Un străvechi obicei bine înrădăcinat în tradiția românească este Plugușorul - colindul agrar care vestește Anul Nou. Potrivit tradiției, bărbații, dar și copiii, merg în seara zilei de 31 decembrie din casă în casă cu Plugușorul, conform Agrointel .

În trecut, Plugușorul avea și valoare de descântec. Cei care primeau uratori în casă erau feriți de duhurile rele. De asemenea, aceasta este singura colindă care nu se cântă, colindătorii rostind versurile.

În plus, în perioada comunistă, versurile Plugușorului au fost modificate astfel încât să fie glorificat regimului aflat la putere.

Într-un articol din „Cutezătorii”, revista pentru copii din perioada comunistă, obiceiul era descris astfel: „După datina străbună, cu prilejul Anului Nou, în Capitală şi în judeţele ţării va avea loc Pluguşorul copiilor şi tineretului prin care tînăra generaţie a patriei îşi va manifesta dragostea şi recunoştinţa pentru minunatele condiţii de viaţă şi muncă ce le-au fost create de către partid, de către secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu”.

Iată care sunt versurile originale ale acestui colind:

Aho, aho, ho-ho,

Mâine anul se-nnoieşte,

Pluguşorul se porneşte,

Şi începe a brăzda,

Pe la case si-a ura.

Iarna-i grea, omătul mare,

Semne bune anul are,

Semne bune de belşug,

Pentru brazda de sub plug.

Doamne, binecuvîntează

Casa care o urează

Pluguşor cu patru boi,

Pluguşor mînat de noi.

Sus pe cer că străluceşte

O stea mare ce vesteşte

Că se curmă de-acum

Al nevoilor pe drum.

Asta-i steaua romвnească

A unirei Si-a-nfrătirei,

Stea de viaţă, stea de spor,

Stea de bine viitor.

Fă-o, Doamne, să lucească,

Steaua noastră românească,

Si să stea tot între noi,

Să nu mai avem nevoi.

Toata lumea ne ascultă,

Că avem dreptate multă,

Că destul am suferit,

Fără ca să fi greşit.

De acum ni se cuvine

Ca să mai trăim si bine,

Să se ducă dintre noi

Orice grijă şi nevoi;

Să se ducă hăulind

Si cu dinţii clănţănind;

Să se ducă pe pustie, între noi să nu mai vie;

Anul Nou ne-aduce nouă

Timp mai bun şi viaţă nouă,

N-o să fim tot moldoveni,

N-o să mai fie munteni,

Ci-ntr-o Tară Românească,

Liberă şi voinicească,

Noi si ei tot să trăim,

Si-ntre noi să ne iubim,

Si cît lumea vom trăi,

Şi-n tărie vom spori.

Anul Nou ne-aduce nouă

Timp mai bun şi viaţă nouă;

Anul Nou o să ne fie început de veselie.

Mari pe mici n-or prigoni,

Mici pe mari nu vor rîvni.

În frăţie şi dreptate

Au să fie legi lucrate.

Noi cu ei mâna vom da

Şi-ntr-o horă vom juca.

Dumnezeu, care ne-ascultă,

Ne întinde hrană multă,

Şi pămîntul ce-om avea

Grâu de aur ne va da.