"Presiunea politică şi sancţiunile fără precedent din partea aşa-numitului Occident colectiv ne împinge să accelerăm procesele de fuziune", a declarat Vladimir Putin pe 1 iulie la un forum din oraşul Grodno, din vestul Belarusului, la o aruncătură de băţ de graniţa Uniunii Europene, conform Al Jazeera .

"Pentru că, împreună, va fi mai uşor să minimizăm daunele provocate de sancţiunile ilegale" impuse Rusiei şi Belarusului de către Occident, a spus Putin.

Cu o săptămână mai devreme, omologul său belarus, Alexander Lukaşenko, i-a îndemnat pe liderii altor naţiuni ex-sovietice să se apropie de "statul uniune" al Rusiei şi al Belarusului - sau să se confrunte cu pierderea independenţei lor.

„Astăzi, naţiunile din spaţiul post-sovietic trebuie să fie sincer interesate de apropierea lor de statul unional - dacă, desigur, doresc să-şi păstreze suveranitatea şi independenţa", a declarat el într-un discurs video.

La sfârşitul anilor 1990, Lukaşenko a dorit să fuzioneze fosta sa naţiune sovietică de 9,2 milioane de locuitori cu Rusia şi a semnat un acord pentru crearea unui "stat al uniunii" cu o constituţie şi un parlament comun.

Fostul director de fermă colectivă, poreclit "Bat'ka" (tati), spera să-i succeadă preşedintelui rus Boris Elţîn, care bea mult şi a cărui stare fizică şi mentală se deteriora rapid.

Elţîn l-a uns pe Putin, un şef al serviciilor de informaţii abstinent, drept succesor în 1999, iar Lukaşenko a frânat fuziunea.

Dar el a continuat să mulgă Kremlinul, obţinând împrumuturi de mai multe miliarde de ruble, gaze naturale la preţ redus, favoruri comerciale şi avantaje pentru migranţii bieloruşi.

Susţinerea Rusiei l-a ajutat pe Lukaşenko, care a fost mult timp supranumit "ultimul dictator al Europei", să se menţină la suprafaţă din punct de vedere politic şi economic, în special atunci când Occidentul a sancţionat Minskul pentru intensificarea represiunii împotriva opoziţiei şi a criticilor.

Lukaşenko a căutat să îşi înstrăineze economia de profiturile obţinute de la fermele colective de stat, de la uzinele chimice şi de la o rafinărie uriaşă de petrol care folosea ţiţei rusesc ieftin.

Sfidându-şi imaginea de fost oficial comunist cu mustaţă şi un puternic accent rural, el a creat Belarus Hi-Tech Park, un "Silicon Valley" belarus, unde zeci de mii de ingineri IT au dezvoltat software şi startup-uri impresionante.

Însă sectorul IT s-a restrâns după punctul de fierbere din 2020, când sute de mii de belaruşi au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva celei de-a şasea realegeri a sa.

Aceştia s-au ciocnit cu poliţia şi au organizat greve - dar agenţiile de aplicare a legii ale lui Lukaşenko au răspuns cu violenţă, tortură, arestări şi pedepse cu închisoarea.

Lukaşenko părea încolţit, iar Moscova a rămas singurul său susţinător - în timp ce Kremlinul l-a tot împins de la spate ca să finalizeze fuziunea.

Oficialii ruşi şi-au amintit prea bine cum ratingul de aprobare al lui Putin a crescut la un nivel stratosferic de 88% după "achiziţia" anterioară a Moscovei - anexarea Crimeei de la Ucraina în 2014.

URSS a reînviat?

Pentru unii observatori, fuziunea este o afacere încheiată; ei o văd ca parte a planurilor Moscovei de a anunţa renaşterea replicii trunchiate a Uniunii Sovietice în luna decembrie a acestui an.

"Problema a fost rezolvată în lumina aniversării centenarului URSS în decembrie 2022 şi a planurilor lui Putin de a crea un "al treilea imperiu" care ar urma [să succeadă Rusiei ţariste şi URSS şi] să includă Belarusul", a declarat analistul Aleksey Kushch, din Kiev.

"Ceea ce se întâmplă acum este pur şi simplu un pas tehnologic pentru a pregăti opinia publică pentru acest act", a spus el pentru Al Jazeera.

Dar alţi analişti spun că Lukaşenko încearcă în continuare să respingă acest act.

"Lukaşenko este încolţit rău de tot, dar pare să reziste la soluţia finală", a declarat pentru Al Jazeera Pavel Luzin, analist cu sediul în Rusia la Jamestown Foundation, un think-tank din Washington, DC.

În timp ce declaraţiile lui Putin cu privire la fuziune reprezintă o şansă de a-şi creşte cota de popularitate în Rusia, cuvintele lui Lukaşenko despre statul unional nu sunt altceva decât un "semnal de alarmă" pentru Occident, a declarat un observator de origine belarusă.

"Cuvintele lui Lukaşenko sunt mai degrabă un semnal de alarmă pentru [alte] naţiuni, mai ales din UE - ne împingeţi mai aproape de Rusia", a declarat pentru Al Jazeera Igar Tyshkevich, care locuieşte la Kiev.

Şi când vine vorba de publicul din Belarus, unificarea este departe de a fi populară.

În iulie 2021, numărul belaruşilor care o susţineau cu fermitate a crescut la 9%, de la cinci în 2020, potrivit celui mai recent sondaj independent pe această temă realizat de Chatham House, un think-tank britanic.

Unsprezece la sută dintre cei chestionaţi doreau ca Belarus şi Rusia să aibă o "piaţă unică, cu o politică externă şi o armată unică", iar aproximativ o treime se pronunţau pentru o "piaţă unică" şi o "zonă de liber schimb", potrivit sondajului.

"Cu astfel de stări de spirit, este greu să conduci o fuziune", a declarat Tyshkevich.