Imposibil sa nu fi avut macar o nedumerire cu privire la esecul integrarii musulmanilor aflati la a doua, a treia generatie de naturalizata in Occident. Pentru ca esec este: imigratia musulmana, departe de a se fi integrat, tinde la islamizarea civilizatiei crestin-occidentale, preferand norma islamica legilor locului non-musulman unde se afla; militand, evident sau subtil, pentru impunerea shariah asupra populatiei majoritare non-musulmane, scrie, cutremurător, pe  ihincu.wordpress.com , într-un text intitulat  Să înțelegem “religia păcii” și jihadul , Ioana Hîmcu.

Cauza iluziei generale privind integrarea musulmana – harnic intretinuta de centralele Corectitudinii Politice, cu sofismele si minciunile lor multiculturale – vine din ignoranta. De exemplu din necunoasterea si neintelegerea punctului de vedere islamic cu privire la migratie. 

I. Semnificatia musulmana a migratiei: fuga de la Mecca si islamizarea Medinei de catre Mahomed

Nu conteaza daca va convine sau nu ce veti citi aici. Nu conteaza nici interpretarile dvs non-musulmane despre Islam. Pentru musulman, ce conteaza este semnificatia pe care textele lui sacre, profetul lui, literatura lui teologica si jurisprundentiala o dau migratiei islamice, pentru ca asta este baza traditiilor si civilizatiei lui – radical antagonice fata de ale civilizatiei noastre.

Cu alte cuvinte, ce conteaza pentru musulmanul obisnuit sau devotat (majoritatea celor 1,5 miliarde ale ummah) este ce crede islamul conventional, mainstream, de 14 secole si zeci de generatii. Anume:

1. “Cea mai buna dintre natiuni”.

Din punct de vedere islamic – de autoritate teologica si jurisprudentiala recunoscuta pe scara larga – este firesc ca populatia musulmana sa nu vrea sa se respecte legile non-islamice, mai ales pe cele crestin-occidentale, diametral opuse celor islamice. Iata de ce. Coranul le spune musulmanilor, fara echivoc, ca:

„Sunteti cea mai buna comunitate care s-a ivit pentru oameni. Voi porunciti ceea ce este drept si opriti ceea ce este nedrept si credeti in Allah. Daca oamenii Scripturii [iudeii, carora le-a fost data Tora, si crestinii, carora le-a fost data Evanghelia] ar fi crezut [in cartea revelata lui Mahomed] ar fi fost bine pentru ei. Printre ei sunt si credinciosi [care cred in Coran] dar cei mai multi dintre ei sunt nelegiuiti”(Coran 3:110)

 Acelasi canon este reluat in anul 1990, in Declaratia de la Cairo (1990) adoptata de reprezentantii statelor islamice grupate in Organizatia Conferintei Islamice, care, in preambul spune: “Membrii Organizatiei Conferintei Islamice reafirma rolul istoric si civilizator al comunitatii credinciosilor musulmani (“ummah”) pe care Allah a facut-o cea mai buna dintre natiuni si care a daruit umanitatii o civilizatie universala si cumpanita” (rog, nu radeti; e text legal oficial islamic; da, ei chiar cred ca sunt cea mai buna dintre natiuni si civilizatii, oricat de contrafactual ar fi, asa fiind crescuti si educati in comunitatile lor – convinsi ca va sunt superiori prin simpla apartenenta la comunitatea musulmana, deci indreptatiti sa va dispretuiasca valorile, civilizatia si viata).

Acelasi text prevede in art. 19: “Nu poate exista crima si astfel nici pedeapsa, decat in masura in care este prevazuta de shariah.”; in art. 24: “Toate drepturile si libertatile stipulate in aceasta declaratie sunt subordonate legii islamice shariah.”; in art. 25:“Legea islamica shariah este unica sursa de referinta pentru interpretarea sau clarificarea oricarui articol al acestei declaratii.”

Deci nu, interpretarile diverselor documente, tratate internationale la care tarile islamice sunt parte, sau legi (aparent laice) islamice, nu se fac dupa criteriile si fanteziile dvs universaliste si multiculturale; ci dupa cele prevazute de shariah, care are la baza textele sacre musulmane – Coran, Hadise, Sira (vezi partea a VII-a si anterioarele)

Prin urmare cum vreti ca cineva educat in ideea ca apartine “celei mai bune comunitati [religioase si morale] din lume” sa accepte normele etice si de conduita ale unei comunitati inferioare – pe ale noastre? 

