Ce s-a întâmplat când Tucker Carlson l-a întâlnit pe Vladimir Putin? A fost o știre, propagandă, teatru sau toate cele trei? Pe GZERO, Ian Bremmer comentează mult-așteptatul interviu al lui Tucker Carlson cu Putin și de ce acesta a dezvăluit ceea ce au în comun el și toți ceilalți megalomani. Interviul de două ore a avut parte de multă fanfară din toate părțile spectrului politic. Va exista vreo repercusiune în urma primei întâlniri a lui Putin cu un american de la începutul „operațiunii militare speciale” din Ucraina?

<< Intrăm în al treilea an de război de când rușii invadează Ucraina, iar lucrurile nu merg prea bine pentru ucraineni și, prin urmare, nici pentru Statele Unite și aliații săi. Și asta înseamnă că momentul acestui interviu este important, mai ales în contextul unoi alegeri americane foarte încinse, foarte divizive, când susținerea tot mai mare pentru Ucraina devine o chestiune de diferend politic. Nu era acum șase luni, dar cu siguranță devine foarte rapid acum.

În al doilea rând, nu am absolut nicio problemă cu ideea de a intervieva dictatori. Cred că este important ca oamenii să înțeleagă ce îi motivează pe toți – prieteni, adversari, pe tpți din întreaga lume. Problema este, desigur, că dictatorii de obicei nu respectă presa liberă. Iar în Rusia, în special, media independentă este închisă și jurnaliștii sunt încarcerați. Uneori sunt asasinați. Și cu siguranță, Putin nu este cineva care să aibă un istoric de apreciere a oamenilor care îi pun întrebări independente, dificile.

Și desigur, nu de asta a fost invitat Tucker Carlson să-l intervieze pe Putin. A fost invitat pentru că este cineva care spusese în trecut că dacă este alături de o parte, nu este de partea Ucrainei, ci este de partea Rusiei, și a luat interviuri foarte favorabile unor persoane care sunt aliniate ideologic cu Putin, precum Viktor Orbán din Ungaria, singurul lider european al unei țări care a luat în mod constant partea lui Putin fiind mai aproape decât de americani și europeni. Dar, spunând toate acestea, chiar dacă interviul nu este probabil unul în mod particular echitabil sau lămuritor, este totuși important. Și este important pentru că sunt două ore cu una dintre cele mai puternice persoane de pe planetă, deci în acest sens, trebuie să știm ce se vorbește acolo.

Deci, hai să vorbim puțin despre interviul în sine. Primul punct, nu a produs nicio știre. Pe fond, nu am aflat nimic nou. Putin ține o foarte lungă lecție de istorie cu tangente, revenind la Ginghis Han și Imperiul Roman. Și poate ar trebui să vorbim despre faptul că Imperiul Roman este în mintea lui Putin ca și în a atâtora oameni de pe Twitter. Dar asta duce totuși la pierderea unui procent mare din public. Îmi amintesc atât de multe călătorii la Beijing și întâlniri cu lideri chinezi, în care primele 20 de minute erau despre conducerea chineză și locul său corect în lume înapoi în secolul al XV-lea. Este ceva ce faci când ești nesigur. Chinezii au procedat tot mai puțin în acest mod pe măsură ce au început să se descurce mai bine și pe măsură ce au devenit o economie mai mare, pe măsură ce s-au simțit mai confortabil cu restul lumii și pe măsură ce tot mai multe țări au fost nevoite să asculte la ei.

Putin, desigur, o duce mai rău. Economia lui este acum mai mică decât cea a Canadei, în ciuda faptului că Rusia are cea mai mare suprafață geografică din lume. Are toate aceste resurse importante plus mai multe arme nucleare chiar și decât Statele Unite. Dar este clar că nu se simte foarte încrezător în asta. De aici și nevoia de a le ține o uriașă lecție de istorie tuturor celor dornici să asculte. Bineînțeles, Tucker nu a putut face multe în partea asta. Nu a început să-l întrerupă brusc pe liderul rus. Chiar este neclar cât de atractiv a fost acest lucru pentru publicul tipic al lui Tucker Carlson. Adică, discursul lui Putin despre o lume multipolară este ceva ce mi se pare destul de interesant. Cred că ordinea economică globală este din ce în ce mai multipolară. Ordinea de securitate nu este. Încă este dominată de Statele Unite. Dar asta nu înseamnă că SUA vor să fie polițistul lumii. Și mai ales având în vedere diviziunile din interiorul Statelor Unite, le este foarte greu să facă acest lucru. Și au eșuat de multe ori. Dar nu cred că acest subiect este unul care să îi atingă cu adevărat pe mulți dintre cei care vorbesc despre acest interviu sau care îl ascultă.

A fost interesant faptul că Putin a spus că nu a mai vorbit cu Biden dinainte de război. A afirmat: „Nu-mi amintesc ultima dată când am vorbit cu el”. Ultima dată când s-au întâlnit cu siguranță în persoană a fost cu aproximativ șase luni înainte de război. Cred că a fost la Geneva, au fost trei ore de întâlnire Biden-Putin. Biden vorbește mult despre cum a petrecut mult timp cu Xi Jinping când erau amândoi vicepreședinți, de când sunt ambii președinți, este ceva de care este mândru. Atunci când cunoști pe cineva și intri în contact cu respectivul, de obicei poți să găsești o soluție.Pe Putin, însă, nu-l cunoaște bine. Nu l-a plăcut niciodată cu adevărat. Nu îl respectă. Evident, este valabil și reciproc. Și în mod clar, Putin se gândește la faptul că Biden nu l-a contactat personal, spre deosebire de Emmanuel Macron sau Recep Erdogan. Asta e ceva care îl înțeapă, îl irită. Se vede liderul unei mari puteri.

