Viața ei fost o călătorie lungă și adesea dureroasă, de la o copilărie zbuciumată în mediul rural din Tennessee (SUA), la celebritatea globală, conform unui articol publicat de BBC.

Avea aproape 40 de ani când s-a eliberat dintr-o relație abuzivă pentru a porni pe drumul de artist solo. Dar de atunci a reușit să înregistreze un șir de albume - cele mai bine vândute din cariera sa - să strângă o serie de premii și să devină unul dintre cele mai populare voci live ale muzicii mondiale.

Copilărie zbuciumată

Tina Turner s-a născut sub numele de Anna Mae Bullock la 26 noiembrie 1939 în micul oraș rural Nutbush, Tennessee. Tatăl ei Floyd a lucrat la o fermă locală.

Nu s-a putut bucura prea mult de copilărie. Ea și sora ei mai mare Aillene s-au despărțit când părinții ei s-au mutat să lucreze într-o fabrică de muniții, iar tânăra Anna Mae a plecat să locuiască cu bunici săi, care erau niște oameni foarte stricți din punct de vedere religios.

Când familia s-a reunit după război, Anna Mae a început să cânte într-o biserică baptistă locală.

Mama ei i-a părăsit când ea avea doar 11 ani și, doi ani mai târziu, când tatăl ei s-a recăsătorit, Anna și sora ei au fost trimise să locuiască cu bunica ei, în Brownsville, Tennessee.

A devenit majoretă la școala ei din localitate, a jucat baschet și s-a bucurat de o viață socială agitată. După ce a absolvit în 1958, ea s-a angajat la un spital din St Louis, Missouri, și și-a propus să devină asistentă.

Într-un club de noapte, unde ea și sora ei se duseseră seara, l-a văzut pentru prima dată pe Ike Turner cântând cu trupa lui, The Kings of Rhythm.

O mare șansă

Ike era deja un interpret și un muzicianconsacrat, iar trupa sa a fost una dintre cele mai mari atracții din circuitul cluburilor R&B.

Într-o seară, într-o pauză, lui Anna Mae i s-a oferit microfonul - iar prestația ei l-a impresionat atât de mult încât a rugat-o să cânte cu trupa.

La acea vreme, ea avea o relație cu saxofonistul trupei, Raymond Hill, de la care a avut un copil pe nume Raymond. Fiul Tinei Turner cu saxofonistul Kings of Rhythm, Raymond Hill Craig (1958) s-a sinucis în 2018.

Ea a făcut prima ei înregistrare ca solista în 1958, dar marea ei șansă a venit doi ani mai târziu cu o melodie numită Fool in Love, scrisă de Turner. Când solistul care ar fi trebuit să cânte piesa, Art Lassiter, nu a apărut la înregistrare, Anna Mae a fost rugată să-i țină locul, cu intenția ca vocea ei să fie eliminată ulterior. Dar un DJ care a auzit demo-ul a fost atât de impresionat, încât l-a transmis unei case de discuri locale.

Ike a fost încurajat să-și pună protejata să cânte și a convins-o să-și schimbe numele în Tina, o mișcare despre care a spus mai târziu că a fost concepută pentru a-i împiedica pe foștii iubiți să o urmărească.

Fool in Love a ajuns pe locul 27 în topurile Billboard, iar următorul cântec al trupei, It's Gonna Work Out Fine, a ajuns în top 20 și a câștigat un Grammy.

Până acum, ea avea o relație cu Ike, care divorțase de a cincea sa soție. Cuplul s-a căsătorit în cele din urmă în 1962.

Proaspeții căsătoriți Ike și Tina Turner Revue au plecat la drum în cea ce ar putea fi numiți trei dintre cei mai de succes ani, fără a beneficia însă și de un single de succes care să le susțină prestația artistică.

Tina a avut, de asemenea, în această perioadă, o serie de apariții solo la televiziunea americană, în emisiuni precum American Bandstand și Shindig.

Producătorul Phil Spector, impresionat de vocea Tinei, a convins-o să intre în studio să înregistreze River Deep, Mountain High. Îngrijorat că Ike, ale cărui tendințe de control erau bine cunoscute, ar încerca să domine înregistrarea, Spector l-a plătit să stea departe de studio.

Scăpată de abuz

Discul, cu faimosul „zid de sunet” al lui Spector, a fost atribuit cuplului Turner, deși Tina a fost singura voce. Inițial discul nu a fost foarte bine primit în SUA, dar a devenit un succes uriaș în Marea Britanie.

