„Veronica, Veronica, fată bună şi cuminte...“. Versuri şi note muzicale care răsună şi astăzi în mintea copiilor mici şi mari. Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la lansarea celui mai îndrăgit film pentru copii – „Veronica“.
Unii dintre marii actori ai României de astăzi au debutat în această producţie, având vârsta de patru-cinci ani în 1972, când a avut loc premiera.
Filmul deschide poarta în pădurea fermecată din lumea basmelor, unde Veronica, fetiţa drăgălaşă de numai cinci ani, parcurge un drum al iniţierii şi devine mai bună, mai înţeleaptă, mai cuminte. Lecţiile de bună purtare care se regăsesc în această fantezie muzicală sunt utile atât pentru micii spectatori, cât şi pentru toţi cinefilii, indiferent de vârstă. Este, parcă, o evadare în tărâmul basmului, motiv pentru care, după cinci decenii, rămâne la fel de iubit şi de căutat.
Film-semnătură
Nume mari din cinematografie atestă faptul că Elisabeta Bostan a creat în urmă cu 50 de ani un univers al copilăriei valabil şi astăzi. Este, fără doar şi poate, filmul-semnătură al regizoarei care anul acesta a împlinit vârsta de 91 de ani.
„Veronica! Veronica! Fată bună şi cuminte... Apariţia acestui film în 1972 a fost o adevărată explozie de culoare, dans, muzică, Veronica fiind un unicat în acel timp. Acest film veşnic tânăr este văzut şi astăzi de copii şi de părinţii lor. Cântecele şi temele muzicale sunt fredonate şi astăzi. În 1972 s-a născut practic musicalul pentru copii în cinematograful românesc. Tot atunci, o fetiţă, Lulu Mihăescu, a devenit vedetă de talie internaţională fiind comparată cu Shirley Temple“, a spus Laurenţiu Damian, regizor şi scenarist român, preşedintele UCIN.
În context, a fost motiv de sărbătoare în oraşul natal al regizoarei Elisabeta Bostan, acolo unde, în primăvara acestui an, în cadrul festivalului CineCopilăria, Asociaţia Artis din Iaşi şi familia Bostan au aniversat, prin proiecţii speciale şi lansări de DVD-uri, această jumătate de secol de Veronica. Au spus „La mulţi ani!“ pe marile ecrane filmului care marchează primii ani de viaţă şi pe care, datorită unor asemenea producţii cinematografice, putem să le descoperim la orice vârstă.
Izabela Bostan, împreună cu nepoatele regizoarei, alături de actorii Ileana Popovici, Manuela Hărăbor, Bianca Brad, Mircea Diaconu, George Mihăiţă şi profesorul Laurenţiu Damian au rememorat întâlnirile de suflet şi au împărtăşit cu publicul buhuşean gânduri de bine pentru regizoarea filmelor copilăriei.
Actriţa Manuela Hărăbor, la prima ediţie a Festivalului CineCopilăria FOTO Andrei Luca
„Elisabeta Bostan a fost şi este în continuare, după 50 de ani, mai mult decât o regizoare pentru mine. N-am făcut o mare diferenţă între părinţii mei şi doamna Bostan, pentru că era mama perfectă, se juca cu noi non-stop pe platou. Imaginaţi-vă că doamna Zizi se juca toată ziua pe platoul de filmare cu noi, dansa, ne provoca la diferite jocuri. Pentru noi, copiii, era absolut extraordinar. Noi nu am simţit că muncim. Era o joacă. A fost cea mai frumoasă perioadă. Eram înconjurată de copii, eram îmbrăcată în şorţuleţul de grădiniţă. Veronica face parte din mine. Zizi face parte din familia mea. Dacă Veronica împlineşte astăzi 50 de ani, spun cu mândrie că împlinesc 50 de ani de la debutul în cinematografie“, a mărturisit pentru „Adevărul“ Manuela Hărăbor, actriţă.
Candoarea zilelor de filmare
În cele două zile de festival, oraşul natal al regizoarei de filme pentru copii s-a bucurat de o sală plină de copii de toate vârstele, lacrimi de bucurie şi dor. Un mare ecran care le-a zâmbit copiilor pe toată durata proiecţiei şi care a amintit ce înseamnă cu adevărat copilăria. Publicul din Buhuşi s-a întâlnit cu actorii care au dat viaţă personajelor copilăriei.
