Ungaria este singura ţară UE care a votat împotriva acordului.

„Este o propunere nejustificabilă, inutilă, inaplicabilă şi dăunătoare, care ignoră complet interesele naţionale”, a declarat ministrul ungar de externe, Peter Szijjarto, citat de AFP, potrivit Agerpres.

„Le va explica ungurilor cineva de la Bruxelles că în Ungaria există gaz pe care gospodăriile şi companiile nu-l pot folosi? Este o inepţie”, a adăugat oficialul ungar.

El a vorbit şi despre „baza juridică îndoielnică” a acestui acord, motivând că securitatea aprovizionării energetice ţine de „responsabilitatea guvernelor naţionale” ale statelor UE.

Dintre cele 27 de state ale UE, doar Ungaria a votat împotriva acordului, pentru adoptarea căruia în Consiliul UE era suficientă majoritatea calificată.

Solicitarea iniţială a Comisiei Europene a fost ca statele UE să-şi reducă uniform cu 15% consumul de gaze, astfel încât volume de gaze să devină disponibile pentru livrări către alte state membre, pentru a fi ajutată în special Germania, ţară foarte dependentă de gazul rusesc.

În cazul unei sistări a livrărilor de gaze din Rusia, volume deja diminuate semnificativ de Moscova ca represalii după sancţiunile ce i-au fost impuse pentru agresiunea contra Ucrainei, un astfel de şoc major asupra primei economii a UE s-ar repercuta inevitabil asupra ansamblului blocului comunitar, de unde nevoia de „solidaritate”, a motivat Comisia Europeană.

Acest plan al Bruxellesului a fost însă primit cu critici de mai multe state membre, mai ales cele din sudul UE. Dacă în final acestea au votat compromisul convenit marţi, Ungaria condusă de Viktor Orban şi obişnuită cu conflictele cu instituţiile europene şi-a menţinut poziţia, aceasta şi în contextul în care Szijjarto a fost săptămâna trecută la Moscova pentru a obţine o suplimentare cu 700 de milioane de metri cubi a volumului de gaz rusesc livrat de Rusia ţării sale.

Acordul convenit în final prevede că statele membre vor face „tot posibilul” să-şi reducă cu 15% consumul de gaze în perioada 1 august 2022 - 31 martie 2023, faţă de media ultimilor cinci ani.

Acest angajament este voluntar, dar în cazul unui „risc de gravă penurie” el va deveni obligatoriu, însă mecanismul stabilit ca un compromis pentru a depăşi opoziţia statelor reticente instituie o serie de excepţii, în încercarea de a-l adapta realităţilor fiecărei ţări.