşi au fost chemaţi să voteze despre parcuri industriale.

Într-un Parlament în care legi mult mai importante aşteaptă cu anii să fie dezbătute, paludicultura a devenit lege în mai puţin de 9 zile. A apărut din neant şi în acest interval şi în acest interval a trecut de comisia de mediu, comisia de agricultură şi de votul Camerei Deputaților, moment în care a devenit oficial lege în România.

Şi mai uluitor este că legea a trecut prin două comisii şi plenul Camerei Deputaţilor fără ca cineva să rostească măcar o dată în timpul dezbaterilor cuvintele paludicultură, stuf, deltă, sau mlaştini, care definesc esenţa modificărilor. Punctul de vedere al guvernului ajunge la 11 zile după votul final. Legea fusese deja trimisă președintelui pentru semnare. Palatul Victoria da în scris că NU este de acord. Şi ei ştiau că legea este despre parcuri industriale. Semn că modificările cu paludicultură n-au mai ajuns.

Mergem la deputatul PSD Eugen Neaţă să-l întrebăm ce s-a întâmplat cu propriul lui proiect de lege şi cum a fost deturnat de la parcuri industriale la paludicultura..

Discuție cu Eugen Neaţă, deputat PSD:

- Asta e forma din Senat care e a dumneavoastră şi asta e formă de la deputaţi, care are legătura doar cu 2 articole care n-aveau treabă cu ce propuneaţi dumneavoastră.
- E posibil, nu ştiu, trebuie să le văd
- Asta vă întreb nu ştiaţi
- O să verific, nu, nu de la mine.

Ne întoarcem câteva zile mai târziu să curioşi la ce concluzie a ajuns.

Discuție cu Eugen Neaţă, deputat PSD:

- Pe proiectul ăsta v-aţi lămurit ce s-a întâmplat?
- Nu
- Nu vă pasă ce se întâmplă cu propunerile dumneavoastră legislative?
- Nu
- Domnule deputat, chiar aşa nu vă pasă cu un proiect de lege pe care dumneavoastră l-aţi propus?

La câteva luni după momentul din Parlament, Florin Barbu este promovat cu susţinerea lui Paul Stănescu în funcţia de ministru al Agriculturii în Guvernul Ciolacu. Mergem şi la el.

Discuție cu Florin Barbu, ministrul Agriculturii:

- În primăvară aţi şters în comisia de agricultură un proiect de lege complet de conţinut şi aţi adăugat amendamente despre paludicultură, care nu aveau legătură
- Nu ştiu la ce va referiți
- Prezidaţi comisia de agricultură
- Nu, a fost o directivă a Uniunii Europene
- N-avea legătură
- Un regulament al Uniunii Europene.

O sursă din conducerea Ministerului Agriculturii ne recunoaşte sub protecţia amendamentului că modificările legislative au fost "servite", dar se teme să spună de cine.

„-Ideea cu paludicultura este una dintre ideile cu care domnul ministru a venit când a fost învestit, pregătită, servită, aranjată, gata.
-Servită din ce direcţie, dacă îmi permiteţi să vă întreb.
-Nu pot să discut chestia asta la telefon cu dumneavoastră.”

Nu am reuşit să obţinem mai multe informaţii.