În nordul extrem al Moldovei, în mijlocul unor codrii seculari se află un adevărat „traseu al meditației”, puțin cunoscut, dar extrem de apreciat de împătimiții de plimbări în natura sălbatică. Acesta traversează pădurea prin locuri nebănuite, pe marginile unui masiv de calcar.

De multe ori traseele montane sau drumețiile lungi prin marile păduri din zonele turistice se pot dovedi obositoare și greu accesibile turiștilor fără o condiție fizică deosebită sau experiență ca montaniarzi. Există însă și zone sa trasee foarte accesibile care oferă plăcerea plimbării prin mijlocul naturii sălbatice, pe cărări înguste și teren acccidentat, fără un efort deosebit dar cu satisfacții spirituale aparte. Unul dintre acestea,cunoscut mai degrabă localnicilor și turiștilor din județele nord-moldave, se află în județul Botoșani. Amatorii de plimbări prin natură care-l descoperă îl numesc ”traseul meditației„ pentru senzațiile pe care le încearcă străbătându-l. Poate fi parcurs în maxim o oră și jumătate dus întors, dar peisajul și experiența sunt de neuitat. „Eu când am probleme, perioade stresante, nu găsesc soluții la ceva, eu acolo mă duc. Se întâmplă ceva magic. După ce-l parcurgi parcă ți se așează gândurile, efectiv găsesc soluții la toate. Plec, încărcat de liniște, relaxat, optimist„, spune Marius un drumeț, venit tocmai din județul Iași.

Poteca pustnicului din codrii seculari ai Voronei

Acest traseu se află în comuna Vorona , județul Botoșani. Vorona se afă la 20 de kilometri de municipiul Botoșani și este una dintre cele mai pitorești comunități rurale din nordul Moldovei, primind de altfel, ani la rând, distincția de sat cultural al României. Dincolo de istoria îndelungată și tradițiile păstrate cu sfințenie, Vorona este un loc dominat de codrii seculari. În mijlocul acestor păduri puțin străbătute se află și un schit de călugări, devenit loc de pelerinaj mai ales că adăpostește moaștele unui sfânt făcător de minuni, Cuviosul Onufrie. De altfel, aceast „traseu al meditației” se leagă de viața Cuviosului Onufrie. Acesta duce de fapt la chilia în care, acum 300 de ani, acest pustnic și-a petrecut mare parte din viață. Povestea lui Onufrie este fascinantă. A fost un nobil rus, al cărui nume a rămas necunoscut, care a trăit la Odessa, în secolul al XVIII lea.

Ar fi fost la un moment dat și guvernator al provinciei. Era un om foarte bogat, care iubea viața, petrecerile, vinul și compania doamnelor. La un moment dat, se spune, Onufrie a avut o revelație. A renunțat brusc la titluri, avere și a plecat ca pustnic prin pădurile Moldovei. A trăit o vreme în județul Neamț, de astăzi, dar apoi s-a retras în codrii Voronei. Și-a săpat o chilie într-un masiv de calcar și acolo a trăit toată viața. Bătrân și bolnav a fost adus pentru ultima sa parte de viață în obștea de la Schitul Sihăstria Voronei. Acolo a și murit. A fost înmormântat sub un măr, în curtea mănăstirii. În anul 1846, domnitorul Moldovei Mihai Sturza a ajuns la Sihăstria Voronei. Fiica sa era bolnavă de epilepsie. A luat și a mâncat un măr din copacul de lângă mormântul lui Onufrie. Se spune că s-a vindecat. În acel moment Onufrie a fost exhumat și se spune că era neputrezit. A fost depus într-o raclă din biserica mănăstirii, fiind ulterior canonizat, mai ales că minunile sale se înmulțeau.

”Gândurile se opresc și simți stare de bine. Este efectiv paranormal”

Ca să ajungi la acest traseu, către grota Cuviosului Onufrie , din Codrii Voronei, trebuie urmat drumul județean care cotește la stânga din Vorona, la primul giratoriu. Există de altfel un indicator care arată drumul către Mănăstirea Voronei. Este primul popas. Trecuți de Mănăstirea Voronei, deasemenea o ctitorie veche, boierească, urmezi un drum de poveste prin mijlocul pădurii, către Schitul Sihăstria Voronei, aflat la 6-7 kilometri mai la deal. Drumul este perfect asfaltat și modernizat, oferind o experiență aparte cu păduri maiestoase de o parte și de alta a drumului dar și zone de unde se poat vedea, panoramic, codrii Voronei. Din păcat nu există un indicator care să orienteze turistul către acest traseu. Pur și simplu întrebați localnicii sau efectiv urmați primul drum la dreapta, înainte de indicatorul către Sihăstria Voronei.

Urmează un drum prin pădure, de exploatație forestieră, pietruit. La o răscruce cu văioage adânci, se urmează partea stângă a drumului și drept înainte până la un indicator ruginit care semnalează drumul către grota lui Onufrie. Iar de acolo începe experiența. Autoturismul poate fi lăsat la intrarea pe traseu. Urmează o potecă care se urcă pieptiș, dar este o porțiune redusă care solicită mușchii și poate descuraja. Poteca te „aruncă” într-un adevărat paradis verde, un tunel prin mijlocul pădurii. Timp de 40 de minute ținând poteca care șerpuiește efectiv printre copacii înalți și lăstăriș, turistul intră într-o lume a liniștii. Nu se aud decât păsările cântătoare, din abundență în zonă. Atât. Poteca urcă, coboară, se strecoară pe după arbori doborâți de furtuni, pe lângă râpe și pereți de calcar.

Amatorii de experiențe tari, pot traversa zone întregi pe buștenii uriașă căzuți, peste râpe adânci, ce trec de creștetul copacilor din vale. Drumul trece ca printr-un tunel de vegetație. „Intri ca într-un vortex. Treci efectiv printr-un tunel de verdeață cu cărarea care te duce, te coboară. Clar faci și sport, dar este accesibil, nu de obosește la modul în care nu te mai poți relaxa, să te simți istovit. Din contră, te încarcă. Liniștea și atmosfera sunt senzaționale. Doar triluri și în rest liniște și peisaje de-și taie respirația. ”, spune Gina, o tânără artistă care face drumeții ocazional.

”Poate de la Sfânt vine toată liniștea”

Poteca urcă la o altitudine de câteva sute de metri, având în vedere că se află nu foarte departe de comuna Tudora, acolo unde se află cel mai înalt punct din județul Botoșani, un deal de 550 de metri. Pe acest traseu către grota Cuviosului Onufrie senzația este asemănătoare cu cea a unei drumeții la munte. Aerul devine tare, iar pe una dintre laturile drumului, pădurea se îmbină cu versanți înalți de calcar, un peisaj foarte spectaculos. Acest lucru indică aproapierea de punctul de referință al traseului, grota Cuviosului Onufrie. Locul a fost amenajat sub forma unui altar de unde se poate apă proaspătă și te poți odihni pe o bancă. Mulți vin, se roagă pentru o minune din partea Sfântului.

Traseul poate fi continuat prin pădure. Dar cei mai mulți se încarcă energetic la grotă și preferă să mai trăiască odată experiența ”traseului meditației”. ”Poate de la Sfânt vine toată liniștea. Pe acest traseu îți vine să meditezi. Poate, de la liniște, cine știe. Întâi ți se golește mintea de toate gândurile, apoi încep să vină soluțiile, gândurile se așează, apar rezolvări, idei. Pleci efectiv cu o stare incredibilă de spirit. Parcă ai fost la munte, nu ești epuizat, doar relaxat și liniștit„, spune Dorin, un profesor din Botoșani. Traseul este ideal și pentru familiile cu copii, evident cu precauțiile necesare în preajma zonelor abrupte.