Cel mai temut bandit din România anilor '30 a rămas un personaj legendar în satele din împrejurimile Bradului, fost mare centru aurifer al României. Totu devenise faimos pentru jafurile și pentru abilitățile sale de răufăcător, însă a sfârșit trădat de foștul său camarad.

În anii ‘30, ținutul minelor de aur s-a aflat sub amenințarea unei temute bande de tâlhari al cărui șef, Totu (pe numele său Toader Popa) devenise un personaj legendar. Mulți localnici au crescut cu poveștile stranii despre Totu, un adevărat „Robin Hood” al Apusenilor. Adevărul prezintă povestea faimosului răufăcător.

La scurt timp după încheierea Primului Război Mondial, Societatea minieră Mica a preluat în administrare bogatele zăcăminte de aur din zona Bradului, din Munții Metaliferi, aflată în sudul Apusenilor.

Societatea românească a reparat în anii următori instalațiile miniere, a extins activitățile de cercetare și de producție și a deschis noi galerii miniere, cel mai important zăcământ exploatat fiind la Musariu, faimos pentru cantitățile impresionante de aur nativ (liber) descoperite aici. Bulgări de aur de câteva kilograme, formați la intersecția numeroaselor filoane au fost scoși din zăcământul Musariu, iar cea mai mare pepită găsită în subteran a avut 53 de kilograme.

„Mina Musariu, cu o suprafață de 16 kilometri are filoane de aur ori rețele de filoane, unde am găsit uneori piese mari de aur masiv, în greutate de câteva kilograme”, informa, în 1928, Societatea minieră Mica, devenită, după Primul Război Mondial, administratorul minelor de aur din zona Bradului.

Minele de aur din zona Bradului au produs peste 75 de tone de aur brut în perioada 1920 - 1947, potrivit statisticilor fostei societăți miniere, iar anual în perioada interbelică, minerii scoteau între două și până la cinci tone de aur din subteranele Metaliferilor.

În cea mai productivă perioadă a mineritului aurifer, în jurul minelor roiau însă bandele de hoți. Cea mai faimoasă dintre ele era condusă de Totu (Toader Popa) - un haiduc intrat în legendele din ținutul aurului. Alături de el, camaradul său „Papa” (Gheorghe Muntean) a fost și el implicat în jafurile intrate în istoria Apusenilor.

La sfârșitul anilor ‘20, hoții au reușit să fure zeci de kilograme de aur din minele și depozitele acestora, în timp ce căpetenia lor, Totu, devenise un fel de Robin Hood al localnicilor, despre care oamenii credeau că are „iarba fiarelor”, cu care putea deschide orice lacăt - al magaziilor cu au.

Totu și Papa, șefii bandelor de hoți

O anchetă a autorităților din 1930 a dus la acuzarea a 30 de localnici care au participat la furturile de aur din minele și magaziile exploatărilor miniere din zona Bradului (video). Pagubele reclamate de Societatea minieră Mica se ridicau la zece milioane de lei, arăta plângerea depusă de aceasta la Parchetul Tribunalului Hunedoara, în 1930.

„În urma cercetărilor făcute în legătură cu furtul prin spargere în minele noastre de aur, în urma cărora am suferit imense pagube, fiind vorba de o bandă întreagă bine organizată care a comis sistematic aceste furturi de un timp îndelungat, prin aceasta declarăm că ne constituim parte civilă în procesul anchetat de Jandarmerie şi rugăm pedepsirea vinovaţilor deja stabiliţi şi cari se vor mai descoperi. La acelaşi timp rugăm Onoratul Parchet al Tribunalului să binevoiască a declara sechestru penal asupra întregii averi a tuturor acuzaţilor şi aparţinătorilor lor”, informa Societatea Anonimă Minieră Mica, în plângerea păstrată la Arhivele Naționale - Hunedoara.

Unul dintre șefii bandelor de hoți era Gheorghe Muntean, zis „Papa”, un locanic de 36 de ani, căsătorit şi cu opt copii. A furat zeci de kilograme de aur atât din galeriile minelor, cât şi din cămara de aur a societăţii.