Şi, aşa cum a spus actorul George Mihăiţă, care a fost Şoricelul Aurică din „Veronica“, „facem cu toţii parte dintr-o poveste, dintr-o magie creată de regizoarea Elisabeta Bostan“. Pentru că măcar o singură dată ne-am bucurat de lumea copilăriei căreia i-a dat viaţă pe marile şi micile ecrane regizoarea din Buhuşi.
„Am spus de multe ori că cea mai frumoasă perioadă a vieţii mele a fost copilăria. Eram peste toate stăpân, cum spune poetul. Am regăsit anii copilăriei în filmele distinsei doamne Elisabeta Bostan: «Veronica», «Mama», «Saltimbancii», «Fram, ursul polar». Când am realizat aceste filme, m-am gândit: ce-ar fi ca unul dintre personajele basmului la care se uită fiul meu pe ecran să fie tatăl lui? Nu să-i spun un basm, cum se întâmplă de obicei, ci să mă vadă el, copilul, într-un basm. Pe ecran. Şi nu o singură dată a văzut fiul meu «Veronica», ci de zeci de ori. Şoricelul Aurică şi Motanul Dănilă sunt două personaje iubite de generaţii întregi de copii. Candoarea acelor zile de filmare mi-a rămas în suflet, iar candoarea doamnei Bostan n-am mai întâlnit-o în cinematografia română. Mulţumesc, Zizi Bostan!“, a spus actorul George Mihăiţă la Buhuşi.
FOTO Andrei Luca
„Apariţia Vulpii era grozavă!“
Mari actori, precum Dem Rădulescu, Margareta Pâslaru, Vasilica Tastaman, George Mihăiţă, dansatori precum Cornel Patrichi şi Thuri Ştefan au construit împreună cu Elisabeta Bostan o lume a fericirii, a iubirii, un tărâm în care odată intrat poţi visa.
În 1993, actriţa Vasilica Tastaman, cea care a intrepretat rolul şiretei Vulpi, povestea: „Apariţia Vulpii era grozavă! Spectatorii m-au recunoscut numai după voce, pentru că machiajul, masca atât de complicată – şi reuşită în acelaşi timp – îmi acopereau complet faţa. Realizarea ei dura trei ore şi jumătate. Capul era foarte veridic, ca şi costumul şi coada cea stufoasă ieşită ţanţoş din fusta elegantă. Fiecare filmare mă «costa» multă răbdare, şi sănătate, şi energie... Mi se machiau ochii şi apoi mi se «montau» urechile, fruntea, dar cel mai greu era cu «boticul». Îl lipeau, de o parte şi alta a gurii, cu o soluţie anume, uneori nu din prima încercare.
De fiecare dată, uscau lipitura cu feonul, senzaţie deloc plăcută. Uneori mă ustura pielea, chiar aveam dureri. Dar când totul era gata şi mă priveam în oglindă, abia aşteptam să «fiu» iar vulpea cea cochetă, hoaţă şi vicleană, care râvnea la răţişoara Veronicăi. Mi-aduc aminte că, după terminarea filmărilor, timp de peste doi ani mi-au rămas, de-o parte şi de alta a gurii, două umflături mici, fostele puncte de lipitură. Eram alături de oameni minunaţi, unici: marele Dem, Margareta şi de minunăţia aia de copil, Lulu Mihăescu, sub ochiul atent al doamnei Elisabeta Bostan, care-şi conducea trupele ca un general de geniu“.
FOTO Andrei Luca
„Un basm feeric“
De-a lungul celor 50 de ani de la lansare, filmul „Veronica“ a fost şi este văzut pe marile şi micile ecrane. Este unul dintre cele mai iubite filme româneşti pentru copii din toate timpurile şi îşi are locul şi în literatura de specialitate, prin ceea ce au scris criticii de film despre impactul pe care l-a avut.
