Am toate motivele din lume să votez duminică, niciunul să stau acasă. Votez de frică, de disperare, de rușine și din revoltă. Votez cu sete, din toți rărunchii. Abia aștept să lovesc, la prima oră, cu ultima arma care ne-a mai rămas: o ștampilă cât un baros, scrie jurnalistul Dan Tăpălagă, într-un editorial de excepție, pe  G4Media.ro .

Votez pentru atât mai putem face după doi ani grei, în care țara mea a fost pusă la grea încercare.

Votez cu ambele mâini, la europarlamentare și la referendum. Protestul viguros, continuu, indignarea, presiunile externe, opoziția, n-au reușit să oprească distrugerea. Au frânat, dar n-au stopat prăbușirea în abis.

Votez pentru că nu mai vreau să îndur umilința nesfârșită, sfidarea și frustrarea de a fi conduși de hoți și analfabeți. Ne putem spăla puțin imaginea șifonată grav în afară, putem arăta puțină demnitate și câștiga, astfel, ceva mai mult respect.

M-am săturat de băltire, de fatalism și de neputință.

Corupția, impotența celor de la putere și prostia ne condamnă la subdezvoltare.

Avem de data asta de unde alege, cu mintea sau cu sufletul. Votează rațional sau sentimental, votează util cu cei care au cele mai mari șanse să învingă răul, acordă-le o șansă nou veniților, votează pentru sau împotriva cuiva, votează cum vrei tu, numai nu te pișa pe el de vot.

Altfel, mizeria ți se va întoarce înzecit în față.

Votez pentru că vreau în Europa, nu în afara ei. Valul de populism și naționalism care mătura continentul de la nord la sud și de la est la vest nu aduce cu el nimic bun. Doar sărăcie, izolare și ură primitivă. Oprește-l, spune-i NU și cu votul tău.

Votez pentru copiii noștri, din datoria de a face mai mult pentru viitorul lor. Fiica mea, Ilinca, a crescut în UE, ei sunt primii copii care ies din izolare și se bucură de libertatea, de bogăția și de șansele oferite de un continent întreg. Noi n-am avut norocul lor.

Generații întregi înaintea copiilor noștri au fost condamnate la întuneric, ținute prizoniere în spații mici, în dictaturi sordide sau într-un no man’s land istoric cum era România anilor 90, fără perspectivă și fără viitor.

Acum, suntem din nou pe buza prăpastiei, paralizați într-un impas istoric.

Votez cu groază că democrația se poate pierde ușor, peste noapte, că granițele se pot întoarce oricând, cu sau fără sârmă ghimpată. Uitați-vă mai bine la Turcia sau Ungaria de lângă noi, gândiți-vă puțin la britanici.

Să vă mai amintesc cine ne așteaptă, pe noi, cei de la marginea UE, cu răbdarea marelui urs, să ratăm încă o dată Occidentul? Asta e direcția, căderea în trecut, înapoi în brațele călăilor părinților și bunicilor noștri?

Votez pentru că justiția, cu toate păcatele ei, trebuie apărată.  Dacă referendumul eșuează, ne paște un pericol mortal. Toți ceilalți vor spune că poporul i-a mandatat să o distrugă mai repede. Iar ceilalți, cum am văzut cu toții în ultimii doi ani, nu obosesc niciodată.

Votez pentru că nu avem voie să facem niciun pas înapoi și, în niciun caz, tocmai acum, când se vede la orizont geana de lumină.

A venit, în fine, momentul adevărului. După ziua de duminică vom afla cine suntem și ce țară vrem.

Votez pentru că s-ar putea să fie ultima dată când încă ne mai putem salva.

Distribuie Distribuie Comentarii