Urşii bruni îşi modifică habitatul primăvara astfel încât să poată vâna pui de ren şi de elan, sugerează un studiu realizat recent de o echipă de cercetători din Marea Britanie, Spania, Norvegia şi Suedia, relatează DPA/PA Media.

După ce ies din hibernare, animalele "foarte prădătoare" adoptă o strategie activă de vânătoare pentru a profita din plin de perioada în care celelalte specii dau naştere puilor.

Unul dintre urşii studiaţi a ucis 38 de pui de ren într-o lună şi 18 pui de elan în următoarea.

Cercetarea la care au participat specialişti în conservare de la Universitatea Nottingham Trent (Marea Britanie) şi de la Universitatea din Leon (Spania), dar şi cercetători din Norvegia şi Suedia, au descoperit că animalele şi-au adaptat zonele frecventate şi s-au folosit de mediul înconjurător pentru a se suprapune cu habitatele prăzii vulnerabile.

Cincisprezece urşi au fost dotaţi cu zgărzi GPS şi au fost monitorizaţi timp de doi ani în regiunea Norrbotten din nordul Suediei. Peste 2.500 de femele adulte de ren au fost de asemenea monitorizate astfel încât cercetătorii să poată fi la curent cu întâlnirile dintre aceste specii.

Studiul a constatat că urşii şi-au încheiat hibernarea de şase luni primăvara, când a început perioada în care femelele de ren dădeau naştere puilor. În acel moment, ei şi-au modificat habitatul, făcând trecerea de la zonele mai umede şi cu păduri veşnic verzi la regiunile mai înalte şi cu teren mai accidentat, preferate de renii cu pui.

După ce perioada în care veneau pe lume puii de ren se încheia şi începea sezonul în care femelele de elan dădeau naştere puilor, prădătorii se deplasau în zonele preferate de această specie din urmă - mai aproape de pădurile de foioase.

Vara, însă, când puii de ren şi de elan creşteau, iar activitatea umană devenea mai frecventă, urşii făceau trecerea la o alimentaţie bazată pe fructe de pădure şi se îndepărtau de drumuri, până la sosirea momentului în care intrau din nou în hibernare.

"Este evident că urşii foarte prădători adoptă tipurile de habitat ale renilor şi elanilor pentru a se suprapune cu prada disponibilă sezonier şi vulnerabilă", a declarat doctor Antonio Uzal Fernandez, expert în conservarea faunei sălbatice la Universitatea Nottingham Trent.

"Un astfel de proces demonstrează o strategie activă de vânătoare a urşilor bruni primăvara, când alimentaţia lor este mai dependentă de proteinele animale decât în restul anului. Carnivorele mari îşi recuperează parţial ariile lor anterioare pe mai multe continente şi, în timp ce acest lucru poate oferi beneficii ecologice pentru multe ecosisteme, poate avea implicaţii asupra managementului şi efecte nedorite, cum ar fi prădarea animalelor domestice. Activitatea noastră ar putea contribui la informarea managerilor şi proprietarilor de animale domestice asupra modului în care pot reduce acest conflict şi pot promova conservarea pe termen lung şi coexistenţa om-faună sălbatică", a adăugat el.

"În mod interesant, urşii foarte prădători şi cei mai puţin prădători au selectat habitatele în mod diferit în toate perioadele de studiu, cu puţine habitate selectate sau evitate de ambele grupuri", a precizat cercetătorul.

Potrivit studiului, cazurile în care urşii au ucis prăzi au atins apogeul în timpul perioadei în care renii dădeau naştere puilor, în luna mai.

Opt dintre cei 15 urşi au fost evaluaţi ca fiind foarte prădători şi omorau, în medie, 0,5 prăzi pe zi în perioada apariţiei puilor de ren şi de elani.

Prădătorii au ucis peste 20 de reni nou-născuţi şi cinci elani nou-născuţi într-o perioadă de fătare, a constatat studiul, un urs înregistrând o medie de trei prăzi omorâte la fiecare două zile.

Potrivit cercetătorilor, constatările lor ar putea ajuta la elaborarea previziunilor privind potenţiale puncte fierbinţi şi conflicte şi a unor măsuri de prevenţie.

Studiul a fost publicat în jurnalul Diversity. AGERPRES

Distribuie Distribuie Comentarii