Tudor Caranfil, în „Dicţionar Subiectiv al Realizărilor Filmului Românesc“ (Editura Polirom), nota: „Marele succes al autoarei dedicate cu fidelitate copiilor este «Veronica» (1972), un basm feeric care a făcut bucuria câtorva generaţii, jucat de actori în combinaţie cu procedee animate şi potenţat de imaginaţia scenografului Giulio Tincu. Feeria a fost însufleţită frenetic de interpreţi, unii cu roluri triple, ca Margareta Pâslaru, distribuită succesiv în educatoarea cea aspră, didactică Zână bună şi Împărăteasa furnicilor, dar şi de micuţa protagonistă Lulu Mihăescu, care nu împlinise încă patru ani la data când a devenit o adevărată vedetă“.
Şi, aşa cum scrie Titus Vîjeu, în „Elisabeta Bostan, imaginarium sau filmul în împărăţia candorii“ (Colecţia Cinemagrafia) pentru prima oară în istoria cinematografului românesc, regizoarea Elisabeta Bostan reuşea să impună filmul muzical ca o valoarea artistică, recunoscută internaţional. Scene muzical-coregrafice precum cele de la moară, unde şoricelul „Aurică, cel (ce) de lume n-are frică“ dă tonul marii petreceri la care toate rozătoarele se lasă antrenate, cu patos, spre bucuria fetiţei Veronica, sunt cu adevărat antologice.
Peste trei milioane de spectatori
Astăzi, nu mai putem contoriza exact câţi copii din noile generaţii cresc cu filmul Elisabetei Bostan, acesta fiind disponibil şi pe multe dintre canalele de vizionare online. Mulţi spectatori din România şi din străinătate şi-au dorit continuarea acestei poveşti cinematografice, aşteptând cu ardoare reîntoarcerea pe ecrane a Veronicăi.
FOTO Andrei Luca
„Elisabeta Bostan schimbă destine“
Pe 1 martie 1931, în oraşul Buhuşi, judeţul Bacău, venea pe lume un copil care avea să fie, peste ani, un mare nume în cinematografia românească, Elisabeta Bostan. A urmat studiile liceale în Piatra Neamţ, la Colegiul „Calistrat Hogaş”. În formarea educaţională a continuat studiile universitare, pe care le-a urmat la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“ din Bucureşti, în perioada 1950-1954.
„Dorinţa mea de a face regie a fost dintotdeauna. Am făcut regie în liceu, aveam o mare plăcere de a face spectacole. La Piatra Neamţ, pentru că acolo era liceul meu, în sala de astăzi a Teatrului din Piatra Neamţ. Am pus acolo, pe scenă, foarte multe dintre piesele clasice româneşti. Mai târziu, în studenţie, am avut un profesor de mare valoare, regizorul Victor Iliu, căruia îi port o recunoştinţă şi o dragoste veşnică. Nu m-am îndepărtat niciodată de aura personalităţii lui. A fost un model uriaş pentru mine“, spune regizoarea Elisabeta Bostan.
Regizoarea Elisabeta Bostan, la 91 de ani FOTO Andrei Luca
Regia, din liceu pentru totdeauna
Astfel, din talentul şi din dedicarea pentru cinematografie ale Elisabetei Bostan a luat naştere „Puştiul“, care a însemnat debutul în filmul artistic de ficţiune, în 1961.
„M-am ferit întotdeauna să fac filme asemănătoare între ele. Nutresc o recunoştinţă specială părinţilor mei pentru felul în care mi-au deschis orizontul bucuriei de a putea înţelege natura, de a fi aproape de ea şi de a descifra limpezimea apelor Bistriţei, cerul albastru şi greu dinaintea unei furtuni. Toate acestea mi-au dat forţa necesară pentru mai târziu, ca să pot apropia oamenii de ceea ce este frumos, de Dumnezeu şi de natură. Ce lucru extraordinar este pentru un regizor să intre în întunericul unei săli de cinema, unde nu e recunoscut de nimeni, să fie alături de lumea spectatorilor, de vibraţia trăirilor lor. Simte cum se realizează o conexiune uimitoare, inefabilă între sufletul oamenilor de lângă el şi ceea ce se întâmplă pe ecran. Tu, ca persoană, nici nu mai exişti! Există doar acea valoare, creată de tine la un moment dat, care aduce bucurie oamenilor. Este un lucru teribil, emoţionant, unic!“, mărturiseşte iubita regizoare de filme pentru copii.