A fost suficient ca Rolling Stones să ceară ca Revue să susțină un turneu în Marea Britanie, iar asta a dus la noi turnee europene și la un public mai numeros.

Când The Stones au făcut un turneu în SUA, Turners au fost din nou rugați să susțină trupa, ceea ce le-a adus posibilitatea de a apărea la Ed Sullivan Show.

Doi ani mai târziu, cuplul a înregistrat cel mai mare hit american cu un cover al piesei Proud Mary de la Creedence Clearwater Revival.

În 1973, Tina a călătorit la Londra pentru a interpreta o piesă, foarte apreciată de critici, în rolul Acid Queen, în filmul bombastic al lui Ken Russell despre opera rock Tommy a lui Pete Townshend.

În același an, duo-ul a avut ultimul lor mare hit, Nutbush City Limits - dar relația lor personală era pe tobogan.

Pe la mijlocul anilor '70, Ike era puternic dependent de alcool și cocaină, iar atitudinea lui de a controla viața și cariera soției sale a escaladat în abuz fizic. Acesta a bătut-o cu un cuier de sârmă în timp ce era însărcinată și a ars-o cu cafea opărită.

În iulie 1976, Tina a fugit cu doar câteva monede în poșetă și și-a petrecut luni de zile ascunzându-se la prietenii în timp ce îl dădea în judecată pe Ike pentru a cere divorțul.

A fost căsătorită cu Ike Turner în perioada 1962-1978. În 1960, cuplul a avut un fiu, Ronnie, și în plus, ea i-a crescut pe cei doi fii ai lui Ike, din uniunile anterioare ale acestuia.

Susținută financiar de un prieten care era și director al unei case de discuri, ea a pornit într-o serie de turnee solo care au consacrat-o ca artist de sine stătător. I s-a părut greu la început.

„Mulți oameni au crezut că Tina Turner este istorie”, a spus ea pentru Vogue german. "Îi cunoșteau doar pe Ike și Tina Turner și nu înțelegeau ce se întâmplă. Așa că a trebuit să mă reinventez."

Primul album solo al lui Turner, Tina Turns the Country On! - a apărut în 1974. În 1975. și-a lansat al doilea album, Acid Queen. După ce două albume nu au reușit să ajungă în topuri, ea s-a reinventat cu un sound mult mai grav, ceea ce i-a adus concerte cu Rod Stewart și un alt turneu cu Rolling Stones.

Acestea au fost urmate în 1978 și 1979 de Rough and Love Explosion, dar nici ele nu au avut succes comercial în SUA. În același timp, a făcut adesea turnee în Europa, unde popularitatea ei era vizibil mai mare decât acasă. Pe lângă propriile compoziții, telespectatorii și criticii muzicali își amintesc și interpretările ei de cover ale pieselor Ball of Confusion ale trupei americane Temptations și Let's Stay Together ale cântărețului american Al Green.

Hitul ei din 1983, Let's Stay Together, a fost începutul unei renașteri a carierei. Un album, Private Dancer, înregistrat la Londra, a generat șapte hituri în topuri și a fost punctul de lansare al unui turneu mondial important.

Un mare succes în cariera cântăreței a fost cel de-al cincilea album solo al ei - Private Dancer (1984) - s-au vândut aproximativ 20 de milioane de exemplare. A inclus hituri precum Let's Stay Together, What's Love Got to Do with It (sing-ul a ajuns pe primul loc în topurile din SUA) și Better Be Good to Me. Compozițiile de pe album i-au adus cântăreței trei premii Grammy, precum și gloria de a fi numită „regina rock and roll-ului”. Inspirată de succes, Turner a pornit în 1985 într-un turneu mondial (170 de concerte în SUA, Asia, Europa și Australia).

Tot în 1985 ea a revenit pe ecran ca Aunty Entity în Mad Max Beyond Thunderdome și a contribuit la melodii de pe coloana sonoră a filmului, inclusiv la piesa tematică, We Don't Need Another Hero.

Cel de-al șaselea album al lui Turner - Break Every Rule (1986) - a obținut discul de platină în SUA (mai mult de 1 milion de exemplare vândute) și în unele țări europene. Acesta, în special, a inclus hiturile Typical Male și Back Where You Started (cel din urmă a primit un premiu Grammy). În 1987-1988 a avut loc turneul mondial de extrem succes al Tinei Turner, doborând recorduri de audiență în multe țări. În special, concertul ei de la Rio de Janeiro a adunat aproximativ 180 de mii de spectatori și a intrat în Cartea Recordurilor Guinness.