„Muntean Gheorghe, zis Papa, principalul autor, a confecţionat personal chei false, în atelierul său propriu, cu ele intrând pe uşile principale în cămara societăţii, de unde a furat cantităţi mari de aur, pe care l-a prelucrat la dânsul în pivniţă. Recunoaşte totul, personal ne-a dus la un anumit loc din pădure, de unde a scos din pământ unele chei, iar dintr-o claie de fân a scos un revolver automat, pe care îl purta asupra sa la comiterea faptelor. Din al treila loc, de lângă un gard, a scos alte sigilii false, folosite la furturile din cămară şi mină, iar din grădină, a adus sigiliile false. Ne-a predat cântarul cu care a cântărit minereu aurifer, scos din sacii sigilaţi din cameră, şi a mai cântărit piatra pe care a pus în locul minereului aurifer, ca funcţionarii de la mină să nu observe lipsa acestuia sau un plus la cântărirea sacilor”, informau anchetatorii.

Papa le-a spus anchetatorilor că în urmă cu doi ani se împrietenise cu un paznic de la gura minei Musariu, care i s-a plâns că trăiește în mizerie.

Angajatul i-a dat lui Papa cheia de la intrarea principală, iar acesta și-a confecționat o dublură. Apoi a făcut rost de cheile altor intrări în minele de aur și de la cămările acestora, ori i-a convins pe mineri să lase ferestrele nezăvorâte de la magaziile cu aur, de unde a putut fura, de fiecare dată, sute de grame de aur.

Ancheta mai arăta cum alți peste 30 de localnici, cei mai mulți mineri, se organizau în grupuri și intrau pe ascuns, noaptea, în galeriile minelor, de unde furau bulgării care conțineau aur.

Minereul era pisat în pivnițele unor localnici din Ormindea, iar aurul era vândut apoi unor cămătari şi negustori din Abrud. Șeful bandei era Popa Toader, cel supranumit Totu.

„Am auzit că alţi ortaci şi-au făcut avere de sute de mii de lei prin furturi de la cămara de aur. Popa Toader din Ormindea a venit la mine şi mi-a făcut propunerea să intru în mină, pentru a fura aur. Ştiindu-l sălbatic şi urmărit încontinuu de jandarmi pentru furturi, nu le-am primit. În timpul discuţiei, el mi-a arătat o scândură pe care erau imprimate în ceară roşie vreo 15 forme de sigilii şi două forme de chei, spunându-mi că a intrat cu ajutorul lor în nenumărate rânduri în mina Ludvic din Musariu”, declara anchetatorilor Adam Nicolae, un mineri din Ruda Brad.

Mai târziu, arăta acesta, a cedat cererilor lui Totu şi a intrat și el în galerii, de unde a scos sute de grame de aur. Primarul din Ruda Brad, dar și unii ofițeri de armată erau complici ai haiducului Totu.

Febra aurului

La începutul anilor ‘30, producția de aur a minelor din zona Bradului crescuse simțitor. Minele dădeau anual peste două tone de aur în 1929, dublu față de primii ani după război, iar până la mijlocul anilor ‘30, producția anuală de aur brut a minelor Societății Mica ajunsese la patru tone.

Cel mai mult aur a fost scos în 1937 - 5,2 tone, arătau rapoartele vremii. O mare parte din metalul prețios extras din adâncurile pământului era aur nativ, pur, desprins din filoanele din munte.

Satele minerilor erau cuprinse de febra aurului, iar unii localnici trăiau cu obsesia aurului, dar și cu teama că banda de tâlhari condusă de Totu avea să le calce casele, în miez de noapte, fie pentru a-i prăda ori pentru a le dezgropa aurul pe care îl găseau în mină și îl ascundeau apoi.

Pentru alți săteni, Totu era și un binefăcător.

„Mamei mele i-a dispărut junica, iar într-o zi s-a întâlnit cu Totu și i s-a plâns de acest lucru. La scurt timp, s-a trezit cu o altă junică în bătătură. El nu îi jefuia pe săraci, doar pe bogați”, își amintea un localnic din Ruda-Brad.

În august 1934, la scurt timp după ce a banda condusă de Totu a jefuit mașina care transporta valori a unei bănci, pe „drumul aurului” din Munții Metaliferi, acesta a fost arestat și trimis la închisoare pe viață.

Atunci, hoții au organizat o ambuscadă pe șoseaua Deva – Brad, numită și drumul aurului, au atacat mașina de valori a unei bănci, ucigându-l pe șoferul acesteia și au furat 160.000 de lei.

„De câtva timp, regiunea din jurul Bradului era terorizată de şeful de bandă Popa Toader, zis Totu din Ormindea şi banda lui, compusă din consătenii: Oprean Pătru, Ştefan Avram zis Denuţă, Bocan Ion şi Valea Pătru, fiul vitreg al lui Totu. Totu fusese implicat într-un furt de aur, era vestit prin bătăile şi furturile ce făcea, încât era binecunoscut prin banditismele lui”, informa ziarul Universul.

Jaful de la drumul mare

Banda formată din trei plugari şi doi mineri a organizat jefuirea la drumul mare a maşinii de bani a Discomului, cu care erau transportate valorile şi sumele depuse la Banca Marmorosch Blank de societăţile din Hunedoara.

„Crima s-a săvârşit în ziua de 14 august, ora 6 jumătate seara, lângă Fornădia, după un plan bine şi amănunţit stabilit. În aceeaşi zi, cam pe la ora trei jumătate după amiază, tâlharii, la punctul ales, au tăiat un copac până aproape de a se prăvăli peste şosea, au mascat tăietura cu pământ şi frunze, apoi s-au retras pe o coastă de deal, unde au mâncat. După aceia s-au pus la pândă. Valea Pătru a avut misiunea ca de pe o înălţime bună de observaţie, să semnalizeze trecerea autobuzului prin explodarea două cartuşe de dinamită, bandiţilor ascunşi într-un tufiş apropiat de şosea”, arăta ziarul Universul, în 1934.

Tâlharii ascunși într-o colibă din apropierea drumului erau înarmați cu o carabină militară, o armă de vânătoare, un topor şi un revolver.

După ce Pătru Valea a dat semnalul apropierii camionetei cu valori detonând un cartuș de dinamită, partenerii săi au doborât copacul de-a curmezișul șoselei. Mașina cu valori s-a oprit în fața trunchiului doborât.

Cele trei persoane din mașină, Emilia Krausz Heinric, angajată a băncii Marmorosch Blank, Traian Boldura - încasatorul de bani şi şoferul Romulus Pădurar, nu au apucat să reacționeze în fața atacului bandiților, cu feţele acoperite cu cârpe.Todor Popa a descărcat un foc de armă din partea stângă spre cabina maşinii, iar Petru Oprean a tras un foc de revolver din partea dreaptă.

Avram Ştefan a tras pe femeie din maşină lovind-o în cap cu o bâtă şi apoi cu arma, în timp ce îi striga să dea banii.

„Auzind semnalul, bandiţii au ieşit din ascunzătoare şi la apropierea camionetei au prăvălit copacul peste şosea. Maşina a stopat şi bandiţii armaţi au maltratat pe doamna Kraus din Deva şi pe Boldura Traian, agentul Discom-ului, care văzând că Ion Bocan vine la el cu o secure, s-a înspăimântat atât de tare încât a luat-o la fugă, a sărit într-un râu şi a scăpat. Bandiţii s-au întors asupra şoferului, au tras, Oprean cu revolverul printr-o fereastră a maşinii şi Totu cu o armă de vânătoare prin fereastra cealaltă, l-au ameţit, l-au orbit de alice, fum şi ţăndări de geam, în cât n-a văzut când Bocan, care scăpase pe Boldura, s-a repezit şi i-a dat una cu securea în falcă, zdrobindu-i figura şi craniul, omorându-l pe loc. Vrând să spargă camioneta unde se afla marfa şi caseta cu bani, n-au izbutit şi auzind zgomot de care şi voci, au părăsit locul crimei, ascunzându-se. Armele şi hainele suspecte, pline de sânge, le-au îngropat, spre a dispare orice urmă a crimei”, arăta ziarul Universul, în 1934.

Dat în vileag de soție

La scurt timp de la comiterea jafului, maşina abandonată şi trupul şoferului ucis au fost descoperite de un copil de 12 ani, ce păştea oile pe dealurile din apropiere. Caseta de valori din interiorul camionetei nu a putut fi distrusă, astfel că prada de peste 160.000 de lei pe care bandiții sperau să o ia din ea a rămas la locul ei.

