Un text ÎNFIORĂTOR despre imbecilii pe care se bazează pesediști ca Pleșoianu, Dragnea, C.Ștefănescu, etc.
Un text înfiorător despre imbecilii pe care se bazează pesediști ca Pleșoianu, Dragnea, C.Ștefănescu, etc. Ciprian Mihali, profesor de filosofie la Universitatea „Babes-Bolyai” Cluj-Napoca a facut un experiment extrem. S-a inscris in grupul de pe Facebook al admiratorilor lui Liviu Plesoianu pentru a vedea cum gandesc si se manifesta acestia. Sunt 40.000, oameni buni! Cam cât audiența medie a Digi24!
Iata la concluzii a ajuns:
„Trei zile „Alături de Liviu Pleşoianu”.
M-am alăturat preţ de câteva zile grupului „Alături de Liviu Pleşoianu”. Am făcut-o dintr-o curiozitate sinceră, dorind să înţeleg cum funcţionează lucrurile în celelalte bule.
Prima constatare: grupul are peste 40.000 de membri. Nu ştiu câţi sunt reali şi de câte conturi false e vorba, dar oricum am lua-o, e vorba de un grup masiv: efectul de agregare funcţionează ca o maşinărie de masificare nediscriminatorie.
A doua constatare: grupul este animat de vreo trei administratori şi alimentat zilnic cu zeci de postări de o mână de persoane foarte active, care primesc în medie sute de aprecieri pentru fiecare postare.
Marea majoritate a postărilor e formată din trei tipuri de publicaţii: a) imagini trucate cu „duşmanii” lui Pleşoianu: preşedintele României, şefa DNA, fostul preşedinte sau alte personalităţi publice care concentrează ura grupului: 2) citări din articole publicate pe site-uri „prietene”: gândeşte.org, fluierul.ro, psnews, antena3, în cel mai bun caz stiripesurse; 3) postări scurte şi „originale” de genul: „sunteţi de acord că în România majoritatea ambasadorilor sunt jigodii”?
Foarte multe postări sunt, de fapt, lozinci, slogane, reluări brute ale formulărilor încetăţenite prin repetare la televiziuni. Ele sunt scrise cu foarte foarte multe greşeli de ortografie, adeseori cu majuscule şi un număr nesfârşit de semne de exclamare sau de întrebare.
Ceea ce este îngrijorător este că primitivismul formulărilor şi puţinătatea reflecţiei din spatele lor se însoţesc de manifestări de ură şi de lipsa umorului sau a ironiei. Miştocăria grobiană şi desenele trucate nu au drept scop să smulgă zâmbete, ci să fixeze în mintea membrilor grupului imagini simple, monstruoase şi convingătoare. Personajele care trebuie să fie detestate sunt evident deformate, sluţite, dispuse în situaţii indecente, vulgare sau umilitoare. Iar ele se fixează în acest fel în imaginarul public al oamenilor. Ura are nevoie de scheme mentale simple, de cuvinte puţine, lipsite de echivoc şi repetate fară încetare, de imagini care să lipească etichetele de nume şi figuri.
Am putut observa apoi un alt aspect interesant: deşi postările se bucură de zeci sau sute de comentarii, acestea nu dialoghează practic niciodată. Nu există cineva care pune o întrebare sau face o afirmaţie, apoi altcineva care răspunde, un al treilea care vine cu un alt argument etc. E o succesiune nesfârşită de izbucniri monologice. Imaginea pe care ţi-o transmite bunăoară o postare despre fostul preşedinte (însoţită de un document falsificat grosolan de A3) este aceea a unui şir indian din care se tot desprinde câte o persoană care vine să scuipe din toţi bojocii pe imaginea prezentată, pentru a se întoarce apoi la locul său.
Este cu siguranţă o mulţime însingurată, o mulţime numeroasă şi foarte săracă în exprimări, în imaginaţie politică, pe care o ţine împreună ura faţă de duşmani şi mai puţin dragostea sau sprijinul pentru Liviu Pleşoianu.
Dar toate aceste lucruri erau uşor de anticipat, ele sunt simple şi comune constatări.
Ceea ce mi se pare a fi cu adevărat important sunt următoarele lucruri:
- Deficitul grav de educaţie, de orice fel de educaţie, de la cea elementar-şcolară până la cea politică. El se însoţeşte de mimetism, absenţă de discernământ, reacţie intolerantă şi violentă (am vrut să verific dacă grupul e bine păzit: am scris doar un singur comentariu la o postare veche pentru a indica un fals şi am fost exclus în următoarele 15 minute);
- Pluralitatea şi etanşeitatea lumilor între care e sfâşiată şi împrăştiată societatea românească. Dar această pluralitate nu are nimic politic, în sensul riguros al termenului, pentru a descrie o diversitate de opinii şi argumente. Pentru că aceste lumi operează cu adevăruri gata făcute, cu convingeri definitive şi ireversibile, în care persuasiunea e imposibilă, iar excluderea permanentă;
- Efectul profund şi de durată indus într-un public captiv şi vulnerabilizat de instituţiile media manipulatoare. Distrugerea mecanismelor care întreţin autonomia gândirii şi recursul la suspiciune şi la critică a făcut ca acest public să fie dependent de imagini tari, de cuvinte tari, de senzaţii tari, la care le răspunde, acolo unde poate să se exprime, cu aceeaşi vehemenţă;
- Aceste mulţimi tăcute, sărace şi însingurate, se exprimă aşadar în cele două locuri unde li se dă posibilitatea să se exprime: pe facebook şi la vot. Cei 40.000 care se declară azi „alături de Liviu Pleşoianu” nu vor vota mâine neapărat cu el, ci împotriva tuturor celor care ar îndrăzni să le spună să gândească singuri, să-l asculte şi să-l respecte pe celălalt. Abia aceste voturi sunt cu adevărat voturi negative, pentru că LP nu întruchipează o sumă de virtuţi, ci indică şansa pe care o capătă cei lipsiţi de calităţi dacă învaţă cum să urască, să înjure, să devină intoleranţi şi să-i refuze celuilalt dreptul la opinie egală.
