Portalul independent Meduza a discutat cu Maxim Starceak, expert în politica nucleară rusă și cercetător la Centrul pentru Politică Internațională și de Apărare de la Universitatea Queens din Canada, despre posibilitatea unui atac nuclear și care vor fi consecințele.

Starceak crede că există motive de îngrijorare pentru că o putere nucleară care dorește să lanseze un atac nuclear asupra unui stat non-nuclear, poate face acest lucru.

El se va confrunta cu o reacție a comunității internaționale, dar nu există alte obstacole reale. În același timp, țările NATO non-nucleare sunt protejate de articolul 5 din Carta Alianței, iar restul țărilor non-nucleare pot conta pe ajutorul SUA doar pe canale bilaterale. În special, există acorduri bilaterale de apărare reciprocă între Statele Unite și Japonia și Coreea de Sud.

Gen. Dan Grecu, despre traseul ordinului de lansare

Și în Rusia, președintele trebuie să trimită un semnal codat pentru a debloca armele nucleare și, astfel, să autorizeze utilizarea acestora. Acest semnal este transmis prin sistemul de control portabil al „valizei nucleare”, iar aceleași dispozitive sunt folosite de ministrul apărării și șeful Statului Major General.

”În servietă sunt și cheile, adică codurile care permit transmiterea ordinul de lansare. Ordinul merge, după știința mea, de la președinte, la ministru, la șef de Stat Major, apoi la comandantul unității responsabile cu lansarea rachetei, și în cele din urmă la operatori.

Fiecare rachetă are codul ei propriu și obiectivul ei propriu, când vorbim de ICBM”, explică și generalul Dan Grecu, la Digi24.

Posibilitatea reală a unui atac nuclear este fezabilă dacă permisul vine de la toate cele trei dispozitive. Apoi semnalul ajunge la un serviciu special al Statului Major General, care la rândul său transmite ordinul unui anumit comandament unde se află forțele nucleare. După aceea, ordinul trece de la comandă la ofițerul desemnat responsabil de lansarea în sine. În plus, președintele Putin este întotdeauna însoțit de un grup de ofițeri de stat major responsabili de „valiza nucleară”.

În ceea ce privește armele nucleare non-strategice (tactice), lanțul este și mai lung. Focoasele ar trebui luate dintr-un depozit centralizat, transportate și pregătite, încărcate și trimise în direcția câmpului de luptă. Este un lanț lung de implementare și în fiecare etapă comanda poate fi anulată și, în plus, totul este monitorizat.

SUA au trimis semnale de câțiva ani că ar dori să continue negocierile privind armele strategice, cu toate acestea, nici Washingtonul, nici Moscova nu vor să cedeze. SUA ar dori să includă întregul său arsenal de arme nucleare în negocieri, dar Rusia nu este pregătită să discute despre arsenalul său tactic până când Statele Unite își vor scoate armele nucleare din Europa. Dar armele nucleare americane din Europa conferă statutului nuclear NATO, iar abandonarea lui, mai ales în contextul politicii externe agresive a Moscovei, este puțin probabilă.

Arme nucleare tactice

În doctrina militară rusă, primul pas în escaladarea nucleară este acela de a demonstra o singură lovitură undeva într-o zonă nelocuite unde nu ar exista riscuri mari pentru cetățenii vreunei țări.

O explozie nucleară ar avea un efect psihologic indiferent de locul de utilizare și fără a expune populația la radiații și ar constitui un avertisment. Dar ce urmează, dacă Ucraina și NATO nu se tem?

Următorul pas ar fi o demonstrație-intimidare, o lovitură nucleară ar fi efectuată asupra unei instalații militare din Ucraina. Încă nu se știe ce fel de obiect ar trebui să fie acesta, dar, teoretic, armele nucleare sunt folosite împotriva zonelor fortificate și a infrastructurii sau a forțelor inamice semnificative.

Deși o astfel de lovitură poate distruge complet un oraș/obiectiv militar, nu va duce la prăbușirea armatei ucrainene, deoarece folosirea armelor nucleare tactice nu înseamnă victorie absolută. De asemenea, va crea zone contaminate cu radiații, pe care nici măcar Rusia nu le va putea folosi pentru nevoile sale. Prin urmare, utilizarea armelor nucleare pe teritoriul Ucrainei este puțin probabil să aibă o valoare militară.

Armele nucleare tactice nu vor ajuta Moscova să apere teritoriile ocupate.

Este mai probabil să aibă un efect psihologic asupra țărilor NATO decât asupra Ucrainei. Prin urmare, posibilitatea utilizării sale, deși există, este încă mică.

Retorica nucleară a lui Putin a șocat atât statele occidentale, cât și cele estice. Totuși, SUA și NATO nu doresc un conflict militar direct cu Rusia și speră că armele nucleare nu vor fi folosite, dar în cazul unui atac va exista o reacție militară , a avertizat Maxim Starceak.

Și anume, publicul din țările occidentale se așteaptă ca folosirea armelor nucleare să nu rămână nepedepsită și vor exista cereri de pedepsire a Rusiei. Și în SUA în timpul erei Trump, strategia nucleară a SUA a permis un atac nuclear limitat pentru a pune capăt conflictului sau a restabili echilibrul strategic, dar acest lucru cu greu s-ar întâmpla împotriva unei alte puteri nucleare. Mai simplu spus, nimeni nu vrea un război nuclear și de aceea răspunsul militar real va fi prudent și limitat, dar chiar și în acest scenariu este imposibil de prezis cum se vor dezvolta evenimentele.