2.”Migratia pe Calea lui Allah”.

Mai spune Coranul: „Si cine pribegeste [migreaza] pe calea lui Allah, va afla pe pamant multe [adaposturi] si bogatie. Si cel ce iese din casa sa [Mecca], ca sa purceada catre Allah si Trimisul Sau, si apoi il va ajunge moartea, rasplata lui se afla la Allah”. (Coran 4:100)

Explicatie pentru cei nefamiliarizati cu textul si contextul scripturilor musulmane:

A „migra pe calea lui Allah” inseamna a pleca spre teritorii straine, pentru a le islamiza. Cum? Prin jihad. In literatura islamica sacra si jurisprudentiala, clasica sau contemporana, “pe calea lui Allah” inseamna invariabil “jihad”.

Cu alte cuvinte, “cea mai buna comunitate” din lume este incurajata si indreptatita direct de Allah sa migreze in scop de islamizare a lumii prin jihad si chiar sa moara in numele acestui obiectiv.

3. Istoria Islamului confirma pas cu pas aceste prescriptii si semnificatii – punctele 1 si 2.

Asa au procedat primii „migratori” musulmani. Observati, va rog, expansiunea inceputa imediat dupa intemeierea Islamului (622 dH) de catre Mahomed si oamenii sai. Rapida, perseverenta si violenta, impanata cu masacre, multe de dimensiuni genocidale – triburile care au refuzat islamizarea au fost in intregime expulzate sau exterminate (vezi partea a VII-a a prezentei mini-serii).

Asa au procedat urmasii lui Mahomed dupa moartea sa: peninsula Arabica, Orientul Mijlociu crestin si nordul crestin al Africii, apoi teritoriile indepartatei Asii. Toate au fost islamizate violent. Numai genocidul hindus, atent ignorat de academicii occidentali, are dimensiunile unui holocaust mult peste cel evreiesc din secolul 20 – peste 100 de milioane – si continua in zilele noastre. 

La fel au procedat si cu Europa. Bunaoara generalul Tarik ibn Zayed (berber din Algeria) care, odata ajuns pe coastele Spaniei (711 dH) si coborat de pe corabii impreuna cu oamenii sai, a dat foc corabiilor, explicandu-le subordonatilor ca acasa nu se mai intorc: ori mor in numele lui Allah, ori islamizeaza Spania. Se intampla in secolul VIII; ibn Zayed a murit la anul  720 dH. Pana la urma, o buna parte din Spania a fost islamizata.

Toate acestea sunt fapte si date istorice necontestate de islam, intemeiate pe virtuti teologale fundamentale si majoritare in lumea musulmana. Ele fac parte din simbolistica istorica de referinta a islamului, onorata si dincolo de granite – vezi SUA, Minnesota, scoala generala (clasele 1-8) numita Academia Tarik ibn Zayed si scandalul aferent.

Acesta ramane modelul expansiunii islamului pe teritorii nemusulmane si-n zilele noastre. Nu este un model de misionariat pasnic, ci militant agresiv (calea lui Allah). Un jihad (militar si ideologic) perpetuu, fara cale de intoarcere, pentru ca astfel de limitari nu exista in scripturile islamice; unica limita temporala si spatiala este islamizarea intregii omeniri. Reculurile si regruparile islamice au fost si au ramas temporare, si se datoreaza inferioritatii obiective (numerice, economice, tehnologice) sau infrangerilor zdrobitoare periodic suferite.

4.Fuga de la Mecca la Medina. Intemeierea Islamului si Modelul Arhetipal Mahomed.

Jihadul perpetuu este exemplul arhetipal al Profetului Mahomed si al hijra(hijrah; hegira). Hijra este fuga lui Mahomed de la Mecca la Medina (622 dH), si este considerata momentul intemeierii islamului.

Nu, momentul intemeierii islamului – anul 1 al calendarului musulman – nu este momentul in care tanarul Mahomed a avut primele revelatii (divine) meccane si a devenit profetul lui Allah. Ci momentul “migrarii” de la Mecca la Medina, adica inceputul islamizarii zonei  prin violenta si teroare (“jihadul mainii” sau “al sabiei”, cum este numit in literatura clasica islamica).

