Armele soldatului ucrainean Ali Pîrbudagov sunt depozitate sub copacii acoperiţi cu plase de camuflaj. Acestea sunt din perioada în care Ucraina şi Rusia luptau împreună în Armata Roşie. În prezent, soldatul este nevoit să le utilizeze împotriva armatei ruse, care foloseşte echipamente moderne.
„Acesta este din 1987”, a afirmat soldatul Pîrbudagov, în vârstă de 34 de ani, în timp ce lustruia capota unui obuzier autopropulsat 2S1 Gvozdika.
În ciuda faptului că ţările occidentale au început să expedieze arme mai moderne în Ucraina, acestea pot ajunge cu întârziere, lăsând unele unităţi, precum Brigada separată de asalt montan 128, a lui Pîrbudagov, să lupte cu arme care datează din epoca sovietică.
Potrivit soldatului, armele au nevoie de reparaţii, dar piesele nu sunt uşor de găsit. Inamicii militarului utilizează de cele mai multe ori acelaşi tip de obuzier, însă o variantă actualizată, care este cu 15 ani mai nou.
Noile sisteme de artilerie furnizate de aliaţii occidentali ajung la brigăzile de artilerie sau în zonele cu prioritate, precum regiunea Donbas, situată în estul Ucrainei, unde luptele s-au intensificat.
Statele Unite şi Germania au livrat până la 1 iulie mai puţin de jumătate din ajutorul militar pe care l-au anunţat, conform datelor Institutului Kiel pentru Economie Mondială, care a monitorizat aportul ţărilor şi furnizările de arme către Ucraina.
În vreme ce oficialii ucraineni sunt recunoscători pentru orice asistenţă militară, soldaţii şi-au exprimat dezamăgirea faţă de întârzierile înregistrate, într-un moment critic al războiului.
Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) a observat „dificultatea extremă” cu care se confruntă trupele ruseşti atunci când încearcă să preia controlul asupra unor bucăţi mici şi relativ neînsemnate de teritoriu, pe parcursul a săptămâni sau luni de luptă.
Pîrbudagov alături de alţi militari din unitatea sa, situată în proximitatea liniei frontului din sud-estul regiunii Zaporojie, au explicat că nu pot avansa cu armele pe care le utilizează. Cel mai bun lucru pe care îl pot face este să-şi păstreze poziţia.
„Sperăm cu adevărat că foarte curând vom ataca”, a declarat Pîrbudagov.
Victor Troşki era profesor la Universitatea Naţională Uzhorod, situată în vestul Ucrainei, atunci când Rusia i-a invadat ţara. În calitate de profesor, era scutit de serviciul militar, cu toate acestea a ales să lupte.
Armata rusă se poziţionează frecvent în zone populate. „Atingerea unei ţinte precise cu o singură lovitură nu este atât de uşoară”, a afirmat Troşki. „Un pic mai la stânga sau la dreapta ar putea fi o clădire rezidenţială”, a mai adăugat el.
Troşki alături de alţi camarazi din unitatea sa studiază uneori tipurile de sisteme de artilerie mai noi pe care le-ar putea primi.
„S-ar putea să primim şi noi ceva”, a afirmat Mikola Bezkrovnii, comandantul adjunct al unităţii lui Troşki.
„Avem ceea ce avem, dar există un număr mare de sisteme de artilerie similare din Cehia, Slovacia şi Polonia pe care ni le pot transmite pentru a le înlocui pe cele care au fost distruse”, a mai spus ofiţerul.
Brigada 128 a primit recent un nou echipament modern. Membrii săi au confiscat un vehicul de luptă inamic BMP-3 cu mai puţin de 5.000 de kilometri parcurşi.
Aceştia l-au dus la un atelier auto improvizat pentru reparaţii şi au de gând să acopere cu vopsea simbolul „Z”, al invaziei ruse. Conform declaraţiilor lor, în curând, vehiculul va reveni pe front, dar de partea lor.