În 1988, a fost lansat primul album live al lui Turner, Tina Live in Europe, care includea înregistrări ale spectacolelor din 1985-1987.

Se părea că nu putea face niciun pas greșit, deoarece hiturile veneau unul după altul, iar turneele sale se derulau cu casele de bilete închise.

O imagine de neșters

Succesul a continuat de-a lungul deceniului următor.

A primit premiul Grammy, iar trei albume - Foreign Affair (1989), Wildest Dreams (1996) și Twenty Four Seven (1999) - au obținut discul de platină în multe țări. În 1995, cântăreața a înregistrat melodia Golden Eye pentru filmul cu același nume al lui Martin Campbell (primul film James Bond, cu Pierce Brosnan în rolul principal).

La începutul secolului XXI, și la vârsta de 61 de ani, Tina Turner a anunțat că va intra într-o nouă etapă pe care a definit-o ca fiind o „semipensionare” și a făcut un turneu de rămas bun în America de Nord și Europa, în timpul căruia și-a prezentat cel de-al 10-lea și ultimul album solo, Twenty Four Seven. A fost unul dintre cele mai de succes și mai profitabile turnee din istoria spectacolului (taxele s-au ridicat la peste 100 de milioane de dolari).

Tina Turner a fost salutată ca o icoană feministă și, în 2003, a participat la seara Kennedy Center Honors, unde vedete precum Oprah Winfrey, Al Green și Beyonce s-au alăturat președintelui George Bush pentru a aduce un omagiu.

Până în 2005, vânzările record ale Tinei Turner au depășit 180 de milioane, făcând-o una dintre cele mai de succes artiste rock din toate timpurile. În același an, a lansat DVD-ul „The Best of the Live Collection” cu 25 de hituri selectate din cariera ei. În 2006, pentru filmul „Copii invizibili”, Tina Turner și cântăreața italiană Eliza Toffoli au lansat single-ul Teach Me Again, care a ocupat primele rânduri ale topurilor din Europa.

În mai 2007, cântăreața a revenit pe scenă, cântând ca interpret principal la un concert de caritate pentru Cauldwell Children la Muzeul de Istorie Naturală din Londra. În același an, ea a luat parte la înregistrarea albumului muzicianului de jazz Herbie Hancock River: The Joni Letters în calitate de vocalist invitat și a primit al optulea premiu Grammy.

Ea a revenit în 2008, cântând la Premiile Grammy și plecând în turneu pentru a-și sărbători 50 de ani de carieră.

Tina Turner fost inclusă în Rock and Roll Hall of Fame de două ori - în 1991 ca duet cu Ike Turner și în 2021 personal. În 2008, revista Rolling Stone a numit-o cea mai mare cântăreață a timpului nostru. În 2018, a primit premiul Grammy pentru realizări muzicale. De trei ori (1999, 2003, 2012) a fost inclusă în Hall of Fame a acestui premiu.

În 1986, și-a lansat autobiografia, „Eu, Tina”. În 1993, a jucat în filmul „What Love Can Do”, cu Angela Bassett în rol principal.

În ciuda trecerii timpului, energia ei părea nediminuată și vocea la fel de puternică ca întotdeauna.

În 2013, la vârsta de 73 de ani, a devenit cea mai în vârstă persoană care a apărut vreodată pe coperta revistei Vogue. „Nu voi ceda niciodată bătrâneții până nu voi fi bătrână”, a spus ea. „Și încă nu sunt bătrână”.

S-a căsătorit cu un director al unei case de discuri, germanul Erwin Bach, după o relație de 27 de ani, și și-a abandonat cetățenia americană pentru a deveni cetățean al Elveției.

În 2020, ea a lansat o versiune actualizată a lui What's Love Got to Do with It? A intrat în top 40 din Marea Britanie, fapt care a făcut-o a fi prima artistă care a realizat această performanță în șapte decenii separate.

Un an mai târziu, Turner a vândut drepturile asupra lucrării sale către managementul BMG Rights pentru mai mult de 50 de milioane de dolari și a fost inclusă în Rock 'n' Roll Hall of Fame.

Înainte de a muri, Tina Turner a avut surpriza de a deveni subiectul unui musical în West End din Londra, care spunea povestea vieții ei incredibile.

La mijlocul anilor 1970, ea s-a convertit de la credința protestantă la budism.

Odată a fost întrebată ce a determinat-o să meargă înainte în anii de luptă și abuz.

„Am rămas pe propria-mi cale de la început până la sfârșit”, a spus ea, „pentru că am crezut în ceva din interiorul meu, care îmi spunea că lucrurile se pot îmbunătăți”.