De atunci incoace, exemplul Profetului islamului este urmat de musulmanii devotati. Fireste: este modelul promovat ca ortodoxie islamica de principalele scoli teologice si jurisprudentiale, clasice si contemporane, in manualele lor (unde unii subliniaza explicit ca jihadul nu trebuie purtat pe motive economice, ci religioase). 

Aceasta este “calea lui Allah”, si n-are nicio legatura cu migratia din motive de conflict armat zonal sau economice, decat, cel mult, sub forma “indreptatitelor” prazi de razboi, incuviintate de Allah “celei mai bune comunitati din lume” (Coran 3:110), cea musulmana = ummah.

 Cum poate, asadar, un musulman “migrator” care-si respecta religia, cultura sociala (traditiile) si comunitatea sa se dezica de valorile lor pilon? Cum sa renunte la modelul si pildele Profetului intemeietor al islamului, reconfrimate de 1400 de ani incoace de autoritatile teologice de referinta ale Islamului? Sa devina musulman pe sfert? Pe jumatate? Pe ce baze? Pe baza fanteziilor si minciunilor multiculturale, Corecte Politic, occidentale cu “islamul e pace”?

Dar sa presupunem ca ar exista musulmani – si exista – care ar vrea sa renunte la valorile-pilon ale culturii si religiei lor. Musulmani care, emigrand spre Occident, ar dori sa adopte valorile si normele noastre. Asta in conditiile in care Legea islamica – shariah – nu uitati, pedepseste in continuare necredinta si apostazia cu moartea (vezi partea a VII-a). Pe cine s-ar putea baza acesti necredinciosi si apostati pentru a fi protejati de dreptcredinciosii musulmani? Pe autoritatile occidentale Corecte Politic care ignora adevarurile islamice? Pe autoritatile Corecte Politic care isi sanctioneaza (legal) propriii cetateni nemusulmani care rostesc si supun dezbaterii publice aceste adevaruri? 

II. Jihad contra Paradis. Pilda lui Mahomed.

Stiu: nu vreti sa credeti ce tocmai ati citit. Nu vreti sa credeti ca islamizarea violenta, prin jihad, dupa modelul sacru mahomedan al fugii de la Mecca la Medina, sta si azi la baza migratiei musulmane. Nu vreti sa credeti ca Mahomed ramane arhetipul-pilon, cel mai respectabil, al ummah (comunitatea musulmana).

Totusi, personal nu am cunostinta ca Islamul sa fi abrogat Coranul sau sa-si fi renegat intemeietorul. Iar Coranul adauga la cele antementionate:

„Allah a cumparat de la dreptcredinciosi sufletele si bunurile lor, in schimbul  Raiului, si astfel ei lupta pe calea lui Allah, omorand si fiind omorati. Aceasta este o fagaduinta cu adevarat […] Si  cine este mai credincios legamantului sau decat Allah? Bucurati-va asadar pentru negotul pe care l-ati tocmit, caci aceasta este marea izbanda”.(9:111) Unde explicatia oficiala cu index (traducere oficiala, cu explicatii avizate de autoritatile teologice musulmane) este: „acest verset este un indemn la lupta sfanta, evidentiindu-i virtutile, dupa ce a fost infatisata situatia  celor care nu participa la ea.”Situatia celor care nu participa la jihad, omorand si lasandu-se omorati in numele lui Allah (atentatorii sinucigasi, gen), este mai problematica in ce priveste ajungerea in Rai: nu e sigur daca vor ajunge acolo, spre deosebire de razboinicii jihadului care ajung sigur.

Mai mult, intr-un  Hadis din nenumaratele despre jihad (sute), narat de Abu Huraira (Sahih Bukhari 4.52.44), se relateaza ca un om a venit in  fata lui Mahomed si i-a cerut:„Invata-ma ce fapta egaleaza [in fata lui Allah] jihadul, ca recompensa [ajungerea in Rai]” Iar Mahomed i-ar fi raspuns: „Nu ma pot gandi la nicio astfel de fapta”. Apoi a adaugat: “Poti tu, in timp ce luptatorul musulman este pe campul de lupta sa intri in moschee si sa te rogi fara incetare si sa postesti si sa nu-ti incalci postul?” Atunci omul a spus: “Dar cine poate face asta?” Abu Hurarira adauga: “Mujahedinul (luptatorul musulman) este recompensat chiar si pentru pasii calului sau in timp ce rataceste (pentru pasunat) legat cu o funie lunga.”

