Vacanța istorică s-a terminat brutal/Reașezarea lumii și angoasele est-europenilor
Vacanța istorică, de care ne-am bucurat aproape o generație în acest spațiu, s-a terminat brutal. Viitorul este nesigur, neliniștile sporesc, defetismul pare să se extindă. Însă în niciun caz soluțiile nu sunt renunțarea la idealul democratic și la dreptul internațional în relațiile dintre state, scrie istoricul Dorin Dobrincu într-un articol de opinie publicat în Contributors.ro.
- Dorin Dobrincu este istoric și cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași (din 1995). Domeniile principale de interes sunt istoria politică, socială și religioasă a României contemporane, editarea surselor istoriei contemporane și istoria regională. A fost director general al Arhivelor Naționale ale României (2007-2012).
„America pe care o știam noi a devenit de nerecunoscut sub Trump”
Am asistat în ultimele zile la declarații și repoziționări pe scena internațională care mi se par comparabile cu ceea ce am văzut și cu ceea ce am trăit la sfârșitul anului 1989. Lumea comunistă în care spațiul și oamenii noștri erau de aproape jumătate de secol se prăbușea atunci. Iar asta ne făcea optimiști pe mulți dintre noi. Chiar dacă a durat mai mult decât ne-am imaginat, chiar dacă traversarea deșertului tranziției nu a fost ușoară, cele mai multe dintre fostele țări comuniste, inclusiv România, au intrat în NATO și în Uniunea Europeană.
Odată cu aceste realizări diplomatice au venit câteva avantaje majore: o siguranță pe care aceste țări nu au cunoscut-o vreodată, împreună cu investiții economice și know-how, prosperitate în creștere rapidă, posibilitatea de a călători liber aproape oriunde în lume. Libertățile și drepturile au atins un nivel de neimaginat pentru mulți dintre cei care trăiseră în dictatură multă vreme. Pentru alții – care nu experimentaseră totalitarismul, arbitrariul general, teroarea directă sau profilactică, omnipotența partidului unic și a poliției politice, lipsa de orizont și depresia socială – toate câștigurile recente păreau de la sine înțelese, venite în satele, orașele și țările lor ca roua de dimineață.
Ceea ce vedem astăzi are un sens invers. Lumea reașezată de-a lungul ultimelor trei decenii pare că se prăbușește ca un castel de nisip.
Una dintre constantele istoriei politice a Europei de Est în ultimele trei veacuri a fost expansiunea rusă. Indiferent că a fost vorba despre țarii care au îmbrăcat straie europene și s-au exprimat mai ales în franceză, de secretarii generali ai partidului bolșevic sau de elita neoimperială condusă de Putin, rușii au țintit mereu să controleze întregul spațiu de la Marea Baltică la Marea Neagră, din Caucaz la Dunăre, fie încorporat în imperiu, fie vasalizat, să poată influența major Germania și să țină în șah puterile de pe țărmurile de est ale Atlanticului. Unii consideră că aceasta este o fatalitate, iar de aici izvorăște justificarea, cu pretenții de înțelepciune, că nu are rost să te opui, că trebuie să te adaptezi, să faci ce-ți spune cel aflat în fruntea împărăției estice, să-i dai ce-și dorește.
America pe care o știam noi, mediat și/sau din experiențe directe, a devenit de nerecunoscut sub Trump. Președintele acestei mari țări, populară în Europa de Est până acum, precum și apropiații sau emisarii săi fac declarații care pun sub semnul întrebării ordinea internațională – una construită în mare măsură de SUA, inclusiv în avantajul lor.
Alianțele realizate și consolidate de-a lungul câtorva generații de bărbați și femei cu valori democratice și cu viziune se clatină, oamenii care au asumat și susținut sistemul liberal-democratic din convingere sunt derutați. În schimb, dușmanii libertății, indiferent că sunt state, organizații sau indivizi sunt în extaz. Să-ți ataci repetat aliații, să-i subminezi prin declarații iresponsabile, în vreme ce aduci osanale agresorilor și ucigașilor de civili, pregătindu-te să faci tranzacții cu ei este peste puterea de acceptare a oricărui om cu simț etic și valori democratice.
„Europa caută grăbită soluții după ce a luat pumni în față chiar de la aliat”
Nu e simplu să faci asta într-un continent care se confruntă cu probleme, unde pentru luarea unor decizii majore este nevoie de dezbatere și consens. De-a lungul câtorva decenii, oamenii și comunitățile de aici au căutat, identificat și aplicat reguli ce au reușit să asigure, grosso modo, pacea și prosperitatea, inclusiv cu largul sprijin american.
Europenii se văd forțați, aproape peste noapte, să se autonomizeze, să-și dorească să fie nu numai o forță economică, ci și una geopolitică, inclusiv cu o componentă militară, deși asta nu le place nici rușilor, nici idioților utili.
Este angoasant pentru mulți estoni sau letoni, lituanieni sau polonezi, români sau finlandezi, dar mai ales pentru ucraineni, care sunt în mijlocul unei mari tragedii, să vadă cum sunt repuse în capul mesei, pe față, tezele de reîmpărțire a sferelor de influență. Puțini își imaginau în această parte a lumii că dreptul națiunilor de a-și decide singure calea de dezvoltare politică, socială, culturală și economică va fi pus atât de brutal sub semnul întrebării.
Vacanța istorică, de care ne-am bucurat aproape o generație în acest spațiu, s-a terminat brutal. Viitorul este nesigur, neliniștile sporesc, defetismul pare să se extindă.
Însă în niciun caz soluțiile nu sunt renunțarea la idealul democratic în interior și la dreptul internațional în relațiile dintre state. Virarea spre un asemenea drum ar avea efecte catastrofale pentru europeni, mai ales pentru estici. Nu ne rămâne decât să dăm dovadă de curaj, să-i înfruntăm și pe neoimperialiștii de diferite rituri, și pe sclavii lor interni, să ne întărim societățile și să ne consolidăm apărarea.
