Născut pe 20 martie 1820, la Bârlad, primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România, Alexandru Ioan Cuza, a fost forțat să abdice în 1866, după un complot la care ar fi luat parte inclusiv amanta și marea sa iubire, Maria Obrenovici.

Fiu al ispravnicului Ioan Cuza (proprietar de pământ în judeţul Fălciu) şi al Sultanei (membră a familiei Cozadini, de origini fanariote), Alexandru Ioan Cuza a primit o educaţie europeană.

Ofiţer în armata moldovenească, temerarul Cuza a ajuns la rangul de colonel. În 1848, când Moldova şi Ţara Românească au fost cuprinse de verva revoluţiilor europene, Alexandru Ioan Cuza a participat activ la mişcarea revoluţionară (cea din Moldova) şi la lupta pentru unirea Principatelor.

Unirea Moldovei și Țării Românești

11 ani mai târziu, pe 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi domn al Ţării Româneşti. Se înfăptuia, astfel, unirea celor două ţări române.

Odată devenit domnitor, Cuza a dus o intensă activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea unirii de către puterea suzerană şi puterile garante şi apoi pentru desăvârşirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale şi administrative. A izbutit ce și-a propus în ianuarie 1862, când Moldova şi Ţara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur guvern.

Domnitorul a fost însă obligat să abdice, în 1866, de către o largă coaliţie a partidelor politice ale acelor timpuri (Monstruoasa Coaliţie).

Maria Obrenovici, marea dragoste a lui Cuza

De abdicarea lui e legat (de unii istorici) și numele amantei sale, Maria Obrenovici, marea dragoste a lui Cuza.

Povestea de iubire cu Maria Obrenovici - fiica boierului Costin Catargiu şi fosta soţie a principelui sârb Milos Obrenovici - a început într-un context în care Alexandru Ioan Cuza își petrecea marea parte vieții private departe de soţia sa, la petreceri „deocheate”.

Frumoasa și cocheta Maria Obrenovici a reuşit să-l cucerească rapid pe domnitor, care n-a făcut un secret din aventura sa.

Au avut împreună doi fii, Alexandru (1864 – 1889) şi Dimitrie (1865 – 1888), adoptaţi apoi de către Doamna Elena (Elena Rosetti - cu care Alexandru Ioan Cuza se căsătorise în 1844, și care n-a putut să-i dăruiască niciun copil), cea cea care i-a crescut ca pe propriii săi copii.

Istoricul Constantin G. Giurescu scria că Maria Obrenovici și-a dorit întotdeauna mai mult decât statutul de amantă a domnitorului.

„A întrebuinţat toate armele arsenalului feminin, de la cochetărie la eleganţă până la mijlocul pe care-l socotea decisiv: cei doi fii Alexandru şi Dumitru, pe care i-a avut cu principele Cuza şi pe care doamna Elena nu putuse să i-i dea. Până la urmă, e adevărat, Maria Obrenovici n-a izbutit în planurile ei ambiţioase. A fost însă pricina unor mari suferinţe sufleteşti pentru doamna Elena, care a avut totuşi tăria să se stăpânească, să nu lase să se vadă decât foarte rar şi numai rudelor de aproape – mamei ei şi cumnatului ei, Iordache Lambrino – furtuna ce-i răvăşea inima”, nota istoricul Constantin G. Giurescu despre Maria Obrenovici.

Alexandru Ioan Cuza i-a cumpărat iubitei sale o casă pe strada Biserica Amzei, în apropierea Palatului Domnesc, locuință în care era adesea văzut întând, seara, deghizat.

„Maria Obrenovici s-a folosit pentru a-şi păstra iubirea lui Cuza de sfaturile şi mijlocirea lui Cesar Librecht, unul dintre prietenii cei mai buni ai domnitorului, confident al său şi membru de bază al camarilei domneşti. (...) Belgianul a ştiut atât de bine să câştige încrederea lui Cuza, încât, atunci când prietenul său a ajuns domn al Principatelor Unite, l-a avansat rapid de la simplu soldat la gradul de sublocotenent, ataşându-l statului major, pentru ca, nu după mult timp, să-l facă major, numindu-l în această calitate aghiotant domnesc, alături de colonelul Pisoschi”, arată Corneliu Şenchea în cartea „Amor şi galanterie bucureşteană.

Maria Obrenovici, implicată în complotul ce a dus la abdicarea lui Cuza

Când liberalii Ion C. Brătianu, C.A. Rosetti şi Eugeniu Carada, împreună cu conservatorii Lascăr Catargiu, Anastase Panu, Grigore Brâncoveanu şi Gheorghe Ştirbei, precum şi căpitanii din Armata României, C. Pilat, Anton Berindei, Al. Lipoianu, Anton Costescu, Mălinescu, Alexandru Candiano – Popescu şi Handoca, au pus la cale un complot pentru a-l obliga pe Alexandru Ioan Cuza să abdice, Maria Obrenovici n-ar fi fost tocmai străină de ce avea să se întâmple.

Pe 11 februarie 1866, seara, mai mulţi soldaţi au intrat în casa de pe strada Biserica Amzei, unde Cuza dormea împreună cu amanta sa. Potrivit unor mărturii, Maria Obrenovici a fost cea care le-a descuiat uşa apartamentului ofiţerilor, pentru a putea pătrunde fără probleme în interior, contribuind la înlăturarea lui Cuza.

Două zile mai târziu, Alexandru Ioan Cuza a plecat în exil în Germania, urmat fiind de soţia sa, Elena Cuza, şi de cei doi fii nelegitimi ai săi.

Moartea lui Cuza și sinuciderea amantei și a unuia dintre fiii lor, la câțiva ani distanță

Pe 15 mai 1873, Cuza a murit la Heidelberg, din cauza bolilor de inimă şi a afecţiunilor de la plămâni. Soţia lui Alexandru Ioan Cuza, „i-a păstrat memoria cu o extraordinară devoţiune, neîngăduind să se rostească un singur cuvânt despre slăbiciunile pe care le cunoştea, le îngăduise şi – o spunea cu mândrie – le iertase, ca singura care pe lume putea să aibă acest drept”, după cum scria Nicolae Iorga.

La trei ani de la moartea lui Cuza, în 1876, Maria Obrenovici s-a sinucis la Dresda, trupul ei neînsufleţit fiind înmormântat la Cimitirul „Eternitatea” din Iaşi.

Câțiva ani mai târziu, în 1888, s-a sinucis și fiul lor mai mic, Dimitrie Cuza. Tânărul era îndrăgostit de una dintre slujnicele de la palat, iar când legătura a fost descoperită de Elena Cuza, slujnica a fost alungată. Dimitrie a fost găsit împuşcat în camera sa din Palatul Ruginoasa.

Alexandru Cuza, fiul cel mare al domnitorului, a murit și el un an mai târziu, în 1889, la doar 23 de ani, ucis de boala de inimă care-l măcina, pe vremea când se afla în luna de miere, în Spania (văduva acestuia, Maria Moruzzi s-a recăsătorit apoi cu Ion I. C. Bratianu).