Cu alte cuvinte, nu exista fapta de credinta musulmana mai valoroasa in ochii lui Allah decat jihadul – jihadul sabiei, sa ne-ntelegem, nu cel interior, spiritual. Cat despre intelesul cu care pildele mahomedane au fost preluate in literatura teologica (vezi Abu Huraira), dupa cum observati, jihadistul (asta inseamna “mujahedin”;mujahid/mujahideen; arab) este recompensat chiar si pentru pasunatul calului sau.

Iar toate astea sunt islam conventional, traditional, mainstream (cum ar zice generatia internet) de 1400 de ani incoace.

Asta li se spune de mici, musulmanilor, in comunitatea, cultura si scoala lor islamica – mai nou avem si in bisericile catolice asemenea scoli, multumita politicilor Vaticanului si ale lui Jorge Bergoglio (pe care evit sa-l mai numesc Papa sau crestin).

Asta invata de mici musulmanii in comunitatile lor, asa cum noua ni se povesteste ca Isus ne-a invatat niste lucruri (de exemplu „cauta si vei afla”, ceea ce foarte putini crestini mai fac; sau nu asasina, cu atat mai putin in numele lui Dumnezeu, toate de la Noul Testament citire cu trimitere la Vechiul). Sau ca Stefan cel Mare a dat de pamant cu turcii (musulmani care tot veneau peste noi; nu, nu navaleam noi peste ei) si Constantin Brancoveanu s-a lasat decapitat de otomani (musulmani), alaturi de fiii sai, in numele credintei lui crestine in Dumnezeu, si a refuzat sa se converteasca la Islam (de la cronicile vremii citire). Niste diferente de cultura si traditii, nu credeti?

Deci cum sa nu urmeze dreptcredinciosul musulman exemplul si invataturile mainstream ale propriului profet, cand Coranul ii spune in 33:21 (pilda lui Mahomed): „Ati avut voi in Trimisul lui Allah o pilda frumoasa, pentru cel care nadajduieste in Allah si Ziua de Apoi si il pomeneste pe Allah mereu.” 

Eh, s-a inteles? S-a inteles faptul ca fanteziile voastre, non-musulmane, pacifist-multiculturale, liberal (stangist-liberal) occidentale, cu privire la „fuga” musulmanilor de ISIS si de conditiile economice precare, in dorinta lor de „integrare” in cultura si civilizatia voastra, n-au nicio legatura cu realitatea si intelegerile musulmane? Decat, poate, cu ale apostatilor musulmani.

Si va intreb: cati apostati musulmani cunoasteti? Cati musulmani care s-au dezis public si faptic de identitatea lor religioasa si civilizationala, riscand, desigur, conform legii islamice, moartea – in islam si astazi apostazia si blasfemia se pedepsesc cu moartea conform Coranului si sharia –  si ruperea legaturilor cu familia/comunitatea de origine?

Hai, ziceti. Eu cunosc doi (de fapt am cunoscut, pt ca am pierdut legatura).

Si poate ne povestesc in acest sens domnul Lazaroiu sau alti domni sociologi, politologi, politicieni, analisti, comentatori, intelectuali de marca (dl Plesu de exemplu, care marturiseste ca este un vechi cititor de “mistica islamica”) de pe la noi, care vorbesc despre faptul ca “terorismul musulman – a se citi jihad – nu are legatura cu textele sacre musulmane”, sau despre islamul “integrat”, integrabil si “moderat”, cam cati asemenea apostati musulmani si critici ai islamului cunosc domniile lor. Si cam cat stiu si inteleg despre valorile pilon, religioase si traditionale, ale Islamului.

Poate ne povesteste si domnul muftiu Yusuf Murat – perceput ca musulman “moderat” – cum s-a dezis el intre timp de Coran, de Profet si de invataturile jihadiste antementionate. Abia astept o declaratie publica, limpede si clara, in acest sens. Dupa cum astept sa ne povesteasca si ce varianta – „moderata” si „integrata” – a Coranului si Hadiselor, una fara Mahomed si Jihad, urmeaza sa se predea la Marea Moschee de la Bucuresti. Sau la noua moschee de la Calarasi. Sau in toate celelalte moschei – mai multe decat se vorbeste public – din tara. Chiar sunt curioasa …

* NOTĂ/Imaginea de mai jos este din Turcia, a doua zi după puciul ratat. Spune multe, multe de tot această imagine despre cât de adânc a pătruns în turci, viermele islamic...

Distribuie Distribuie Comentarii