VIDEO Alex Ştefănescu: „Scriitorii au responsabilitatea să povestească ce s-a întâmplat cu ţara lor în timpul vieţii lor“
Autor al unei impresionante istorii a literaturii române care acoperă perioada dintre 1941 şi 2000, criticul Alex Ştefănescu este totodată un bun povestitor. El are o „colecţie” impresionantă de povestiri de ieri şi de azi, pe care ştie să le împacheteze cu mult umor. Vă învităm să le ascultaţi astăzi, la Adevărul Live, de la ora 15.00.
Cele mai importante declaraţii:
„Sunt foarte mulţi scriitori buni, profesionalizaţi, nu mai spun de sutele care sunt amatori şi nici nu cunosc bine limba română. Cei care sunt sunt cu adevarat scriitori sunt buni, dar niciunul nu este senzaţional.“
„Am luat ca reper anul 1941 pentru că atunci a aparut «Istoria literaturii române» a lui George Călinescu. Am vrut să continui ccea ce a făcut Călinescu din punct de vedere cronologic. Nu m-am erijat într-un succesor al lui Călinescu, nu sufăr de grandomanie. Cu un sentiment de modestie, m-am gândit să-mi fac datoria să continui ceea ce a făcut Călinescu, cu posibilităţile mele.“
„În ceea ce priveşte literatura de astăzi, o citesc înainte de a apărea. Foarte multţ scriitori îmi trimit manuscrisele. Cineva m-a întrebat maliţios: «Cum, citiţi o carte pe zi?» Pot să fac şi asta, dar de multe ori nu este cazul, pemntru ca eu ştiu dinainte, trăiesc în mijlocul acestui fenomen literar, literatura este viaţa mea, asta fac toată ziua. Ştiu ce carte a publicat un autor dinainte ca ea sa apară în librării.“
„Visez o carte care să devină un mit. După părerea mea, o carte este extraordinară atunci când intră în mitologia literară a lumii şi atunci când devine cunoscută chiar şi de cei care nu o citesc. Despre Anna Karenina, Don Quijote, Romeo şi Julieta, ştiu mai mulţi oameni decat cei care il citesc pe Shakespeare, Tolsoi, Cervantes. Asta este adevărata glorie.“
„Suntem extraordinari în poezie şi nu suntem la fel de buni în proză. Poezia înseamnă un succes rapid, care pretinde geniu, dar nu pretinde efort. Toţi avem sclipiri de genialitate.“
Am amânat să scriu «Istoria literaturii române contemporane» pentru că mulţi scriitori erau interzişi în perioada comunismului. Cum puteam să nu scriu despre Petru Dumitriu, Matei Călinescu, Virgil Nemoianu, Matei Vişniec, Dan Culcer?
„Toată poezia lui Nichita Stănescu este o succesiune de fulguraţii geniale, de străluciri. Lui, dacă nu îi plăcea o poezie, scria alta. Spre deosebire de Eminescu, care făcea ciorne, avea multe variante.“
„Noi nu avem un simţ al măreţiei, nu căutăm o miză mare. Poate că sunt, din acest punct de vedere, demodat şi contestabil. Eu cred că scriitorii au şi responsabilitatea să povestească ce s-a întâmplat cu ţara lor în timpul vieţii lor. Dumnezeu nu-i face pe toţi oamenii talentaţi; este un noroc extraordinar sa fii talentat şi să poti sa povesteşti. Toţi ceilalţi care nu sunt talentaţi aşteaptă de la tine să povesteşti şi-n numele lor ce s-a întâmplat. Ceea ce e nepovestit, e mort, dispare, se supune amneziei colective.“
„L-am sfătuit pe Matei Vişniec, care e unul dintre puţinii scriitori români care au succes în străinăntate, să treacă de la jocul acesta de reprezentări ale absurdului, să pătrundă în drama lui şi ceva din lumea de azi.“
„Instituţiile care ar trebui să promoveze literatura română nu-şi fac datoria. Am trimis odată o scrisoare deschisă Guvernului României ca să-i propun o afacere. Cea mai miraculoasă marfă pe care o poate exporta o ţară este literatura, pentru ca are o proprietate stranie: exportată, rămâne în ţară, rămâne a ta, şi aduce şi avantaje secundare. Este extraordinar de avantajoasă. Am cerut posibilitatea unui buget de un an să le dovedesc cum pot să fac export de literatură, după care le şi restitui banii şi le aduc un câştig. Nu m-a auzit nimeni. Pe nimeni nu interesează. Am avut o cazia să vorbesc în medii de afaceri. Sunt surzi, nu-i impresionează.“
Un scriitor care are orgoliu nu trebuie să dea vina pe alţii sau pe instituţii. Alţii, şi mai grav, dau vina pe public, că e insensibil la literatură. Eu le zic că trebuie să inventeze ceva ca să-l recucerească.
„Un autor mi-a spus că o să mă ucidă pentru ce am scris despre el şi i.am răspuns în direct, la televizor. I-am spus: «Bazându-mă că n-aveţi talent ca scriitor, nu o să aveţi talent nici ca asasin. M-a cautat apoi şi m-a scos la o bere. A râs şi el.“
„Literatura e inventată de oameni ca să se bucure de ea. Mulţi cred că este doar o corvoadă pentru elevi. Ea nu trebuie tratată aşa.“
„Am amânat să scriu «Istoria literaturii române contemporane» pentru că mulţi scriitori erau interzişi în perioada comunismului. Cum puteam să nu scriu despre Petru Dumitriu, Matei Călinescu, Virgil Nemoianu, Matei Vişniec, Dan Culcer? Ar fi fost o istorie a literaturii eliptică. Despre anumiţi scriitori nu puteai să scrii ceea ce crezi.“
„Sunt mereu acuzat că, într-un articol din septembrie 1989, am dat un citat din Ceauşescu. Toţi adversarii mei nici nu s-au dus să vadă articolul, au fost bucuroşi că au acest argument împotriva mea. Cei de la «Romania literară» m-au rugat să scriu un articol despre poezia patriotică, lucru care nu-mi displace, pentru că eu chiar sunt patriot. Am scris un articol foarte critic, fiindcă poezia patriotică e foarte proastă, ceea ce aduce mari prejudicii patriotismului, pentru că se ajunge să se deteste şi ţara. Articolul a fost respins la cenzură. Erau nişte jocuri complicate, pe sârmă. Sigur este că eu niciodată nu l-am lăudat pe Ceauşescu ca să-mi fac o carieră literară, pentru că jalnică era acea carieră literară făcută prin lăudarea lui Ceauşescu.“
„Conduceam un cenaclu aici, la Bucureşti, la Biblioteca Municipală Mihail Sadoveanu. Ştiţi cine au venit să citească dintre tinerii scriitori deveniţi apoi cunoscuţi? Varujan Vosganian, Cristian Tudor Popescu, Mihai Gălăţanu. Vosganian scria tot proză, proză scurtă, iar CTP scria SF, avea darul formulărilor foarte expresive şi greu de uitat. Acesta e biciul cu care loveşte el; în publicistică este un scriitor, de multe ori.“
Sursa: adevarul.ro
