Primul indiciu că armata rusă ar putea face un pas înapoi în Ucraina a venit chiar de la preşedintele rus Vladimir Putin care, potrivit agenţiei ruse de ştiri TASS, a sugerat că unităţile angajate în cucerirea Lîsîceank şi Luhansk ar trebui să ia o pauză scurtă pentru refacere, regrupare şi pregătire în vederea viitoarei ofensive.

Or, în cazul unui război de uzură în cadrul căruia ambele părţi sunt angajate într-o încleştare menită să aducă inamicul până în punctul de maximă epuizare pentru a obţine o victorie, o astfel de pauză nu ar părea un semn bun pentru Rusia. Mai ales după ce trupele Moscovei s-au chinuit iniţial să ţină pasul, eşuând în obiectivul primar de a lua Kievul şi suferind ulterior pierderi masive de trupe, cel puţin după bilanţul Statului Major Ucrainean, în timp ce soldaţii ruşi nu au contenit să se plângă de pregătirea insuficientă şi moralul scăzut pe câmpul de luptă.

Potrivit unor analişti, dacă ar fi ca presupusa pauză operaţională să servească drept un indiciu, armata rusă ar părea că se apropie de un impas sau că a apărut o degradare a puterii de luptă.

„Trupele ruseşti care au finalizat captura Severodoneţk şi Lîsîceank au în mod clar nevoie să-şi regenereze puterea de luptă şi să-şi creeze capacităţi de sprijin, între care şi provizii, înainte să se lanseze într-o altă operaţiune ofensivă pe scară largă”, se arată în raportul analiştilor de la Institutul de Studiu al Războiului (ISW).

Pauza operaţională ar putea fi şi un indiciu al faptului că conducătorii armatei ţin cont de necesităţile soldaţilor.

„Absenţa unor pauze programate de la condiţiile intense de luptă este cel mai probabil printre cele mai dăunătoare probleme de personal pe care ministerul rus al Apărării se chinuie să le remedieze în cadrul forţei sale”, a comentat zilele trecute Ministerul britanic al Apărării.

„Comentariul public al lui Putin este menit probabil să fie un semnal al preocupării pentru bunăstarea trupelor sale în faţa plângerilor recurente din Rusia cu privire la tratamentul soldaţilor ruşi”, a notat şi ISW.

Pe măsură ce în Ucraina continuă carnajul, au început să apară şi îndoielile cu privire la faptul că Rusia a luat realmente o pauză operaţională. Iar asta pentru că Putin nu şi-a oprit atacurile aeriene în Ucraina. Marţi, forţele ruse au lansat rachete asupra localităţilor din regiunea Doneţk, omorând patru oameni şi rănind alţi opt, a bombardat peste noapte oraşul Bakmut şi a lovit cu rachete regiunea Zaporojie, atacuri soldate cu răniţi.

O altă ipoteză ar fi că Putin a vrut să spună altceva şi presupusa pauză nu ar fi de fapt valabilă pentru toate operaţiunile militare ruseşti în Ucraina. El a ştiut să introducă o doză apreciabilă de ambiguitate în anunţul său precum că ar dori ca trupele sale să facă o mică pauză; în realitate, unităţile ce nu au luat parte la luptele din Luhansk au primit ordin să-şi continue îndatoririle militare, a relatat TASS.

Faptul că o parte din forţe ar lua o presupusă pauză nu ar trebui să fie o surpriză pentru nimeni după încheierea unei ofensive majore, crede Michael Kofman, directorul de cercetare de la Programul de Studii Ruse de la CNA, precizând că este firesc ca o parte din trupe să se regrupeze în timp ce restul să-şi desfăşoare operaţiunile ca de obicei.

„Probabil că doar forţele angajate în capturarea Severodoneţk şi Lîsîceank vor lua o pauză. Nu a indicat că armata rusă în ansamblu ia o pauză operaţională. La ce s-ar aştepta oamenii, să continue să atace fără întrerupere? În ce război s-a mai întâmplat asta?”, a observat Kofman.

În ultimele săptămâni, ruşii au dat semne că au făcut progrese în planurile lor strategice –de pildă, în bătăliile pentru Luhansk şi Lîsîceank forţele ruse au fost capabile de lansarea unei ofensive eficiente după ce au reuşit să-şi coordoneze două grupuri de luptă cum n-au mai reuşit în alte dăţi, a arătat o evaluare a serviciilor britanice de informaţii.

„Ambelor armate le lipseşte momentan capacitatea pentru ofensive susţinute, neavând forţa să genereze avântul necesar. Asta înseamnă că, mai ales în ce priveşte armata rusă, avansul va fi posibil cu ajutorul puterii de foc şi a luptelor de uzură, după care în următoarea fază forţele ruse vor fi obligate să-şi consolideze teritoriile, să se recompună şi să trimită rezerve suplimentare”, a explicat Kofman pentru Daily Beast.

Rămâne de văzut cât de utilă se va dovedi această pauza operaţională şi în ce măsură armata rusă se va angaja în realizarea ei efectivă, chiar şi parţial.

„Totuşi, nu e deloc clar faptul că armata rusă îşi va asuma riscurile unei pauze operaţionale suficient de lungi încât să permită acestor forţe epuizate să-şi recapete forţele”, a arătat ISW.

În ceea ce îl priveşte, Departamentul american al Apărării nici măcar nu poate spune cu siguranţă că această pauză are sau nu loc.

„Dacă aş lua în considerare numărul victimelor care i-a costat pe ruşi să dobândească acele porţiuni de teritoriu, probabil că m-aş opri şi reechipa”, a spus un oficial american de rang înalt din domeniul apărării.

Potrivit evaluării ISW, este greu de estimat cât va dura această pauză şi momentul în care Moscova va reveni la o postură ceva mai ofensivă.

„Tranziţia de la pauza operaţională ar putea fi graduală şi totodată greu de identificat, aşa cum a dat impresia şi intrarea în ea”, notează ISW.

O motivaţie a acestei presupuse pauze ar putea fi de fapt doar o diversiune menită să înşele forţele ucrainene că Rusia şi-a slăbit ofensiva.

„O campanie şiret concepută vizează să obţină un asemenea efect pentru a convinge inamicul că fie nu are în vedere/ nici nu are loc o pauză, fie aceasta ar fi prea scurtă pentru a-i aduce beneficii şi prin asta să-l facă să creadă că nu are posibilitatea de a prelua iniţiativa şi a porni propria contraofensivă”, a arătat ISW.

Doar că ruşii se confruntă cu o armată ucraineană tot mai redutabilă după ce, în ultimele zile, aceasta din urmă şi-a ridicat nivelul datorită în mare parte influxului de arme şi instruire occidentală, în special lansatoarele americane HIMARS cu ajutorul cărora ucrainenii au distrus depozite de muniţie din Luhansk şi o bază militară rusească din Myrne, în sudul Ucrainei.

„Armata rusă pare să se bucure de avantajul puterii de foc care însă începe să fie contrabalansat de muniţia de artilerie furnizată Ucrainei. Asta ar putea afecta semnificativ abilitatea armatei ruse de a susţine ofensiva în timp”, a concluzionat Kofman, observând că HIMARS pare să contribuie la avansurile recente ale Ucrainei.