Și, desigur, implicați ar trebui să fie americanii de la cel mai înalt nivel. Mult din ceea ce a spus Putin este interesant deoarece este perspectiva Rusiei, așa cum este ea redată de un lider de la care nu auzim prea multe. Dar marea problemă din viziunea lui Putin asupra lumii este legată de altceva. Există, în ceea ce a zis, lucruri față de care sunt absolut înțelegător. Extinderea NATO este o provocare pentru Rusia. Cum n-ar putea fi? Dar problema este că, precum multe alte figuri majore ale puterii, Kissinger de exemplu, Putin uită în mod constant, uită intenționat, că, în povestea sa, țările implicate – polonezi, ucraineni, cehi, letoni – nu au niciun control asupra lor înșile.

Acestea sunt țări care au vrut, toate, să adere la NATO. De ce? De ce au vrut să intre în NATO? Pentru că erau îngrijorate de o Rusie care se comporta exact așa cum s-a comportat și în ultimii 15 ani, în Georgia, în Ucraina și în multe alte țări din lume. Este ideea că o mare putere poate face tot ce vrea, iar drepturile omului și crimele de război sunt pentru cei mici. Și, știți, americanii au o problemă la acest capitol deoarece SUA nu sunt semnatare ale Curții Internaționale de Justiție. Americanii ignoră frecvent drepturile omului atunci când nu sunt de interes pentru ei. Și există multe acuzații de ipocrizie cum că americanii îi susțin pe ucraineni, dar nu le pasă atât de mult de palestinieni. Și acestea sunt puncte corecte. Dar nu poți compara Statele Unite cu ceea ce a făcut Rusia tocmai pentru că, chiar și având în vedere puterea, puterea necontrolată a Statelor Unite și ipocrizia, încălcările drepturilor omului și toate provocările, totuși rușii au fost consecvenți în abrogarea completă a oricărui interes pentru drepturile omului, drepturile legale de bază ale propriului popor, al tuturor vecinilor lor și al capacității altor țări de a decide după capul lor.

În fine, motivul pentru care Ucraina a vrut să adere la NATO nu este acela că americanii o ademenesc, ci pentru că ucrainenii au vrut să iasă de pe orbita Rusiei. Și, în mod fundamental, chiar dacă Statele Unite au renunțat la și au pierdut multe valori care făcuseră măreață America – încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, de exemplu – încă Statele Unite, la bază americanii încă cred că oamenii din restul lumii au dreptul de a-și decide viitorul. Au dreptul la autodeterminare. Chiar și chinezii, care sunt prieteni mult mai apropiați ai rușilor decât ai americanilor sau ucrainenilor, au spus în mod constant că ucrainenii au dreptul la autodeterminare. Iar potrivit chinezilor, asta include chiar și Crimeea. De ce ar spune ei asta? O spun și întrucât ei cred că, în cele din urmă, fac parte dintr-o ordine internațională care trebuie să fie stabilă și trebuie să interacționeze cu alte țări din întreaga lume, nu numai prin mijloacele puterii.

Au și ei multă ipocrizie, dar rușii au renunțat la toate. Au devenit actori ai haosului și vor distrugerea ordinii internaționale. Nu cred că Tucker Carlson a făcut un mare deserviciu cu interviul său. Nu cred că contează foarte mult. Și nu cred că Elon Musk a făcut un mare deserviciu punând la dispoziție aceste două ore. Nu cred că contează atât de mult, dar cred că este important ca oamenii care urmăresc acest interviu să recunoască faptul că lucrul cheie de care lui Putin nu-i pasă sunt drepturile oricărei țări care nu este puternică. În afară de ruși, nimeni altcineva nu are voie să procedeze cum vrea. Deși, lui Putin ar trebui să-i pese întrucât o parte din motivul pentru care rușii sunt atât de amețiți acum, comparativ cu Statele Unite și aliații lor, este tocmai acela că nu sunt atât de puternici.

Și ai crede că dacă aceasta este filosofia pe care mizează el, Putin va înțelege modul în care ea i se aplică și țării sale. Bineînțeles, dictatorii, narcisiștii, megalomanii, nu se gândesc niciodată la faptul că regulile care ar trebui să li se aplice și lor, chiar li se aplică atunci când lucrurile nu merg în direcția dorită. Toți sunt grozavi atunci când lucrurile funcționează pentru ei, dar nu și atunci când comportă mai multe provocări. Nu este surprinzător că un dictator a dat astfel de răspunsuri. Acest interviu a avut loc pe teritoriul său. Era momentul lui și și-a transmis mesajul așa cum a dorit. Dar în cele din urmă, niciunuia dintre noi nu o să-i pese atât de mult. >>

Distribuie Distribuie Comentarii