Multe generaţii au crescut cu aventurile lui Năică, eroul căruia i-a dat viaţă Elisabeta Bostan, în calitate de scenaristă şi realizatoare a seriei de scurtmetraje dedicate popularului copil din satul românesc. De-a lungul carierei dedicate, ea a colaborat cu scenarista Vasilica Istrate la filme de mare succes de public şi de critică precum: „Tinereţe fără bătrâneţe“, „Veronica“, „Veronica se întoarce“, „Mama“, „Saltimbancii“, „Un saltimbanc la Polul Nord“, „Promisiuni“ şi „Campioana“.
Regizoarea Elisabeta Bostan FOTO Andrei Luca
Campioana şi Mama, pe marele ecran şi-n viaţă
Din lumea filmelor copilăriei face parte şi Izabela Bostan, lector universitar, regizor, coregraf şi fiica îndrăgitei regizoare Elisabeta Bostan. Povestea lor este demnă de rulat pe marele ecran. În urma multelor căutări pentru o interpretă potrivită care să aibă rolul Corinei Tănase în filmul „Campioana“, Elisabeta Bostan a găsit-o la Deva. O căutare deloc întâmplătoare, căci, după debutul din film, Izabela Moldovan devine fiica adoptivă a Elisabetei Bostan.
„Elisabeta Bostan, când trece printr-un loc, schimbă destine. Destinul meu mi l-a schimbat radical. Îi voi fi o viaţă recunoscătoare şi nu îmi ajunge o viaţă, pentru că aşa este iubirea noastră, fără sfârşit”, a spus, emoţionată, Izabela Bostan, în oraşul natal al mamei sale adoptive.
Izabela Bostan şi Andrei Giurgia FOTO Andrei LucaRecunoştinţă internaţională
Elisabeta Bostan este ambasador al filmului românesc, fiind şi membră în multe jurii internaţionale – preşedintă a juriilor la Festivalurile de Teatru de la Teheran, Moscova, München, Milano şi Tomar (Portugalia). A primit, astfel, recunoaşterea valorii filmelor sale, multipremiate în competiţii de profil, desfăşurate în Europa, Asia, America de Nord şi de Sud, Australia.
De asemenea, ample retrospective ale filmelor sale au fost organizate în Japonia (Tokyo, Kyoto), India (Madras), Iran (Teheran) şi Canada (Montreal).
În anul 2009, Elisabeta Bostan a primit Premiul Gopo pentru întreaga activitate. La finalul aceluiaşi an, pe 17 decembrie, a primit premiul Academiei Române „Aristizza Romanescu“ pentru întreaga carieră. De asemenea, în ianuarie 2011 a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea UNATC, iar în decembrie 2012 a fost premiată de Uniunea Autorilor şi Realizatorilor de Film din România. În total, regizoarea Elisabeta Bostan a primit aproape 60 de premii naţionale şi internaţionale.
Cetăţean de Onoare
Cu acest prilej, în semn de reverenţă, Primăria Oraşului Buhuşi a oficializat în acest an Casa de Cultură Buhuşi sub numele Casa de Cultură „Elisabeta Bostan“ Buhuşi, iar Elisabeta Bostan a primit titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului, prin Izabela Bostan, prezentă la eveniment.
„Ne bucurăm că am (re)trăit CineCopilăria chiar aici, la Buhuşi, acasă la doamna Elisabeta Bostan. Am crescut cu filmele dumneaei, producţii care au bucurat generaţii şi generaţii, iar acum îi dedicăm un film-festival. Pentru astfel de evenimente este important ca autorităţile să sprijine cultura şi festivalurile. Aici, la Buhuşi, am găsit deschidere şi, mai mult decât atât, o recunoaştere a valorilor. Ne place să ne gândim la marile noastre personalităţi din film cât sunt încă lângă noi, cât le putem mulţumi în faţă şi le putem răsplăti munca de-o viaţă. Am muncit mult la acest proiect, care a fost întârziat şi de pandemie, dar mă bucur că, în sfârşit, ne-am adunat şi, împreună cu echipa ARTIS, echipa de la Primăria Buhuşi şi de la Casa de Cultură «Elisabeta Bostan», am dat start şi putem gândi deja următoarele ediţii“, a spus Andrei Giurgia, coordonatorul proiectului.
Andrei Giurgia, coordonatorul proiectului CineCopilăria FOTO Andrei Luca
Vă recomandăm să citiţi şi:
