Înainte de război, Mariupol era un oraş plin de viaţă. Din cauza luptelor, circa 75% din cei 430.000 de locuitori ai oraşului au plecat în diferite direcţii pentru a scăpa teferi şi nevătămaţi. Cei care au rămas se confruntă acum cu o nouă bătălie... pentru supravieţuire, spun localnici intervievaţi de Reuters.
Reporterii Reuters au vizitat oraşul însoţiţi de reprezentanţi ai administraţiei instalate de ruşi.
„Sperăm, bineînţeles, să fie bine, dar toate (speranţele, n. red.) se reduc de la o zi la alta”, spune Tatiana Handeldi în timp ce stă afară pe un taburet împeună cu vecinii ei.
În jurul lor, peisajul este dezolant, cu blocuri ciuruite de gloanţe şi ferestre aruncate în aer.
„În timpul luptelor, alergam mânaţi de adrenalină ca să supravieţuim. Şi acum ne străduim să supravieţuim... să nu murim de foame”, continuă Tatiana.
Alungaţi de explozii din case, Tatiana şi mulţi locuitorii ai oraşului au fost nevoiţi să improvizeze şi să-şi asigure pe lângă blocuri cele necesare traiului. Acolo fierb apă şi prăjesc cartofi.
Potrivit ONU, 90% din clădirile oraşului au fost distruse în lupte. Kievul estimează că numărul civililor ucişi la Mariupol se ridică la 22.000. ONU este mai rezervată în privinţa bilanţului, menţionând 1.358 de cazuri confirmate, printre care 70 de copii. Însă bilanţul este în curs de actualizare.
Soldaţi ruşi în Mariupol FOTO EPA-EFE
Anna Malenko, în vârstă de 31 de ani, stă şi ea afară cu fiica ei Sofia. Femeia se plânge că nu are unde să muncească şi nici bani pentru a procura mâncare.
Roman, un fost muncitor într-o fabrică, indică spre o fostă curte devenită un morman de moloz.
„Acum au mai rămas doi-trei copii aici care chiar nu au ce să mai facă”, spune el.
Roman mărturiseşte că noua sa rutină zilnică este să facă focul în aer liber pentru a asigura hrană pentru copii şi alţi localnici.
În ciuda greutăţilor, două femei intervievate de Reuters spun că salută victoria Moscovei în Bătălia pentru Mariupol.
„Toată viaţa am visat că Mariupolul se va alătura Rusiei”, recunoaşte Tatiana Handeldi.
Tamara Vasilenko, o pensionară în vârstă de 63 de ani, susţine că mulţi oameni din Mariupol şi din împrejurimi au rădăcini ruseşti.
„Ne bucurăm că am supravieţuit şi ne bucurăm că ne-am regăsit copiii. Cred, înainte de toate, că va fi pace şi Rusia nu ne va abandona”, afirmă ea.
În lipsă de apă curentă şi o reţea de canalizare funcţională, Mariupol riscă să devină un focar de holeră. Tancuri ciuruite de gloanţe zac lângă excavatoare şi macarele aduse de ocupanţii ruşi pentru ridicarea unor blocuri noi.
Unii localnici însă nu îşi găsesc liniştea sufletească. „Încă nu există stabilitate, oamenii nu ştiu ce îi aşteaptă”, subliniază Liubov Tarabuhina, o pensionară în vârstă de 66 de ani.
