Vanity Fair: Cel mai bogat german are o avere de 44 de miliarde de dolari, care provine de la tatăl său nazist, furată de la 70.000 de evrei
O investigație realizată de Vanity Fair reconstituie originile averii lui Klaus-Michael Kühne: gigantul logistic Kühne + Nagel, pe care l-a moștenit, a gestionat confiscări de bunuri în timpul celui de-al Treilea Reich, scrie Corriere della Sera.
Puțini oameni din afara patriei sale cunosc numele lui Klaus-Michael Kühne, deși el este cel mai bogat om din Germania. Mai mult decât François Pinault, pentru a face o comparație, sau decât MacKenzie Scott, care a divorțat de Jeff Bezos și a luat cu ea jumătate din averea sa.
Kühne, în vârstă de 87 de ani, regele transportului maritim și președinte de onoare al gigantului logistic Kühne+ Nagel, valorează – potrivit Forbes – 44 de miliarde de dolari și este și cel mai mare antreprenor german care însă nu s-a împăcat niciodată cu originea averii sale. Acesta datează, ca și pentru alții, din epoca nazistă. În cazul său, din cel mai rușinos și sistematic jaf al proprietăților evreiești.
Acum, o investigație a publicației americane Vanity Fair dezvăluie ceea ce germanii știau în general, dar nu au aflat niciodată detaliile. De ani de zile, presiunea asupra lui Kühne a crescut, atunci când premiile literare pe care fundația sa le distribuie sunt refuzate, sau mormântul tatălui său Alfred marcat cu inscripția „nazi-Kapital”. Nici el, timid, fără moștenitor, cu o soție cu un an mai tânără decât el, căsătorit când avea 52 de ani, nu s-a retras din viața publică.
Locuiește de decenii în Elveția, dar este și principalul patron și finanțator al Hamburgului, unde s-a născut și unde Olaf Scholz a fost primar. Este proprietarul clubului de fotbal de aici (care a câștigat o Cupă Europeană), a finanțat Elb-Philharmonie a lui Herzog & de Meuron. Un binefăcător. Secretul familiei este moștenirea tatălui său, Alfred.
Era anul 1933, la trei luni după învestirea lui Hitler în funcția de cancelar, când frații Kühne (tatăl său și unchiul Werner) l-au înlăturat pe celălalt asociat, evreul Adolf Maas, din compania Kühne+Nagel, fără compensații. Arianizare, se spunea. Afacerile de transport maritim au luat avânt. Între 1942 și 1944, familia Kühne a devenit extrem de bogat.
Ei au fost cei care au organizat ca monopoliști Möbelaktion, jefuirea și transportul în Germania a mobilierului recuperat de la cele 70.000 de familii evreiești care au fost apoi deportate în lagăre. Franța, Belgia, Olanda: nu a existat sat îndepărtat în care să nu ajungă Kühne. Un istoric din München, Frank Bajohr, îi încadrează în categoria celor care au aprovizionat camerele de gazare cu Zyklon B: au contribuit la anihilarea vieții evreilor din Europa.
Klaus-Michael a intrat în companie în 1958, la vârsta de 21 de ani, și a transformat-o într-o putere mondială. Nu a negat niciodată crimele, a plătit ca alte 6.500 de întreprinderi germane despăgubiri evreilor.
În 2015, el a comandat o anchetă serioasă asupra familiei. Dar nu a recunoscut concluziile și a refuzat să le publice. „La un moment dat”, spunea el, „trebuie să lăsăm praful istoriei să se așeze asupra lucrurilor”. Devotamentul său față de tatăl său rămâne absolut.
