Una dintre cele mai eroice bătălii din Cel de-al Doilea Război Mondial s-a dat în satul polonez Wizna. Supranumită „Termopile al Poloniei” această bătălie s-a remarcat prin eroismul unui grup de câteva sute de soldați care a ținut piept unei armate întregi.

Partizan polonez FOTO wikipedia

Pe 1 septembrie 1939 începea Cel de-al Doilea Război Mondial. A fost cel mai devastator conflict din istoria omenirii cu peste 75 de milioane de morți. De-a lungul războiului au fost înregistrate acte de eroism ieșite din comun dar și bătălii dramatice. Una dintre acestea a fost bătălia de la Wizna cunoscută în istorie drept „Termopile al Poloniei”. O mână de soldați curajoși au ținut în loc o armată întreagă, bine echipată și bine antrenată.

Momentul zero: invazia Poloniei

În 1939 Germania Nazistă devenise o forță militară de temut. Timp de aproximativ un deceniu investise masiv în fabrici de armament, în tehnică de luptă, tehnologie militară și pregătirea unei armate numeroase. Toate acestea sub ochii nepăsători sau neputincioși ai liderilor Marilor Puteri Occidentale. Și în condițiile în care conform tratatelor de la finele Primului Război Mondial, Germania avea dreptul doar la o forță militară foarte redusă. Lăsat în pace, Hitler a făcut ce-a vrut și a pus pe picioare o mașinărie de război care avea să cucerească în urma unui război fulger, o bună parte din Europa. Inclusiv Franța. Totul a început cu Polonia.

Pe 31 august 1939, Hitler a dat ordin ca țara vecină să fie invadată în zorii zilei următoare. Pretextul era un presupus atac al armatei poloneze asupra unui stații germane de radio. Evident a fost o înscenare pentru a justifica atacul asupra Poloniei. La rândul lor, polonezii se așteptau la un atac german. Tocmai de aceea investiseră în echipamente militare, în facilități industriale dar începuseră să amenajeze și o linie defensivă între satele Kolodzieje și Grady-Woniecko, cu Wizna în centru. Linia defensivă se întindea pe o distanță de nouă kilometri și se afla la 35 de kilometri de granița germană. Trebuia să apere zonele de trecere peste râurile Narew și Biebrza. Linia defensivă trebuia să aibă 60 de buncăre dotate cu arme anti-tanc și mitraliere grele. În zonă au fost cantonate trupe poloneze din cadrul Grupului Operațional Independent Narew.

Polonezii nu au prognozat corect invazia germană. Ei credeau că nemții vor ataca în anul 1942. Tocmai de aceea atacul german a căzut ca un trăznet, luându-i prin surprindere. La linia de apărare de la Wizna, din cele 60 de buncăre, la 1 septembrie 1939, erau gata doar 16, dintre care numai 6 din beton armat cu tunuri anti-tanc și mitraliere. În plus, doar 70% dintre trupele poloneze erau recrutate la momentul atacului. Polonia a fost atacată din trei părți. Nemții au venit din vest. Din sud au atacat Slovacii, conduși de un guvern-marionetă în slujba lui Hitler. Din est, pe 17 septembrie au invadat rușii, în urma înțelegerii secrete, cunoscută drept Pactul Ribbentrop-Molotov.

Cei 700 de „spartani” de la Wizna

În momentul atacului, linia de apărare de la Wizna era apărată de numai 700 de soldați polonezi sub comanda căpitanului Wladyslaw Raginis. Erau mici detașamente din unități variate, dar în special infanterie. Pe lângă cei 700 de soldați, în liniile de apărare de la Wizna se mai aflau și 20 de ofițeri. Unele surse spun că de fapt în fortificații nu se aflau mai mult de 360 de polonezi.

Istoricul Leszek Moczulski precizează că forțele poloneze de la Wizna, din aceea perioadă, variau, numeric, între 350 și 720 de persoane. Polonezii se puteau baza, ca echipament militar, pe șase tunuri de 75mm, 24 de mitraliere grele, 18 mitraliere și două puști anti-tanc, cu doar 20 de proiectile. Pe 2 septembrie, căpitanul Raginis numit comandant al liniei de apărare de la Wizna și-a stabilit cartierul general în buncărul „GG-126” de lângă satul Gora Strekowa. A jurat în fața soldaților că va lupta până la moarte, fără să se retragă din linia defensivă.

Pe 7 septembrie nemții au ajuns la fortificațiile de la Wizna. Inginerii polonezi au aruncat în aer podurile de peste râu să împiedice tancurile germane să treacă. Trupele germane trimise în recunoaștere au fost măcelărite. În fața celor 700 de apărători polonezi de la Wizna se afla o armată întreagă. Nu mai puțin de 42.000 de soldați germani cu 350 de tancuri, 108 howitzere, 58 de tunuri, 195 de tunuri anti-tanc, 108 mortiere, 188 de lansatoare de grenade, 288 mitraliere grele și 689 de mitraliere. Avioanele germane au început să împartă fluturași deasupra liniilor defensive poloneze.

Nemții îi îndemnau să se predea fiindcă mare parte din Polonia căzuse deja în mâinile lor. Cei 700 de soldați polonezi, în frunte cu Raginis, au refuzat. A început bătălia. După un baraj cumplit de artilerie, infanteria germană a început asalatul. Polonezii au rezistat admirabil făcând ravagii în rândul nemților, care s-au retras cu multe pierderi. Din cauza artileriei germane, polonezii s-au retras în buncăre și secerau cu mitralierele orice încercare de asalt a infanteriei germane. Trei zile s-au chinuit trupele germane în fața buncărelor apărate de polonezi. O întreagă armată germană era ținută în loc de o mână de polonezi curajoși și determinați. După trei zile de pierderi grele, nemții au exploatat slăbiciunea sistemului defensiv polonez. Buncărele erau izolate și nu putea comunica eficient unul cu celălalt. Așa că le-au luat unul câte unul. Mai ales cu ajutorul inginerilor care plantau explozibili și efectiv aruncau în aer strucuturile de apărare.

Ultima luptă a lui Raginis

În cea de-a patra zi, la primele ore ale dimineții întreaga linie defensivă de la Wizna a fost distrusă. Mai puțin două buncăre în care soldații polonezii luptau încă cu îndârjire. Într-unul dintre acestea era căpitanul Raginis. Deși cu muniția pe sfârșite, cu mare parte a mitralierelor distruse, oamenii continuau să lupte. Au mai rezistat încă o oră. Căpitanul Raginis le-a ordonat celor rămași în viață să se predea. Nici nu mai aveau muniție. El și-a respectat însă promisiunea făcută, aceea de nu-și părăsi postul în viață. După ce ultimul soldat polonez a părăsit buncărul, căpitanul Raginis s-a aruncat în aer cu o grenadă. Inclusiv celebrul comandant german Heinz Guderian a recunoscut, în cadrul procesului de la Nurnberg vitejia și capacitatea de luptă a trupelor poloneze de la Wizna.