O echipă mixtă de cercetători a calculat că peste circa 300 de milioane de ani lumea ar putea avea un nou supercontinent după ce Oceanul Pacific ar dispărea, relatează CNN.

Cercetătorii de la Universitatea Curtin din Australia și de la Universitatea Peking din China au creat modele ale evoluției plăcilor tectonice ale Pământului cu ajutorul unui supercomputer pentru a estima timpul în care s-ar putea forma viitorul supercontinent. Concluziile studiului au fost publicate în National Science Review la 28 septembrie.

„În ultimii două miliarde de ani, la fiecare 600 de milioane de ani, continentele Pământului s-au apropiat și s-au ciocnit între ele formând un supercontinent, fenomen cunoscut sub numele de ciclul supercontinentelor. Acest lucru înseamnă că actualele continente urmează să se unească din nou peste câteva sute de milioane de ani", a declarat într-un comunicat autorul principal al studiului Chuan Huang, bursier în cadrul Grupului de cercetare a dinamicii Pământului al Universității din Curtin.

Oamenii de știință cred că supercontinentele au luat ființă în moduri foarte variate.

Simulările computerizate au arătat că, din cauza faptului că Pământul a continuat să se răcească pe parcursul a miliarde de ani de la formarea sa, grosimea și rezistența plăcilor tectonice de sub oceane au scăzut.

Acest proces natural ar împiedica formarea următorului supercontinent ca urmare a micșorării oceanelor Atlantic sau Indian, pe care oamenii de știință le consideră oceane relativ tinere. Aceste oceane s-au format, probabil, atunci când cel mai recent supercontinent de pe Pământ s-a destrămat, iar diferitele bucăți s-au îndepărtat gradual una de cealaltă.

Denumită Pangeea, această masă de uscat s-a format în urmă cu aproximativ 320 de milioane de ani, potrivit autorilor studiului. S-a destrămat acum între 170 și 180 de milioane de ani, când dinozaurii umblau pe Pământ.

În schimb, Oceanul Pacific este cel mai vechi ocean de pe Pământ. Această imensă masă de apă este, de fapt, rămășița superoceanului Panthalassa, care a început să se formeze în urmă cu 700 de milioane de ani, când un supercontinent chiar mai vechi decât Pangeea a început să se destrame.

Unde s-ar putea forma viitorul supercontinent

Echipa de cercetători a descoperit că, atunci când plăcile tectonice își diminuează forța și grosimea, crește probabilitatea ca formarea unui nou supercontinent să aibă loc prin închiderea unui fost superocean care a înconjurat odată o masă terestră colosală. Reducându-se cu câțiva centimetri pe an, Oceanul Pacific a început să se micșoreze în timpul erei dinozaurilor. Pe baza noii simulări, întinderea actuală a Oceanului Pacific, de 10.000 de kilometri, se va contracta până la dispariție în mai puțin de 300 de milioane de ani.

„Noul supercontinent rezultat a fost deja numit Amasia, deoarece unii cercetători cred că Oceanul Pacific se va închide (spre deosebire de oceanele Atlantic și Indian) atunci când America se va ciocni cu Asia. De asemenea, se așteaptă ca Australia să aibă un rol în acest eveniment important al Pământului, ciocnindu-se mai întâi cu Asia și apoi conectând America și Asia, odată ce Oceanul Pacific se va închide", a declarat Huang.

În prezent, Australia se deplasează spre Asia într-un ritm de aproximativ 7 centimetri pe an, în timp ce Eurasia și America se deplasează cu viteze mai mici spre Oceanul Pacific, a declarat coautorul studiului, Zheng-Xiang Li, profesor distins în cadrul Școlii de Științe ale Pământului și Planetare de la Curtin.

Cum va fi această lume?

Modificările în distribuția continentelor și oceanelor vor provoca schimbări în climă, „în special atunci când curenții oceanici vor fi opriți de coliziunea continentală sau când se vor forma noi curenți oceanici atunci când continentele se vor despărți", a spus Li.

Un exemplu al acestui fenomen este momentul în care Australia s-a desprins de Antarctica în urmă cu 45 de milioane de ani, declanșând formarea calotei polare antarctice.

Cercetătorii se așteaptă, de asemenea, la mai multe cutremure pe măsură ce plăcile continentale se ciocnesc. Activitatea seismică a avut loc periodic acolo unde plăcile din India și Eurasia s-au ciocnit în ultimii 55 de milioane de ani, a declarat Li. Impactul inițial a format platoul tibetan și Himalaya.

Înconjurat de un nou superocean, supercontinentul nou format va avea, de asemenea, o biodiversitate redusă.

„Pământul, așa cum îl cunoaștem, va fi extrem de diferit atunci când se va forma Amasia. Se așteaptă ca nivelul mării să fie mai scăzut, iar vastul interior al supercontinentului să fie foarte arid, cu variații mari de temperatură", a declarat Li. "În prezent, Pământul este format din șapte continente cu ecosisteme și culturi umane foarte diferite, așa că ar fi fascinant să ne gândim cum ar putea arăta lumea peste 200 de milioane sau 300 de milioane de ani".

Oamenii de știință încă încearcă să înțeleagă cum se produce ciclul supercontinentelor de pe Pământ, care este condus de căldură și gravitație. Echipa de cercetători caută să stabilească cum a început tectonica plăcilor Pământului și când s-au format primele continente, dar și ce anume a declanșat ciclul supercontinentelor.

„Abia acum începem să avem o privire asupra întregului sistem terestru, de la nucleul său până la atmosferă, ca pe un sistem de elemente strâns conectate care au evoluat împreună", a explicat Li.