Totu a fost prins a doua zi, după ce un jandarm a păcălit-o pe soția sa cu o scrisoare falsă. Prin scrisoare, Totu i-ar fi transmis nevestei că a fost prins și a recunoscut jaful, spunându-i să le arate anchetatorilor unde ascunsese armele. Femeia a crezut cele scrise și le-a oferit anchatatorilor indicii care au dus în scurt timp la capturarea lui Totu și a complicilor săi. Toți au fost condamnați la pedepse cu închisoarea pe viață.

În închisoarea din Târgu Ocna, arăta presa vremii, Totu ar fi comis o crimă în 1937. S-a apărat de un deținut care îl atacase și l-a înjunghiat, în timp ce se aflau în bucătăria închisorii. A ajuns apoi în temnița din Aiud, de unde a reușut să evadeze în vara anului 1938.

„Periculosul bandit Toader Popa, zis Totu, din Ormindea, care fusese condamnat la muncă silnică pe viaţă acum trei ani când a ieşit înaintea unei căruţe a Discom-ului, omorând pe şofer şi furându-i banii, a evadat din închisoarea Aiud. Legiunea de jandarmi a ordonat urmărirea lui pe întregul ținut”, informa ziarul Universul, în septembrie 1938.

Nu se știe cum a reușit Totu să evadeze, dar vestea s-a răspândit rapid în ținutul aurului, iar unii dintre foștii săi camarazi și dușmani trăiau cu teama că haiducul se va răzbuna.

Trădat de fostul său camarad

În 20 septembrie 1938, la șase săptămâni după evadarea lui Totu, acesta a fost împușcat pe Dealul Ruzii, în ținutul aurului din Brad. Oficial, ar fi fost împușcat după ce a încercat să fugă de jandarmii aflați pe urmele lui.

„Cititorii îşi amintesc de evadarea din închisoarea Aiud a periculosului bandit Toader Popa zis Totu, care fusese condamnat la muncă silnică pe viaţă pentru că în anul 1934, însoţit de alţi răufăcători, a ieşit înaintea unui autocamion, omorând pe şofer pentru a-l jefui. Au trecut 46 zile de la evadarea lui din închisoare şi cu toate poterele organizate de jandarmi n-a putut fi prins, deoarece se adăpostise în pădurile din aceşti munţi şi cunoştea bine locurile, fiind din satul apropiat, Ormindea. Totuşi, datorită cursei întinsă de domnul căpitan Ambrus Romulus de la Regiunea jandarmi Deva, care a condus toată operaţiunea, însoţit de plut. maj. Lupău, Sâmbătă dimineaţă pe la 5 jumătate a căzut sub gloanţele jandarmilor”, arăta ziarul Universul.

Potrivit informărilor oficiale, în zorii acelei zile, postul de pândă de pe dealul Ruzii l-a văzut pe Totu cum venea pe cărare, având o pușcă de vânătoare la el. În momentul când s-a văzut descoperit, a tras asupra jandarmilor, dar spre norocul lor, pușca n-a luat foc, iar jandarmii au tras asupra lui.

„În momentul când banditul trecea pe cărare, trebuia să se întâlnească cu un tovarăş al lui, care, în acelaş timp, a fost cel mai preţios informator al jandarmilor. Banditul plănuise să meargă în satul Armindea (n.r. Ormindea) unde să omoare pe nişte duşmani ai lui, să dea câteva lovituri şi să-şi organizeze o bandă puternică. După facerea autopsiei, a fost predat familiei care, după câte suntem informaţi, l-a înmormântat chiar în acel loc, refuzând să-l ducă în sat”, arăta ziarul Universul.

Unii localnici relatau că omul care l-a trădat pe Totu era chiar Papa, vechiul său tovarăș de bandă, care ar fi fost recompensat cu o casă în Brad, pentru trădarea sa. Locul unde se află înmormântat Totu, acum bine ascuns în pădure, este marcat cu o cruce, iar unii localnici cred că în împrejurimile sale, haiducul și-ar fi ascuns o parte din comorile strânse de-a lungul timpului, din jafurile sale.