Veteranii de la Golful Porcilor se simt trădaţi de Obama, după anunţarea apropierii SUA-Cuba
Exilaţi cubanezi, veterani ai debarcării eşuate la Golful Porcilor, spun că se simt trădaţi de apropierea istorică dintre Washington şi Havana, după ce, în urmă cu o jumătate de secol, s-au simţit abandonaţi de către Guvernul american în urma eşecului acestei expediţii.
"Am fost trişti atunci când am fost abandonaţi în Golful Porcilor. De această dată, mai mut decât abandonaţi, ne simţim trădaţi de acest preşedinte" american Barack Obama, a declarat Felix Rodriguez Mendigutia, preşedintele Asociaţiei Veteranilor de la Golful Porcilor.
Mendigutia se afla în El Salvador atunci când i-a auzit pe preşedinţii Obama şi Raul Castro anunţând că întorc o pagină, după o jumătate de secol de înfruntări şi tensiuni între cele două ţări, moştenite de pe vremea Războiului Rece, a declarat el pentru AFP la sediul Asociaţiei, în cartierul Mica Havana din Miami.
"Surpriza a fost neplăcută", adaugă iritat acest veteran al invaziei mascate, unul dintre cei 1.400 de anticastrişti debarcaţi în aprilie 1961 pe plajele Golfului Porcilor, la aproximativ 2.500 de kilometri distanţă de Havana, cu scopul de a îndepărta de la putere regimul lui Fidel Castro.
Antrenat de către Statele Unite, corpul expediţionar al exilaţilor nu a putut conta, la momentul decisiv, pe susţinerea aeriană americană sperată. Forţele revoluţionare ale lui Fidel Castro au respins încercarea de debarcare în 72 de ore. Luptele s-au soldat cu aproximativ 100 de morţi în fiecare tabără, iar aproximativ 1.000 de anticastrişti au fost luaţi prizonieri.
- Total scrârbiţi
"Americanii au tendinţa să-şi trădeze prietenii şi să-i abandoneze. Am simţit-o la Giron (una dintre plajele de debarcare), am simţit-o întotdeauna, atât de bine că până la urmă ne-am obişnuit", declară pe un ton resemnat Esteban Bovo, în vârstă de 76 de ani, un fost pilot care a efectuat trei misiuni în timpul debarcării Brigăzii 2506 - numele corpului expediţionar al exilaţilor.
Anunţarea apropierii dintre Havana şi Washington "ne-a scârbit total", a adăugat Mendigutia care, la vârsta de 73 de ani, se declară "unul dintre cei mai tineri" dintre cei 800 de veterani aflaţi încă în viaţă.
Washingtonul "restabileşte relaţiile cu o ţară care se află pe lista Departamentului de Stat pentru susţinerea terorismului. Este un lucru care ne-a zguduit cu adevărat pe toţi", a adăugat el
Asociaţia Veteranilor a organizat o ceremonie, joi, în onoarea lui Eugenio Rolando Martinez, alias "micul musculos", care, la vârsta de 93 de ani, este în continuare la fel de ferm în ostilitatea sa faţă de Guvernul comunist de pe insulă.
"Avem cu toţii prieteni, părinţi, care au murit, care au fost luaţi prizonieri sau au fost abuzaţi. Cum să ne simţim? Frustraţi", a declarat el pentru AFP.
Însă a declarat că nu a fost "surprins" de acest anunţ istoric, miercuri, pentru că "lumea s-a schimbat complet".
Martinez citează ca exemple rolul-cheie jucat de Vatican în această apropiere, recunoaşterea Guvernului Raul Castro de către o parte a liderilor latino-americani şi faptul că la manifestaţiile organizate în semn de protest la Miami - unde trăieşte majoritatea diasporei cubaneze - "toţi erau bătrâni, nu au participat tineri".
- Continuarea luptei
Veteranii mizează acum pe Congres, în care republicanii dispun de majoritate în ambele camere începând din ianuarie, să încerce să blocheze gesturile de deschidere ale lui Obama, care a promis instalarea unei ambasade la Havana şi o cooperare economică.
În pofida faptului că ştiu că odată cu trecerea timpului devin tot mai puţini, veteranii anticastrişti promit să continue lupta.
"Nu ne-am pierdut speranţa şi vom continua să acţionăm pentru această schimbare pe care toţi cei din Cuba o doresc. Suntem animaţi de aceleaşi idealuri, acelaşi devotament ca înainte, pentru a încerca să schimbăm destinul patriei noastre", spune Mendegutia.
Veteranii anunţă că speră să deschidă în curând un nou muzeu în alt sector din Miami, Hialeah Gardens, cu ajutorul unei donaţii din partea Congresului statului Florida, pentru ca, "atunci când timpul va fi trecut peste ultimii membri ai brigăzii", moştenirea lor să poată să fie cunoscută de către generaţiile viitoare.
